ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3991/2012

Prin Sentința nr. 346 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului Prahova s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC K. Sp. Zo.O în contradictoriu cu pârâtul M.M.D.A. având ca obiect pretenții și în consecință s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 10% (10 la sută) din suma de 73.500 euro (respectiv 7.350 euro) pentru fiecare 10 zile de întârziere de la data scadenței ratei a doua de împrumut (31 martie 2010) și la plata sumei de 10% (10 la sută) din suma de 73.500 euro (respectiv 7.350 euro) pentru fiecare 10 zile de întârziere de la data scadenței ratei a treia de împrumut (30 iunie 2010), până la data plății efective, în echivalent RON conform cursului BNR de la data plății.

Totodată s-au respins în rest pretențiile reclamantei cât privește plata de către pârât a sumei de 147.000 euro către SC R.C. SRL, precum și cât privește plata penalităților la penalități. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că pârâtul nu și-a executat decât parțial obligațiile contractuale asumate prin Contractul de investiții încheiat la 11 noiembrie 2009, că ilicitul contractual există în privința pârâtului, prin încălcarea de către acesta a obligației prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din Contract, ca urmare a neexecutării conforme a contractelor de împrumut la care s-au angajat părțile. S-a mai reținut că, potrivit art. 978 C. civ., obligația asumată de pârât prin contractul de investiții, în sensul încheierii unor contracte de împrumut trebuie interpretată, în acord și cu prevederile art. 977 C. civ.

în sensul de a produce efecte respectiv, în speță, de achitare efectivă a sumelor prevăzute în tranșele de împrumut. Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr. 132 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, în sensul schimbării în parte a acesteia și pe fond, a respingerii în întregime a acțiunii, fiind menținute dispozițiile instanței cu privire la modul de soluționare a excepțiilor. În considerentele deciziei s-a reținut că obligația asumată de pârât la art. 3 pct. a din Contractul de investiție încheiat la data de 11 noiembrie 2009, respectiv aceea de a încheia contract de împrumut cu SC R.C. SRL, proporțional cu părțile sociale deținute, a fost îndeplinită, așa încât clauza penală prevăzută la art. 7 pct. 1 din același contract nu operează în speță, fiind aplicabile prevederile art. 969 C. civ.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat modificarea hotărârii, în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerii hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta invocă încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 977, 982, 969, 1073 și 1069 C. civ. Astfel, recurenta susține că în apel nu s-a dat eficiență dispozițiilor legale privitoare la interpretarea contractelor și care se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, clauzele convențiilor interpretându-se unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.

Sub acest aspect se arată că, la încheierea contractului de investiție părțile au avut în vedere asigurarea fondurilor necesare desfășurării activității SC R.C. SRL, ceea ce presupune plata efectivă a unor sume de bani, iar nu simpla semnare a unui înscris. Lipsind de efecte clauza penală prevăzută de părți în contractul de investiții, recurenta susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ., conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1069 C. civ. De asemenea, se arată că, prin neachitarea ultimelor două tranșe de împrumut, deși pârâtul ar fi trebuit să răspundă contractual conform art. 1073 C. civ., în mod nelegal instanța de apel nu realizează o analiză a celor patru condiții ale răspunderii civile contractuale.

Prin scriptul intitulat „concluzii scrise" intimatul M.M.D.A. a solicitat respingerea recursului, arătând în apărare că și-a îndeplinit obligația asumată de a încheia cu SC R.C. SRL un contract de împrumut până la data de 3 decembrie 2009, iar instanța nu se putea pronunța asupra naturii și valabilității clauzelor acestui contract de împrumut, nefiind învestită cu o astfel de solicitare. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: La data de 11 noiembrie 2009 s-a încheiat între SC R. SA, reclamanta SC K. Sp. Zo.O și pârâtul M.M.D.A. un contract de investiție care prevedea la art. 3 lit. a) următoarele: „Părțile declară că, în cazul preluării/achiziției de către K. a părților sociale de la SC R.C.

SRL, se vor obliga la următoarele: a) După ce va fi încheiat contractul de cesiune a pachetului majoritar de părți sociale de la societatea SC R.C. SRL către K. dar nu mai târziu de data de 3 decembrie 2009, asociatul sau asociații împreună cu K. vor încheia contracte de împrumut cu societatea SC R.C.

SRL în valoare totală de 700.000,00 Euro proporțional cu părțile sociale deținute, la termenele prestabilite după cum urmează: - până la 5 decembrie 2009 - 400.000,00 Euro - până la 31 martie 2010 - 150.000,00 Euro - până la 30 iunie 2010 - 150.000,00 Euro". La art. 7 pct. 1 din același contract a fost prevăzută următoarea clauză penală, de care reclamanta se prevalează în promovarea acțiunii care face obiectul prezentului recurs: „În cazul în care unul dintre asociați nu își îndeplinește obligațiile menționate la § 3 punct a), h), i) al prezentului contract referitoare la acordarea împrumutului sau plata valorii părților sociale, va fi obligat la plata către celălalt asociat a unor penalități contractuale, în valoare de 10% pentru fiecare 10 zile de întârziere, luând în considerare data la care această obligație trebuia să fie achitată.

"Lipsa plății penalităților contractuale va fi tratată ca neîndeplinirea obligațiilor și în consecință va fi necesară plata unei penalități separate în valoare de 10% pentru fiecare 10 zile de întârziere. Se consideră valabilă data la care a fost depus ordinul de plată la bancă". Așa cum corect a reținut instanța de apel, prin aplicarea art. 969 C. civ., obligația care rezultă din clauza contractuală prevăzută la art. 3 lit. a) din Contractul de investiție este aceea a încheierii unui contract de împrumut cu plata sumelor în trei tranșe, obligație pe care pârâtul și-a îndeplinit-o, în sensul că a încheiat cu SC R.C.

SRL un contract de împrumut, a cărui primă tranșă în sumă de 196.000 euro a achitat-o până la data de 5 decembrie 2009. Necesitatea interpretării contractelor, ca operațiune logică de determinare a înțelesului clauzelor contractuale, de clarificare și stabilire a conținutului unui contract se circumscrie doar la acele ipoteze în care clauzele contractului, în general cuprinsul acestuia este neclar, obscur, ambiguu sau incomplet. În speță, nu suntem în prezența unei clauze de acest tip întrucât, așa cum s-a arătat anterior, obligația înscrisă la art. 3 lit. a) din contractul de investiție este clară și anume constă în încheierea unui contract de împrumut ceea ce în speță s-a realizat. Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 969 C. civ., astfel că motivul de recurs privind încălcarea dispozițiilor legale privitoare la interpretarea actelor juridice nu este fondat.

De asemenea nu sunt fondate nici criticile vizând încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea contractuală și cele referitoare la clauza penală întrucât instanța nu a fost învestită cu o asemenea cerere, reținându-se corect că reclamanta nu este parte în contractul de împrumut încheiat între pârât și SC R.C. SRL. Întrucât în speță nu s-a stabilit că s-au nesocotit obligațiile ce-i incumbă pârâtului în temeiul contractului de investiție, în mod corect nu s-a dat eficiență clauzei penale stipulată la art. 7 pct. 1 din același contract. În baza considerentelor reținute, nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a se respinge recursul declarat de reclamanta SC K. Sp.

Zo.O Polonia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC SC K. Sp. Zo.O Polonia împotriva Deciziei nr. 132 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM