ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3961/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3961/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința arbitrală nr. 87 din 12 aprilie

2011 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta

SC A.C. 2005 SRL, împotriva pârâților V.I., P.C. și C.V.D., constatând

rezoluțiunea Contractului de cesiune autentificat sub nr. 4458 din 12

septembrie 2008 de către BNP G.C., obligând pârâții să plătească reclamantei cu

titlu de daune interese următoarele sume: V.I. - suma de 185.000 euro, P.C. - suma

1.220.000 euro, C.V.D. - suma de 40.000 euro, obligându-i totodată pe pârâți și

la plata cheltuielilor de arbitrare către reclamantă.

Împotriva acestei

sentinței pârâții V.I., P.C. și C.V.D. au formulat acțiune în anulare

întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă prin Sentința civilă nr. 172/2011 din 9

Decembrie 2011 a anulat ca netimbrată acțiunea în anulare formulată de

reclamantul C.V.D. și a respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de

petenții V.I. și P.C.

În argumentarea

acestei sentințe, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că deși

reclamanții V.I. și P.C. susțin că sentința arbitrală atacată încalcă bunele

moravuri, în fapt reclamanții invocă exercitarea cu rea-credință a obligațiilor

contractuale, criticând în executarea convențiilor încheiate de către părți,

afirmând că acțiunea în pretenții pentru daunele interese prevăzute prin

Contractul de cesiune autentificat sub nr. 4459 din 12 septembrie 2008

contravine în mod vădit bunelor moravuri.

Curtea de Apel a

constatat că art. 364 lit. i) C. proc. civ. se referă la încălcarea de către

sentința arbitrală a cărui anulare se solicită a bunelor moravuri și a ordinii

publice și doar sub acest aspect Curtea este obligată să analizeze cuprinsul

sentinței și nu cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății arbitrate.

S-a apreciat că

tribunalul arbitral a analizat raporturile juridice încheiate de către părți,

succesiunea acestora, dând o interpretare a acestor raporturi potrivit

dispozițiilor art. 969 C. civ.

Invocarea în cadrul

acțiunii în anulare a unui motiv ce vizează buna-credință/reaua-credință a

părților în raporturile juridice existente nu poate fi încadrată în motivul de

anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

În ceea ce privește

acțiunea în anulare formulată de către reclamantul C.V.D., Curtea de Apel a

anulat-o ca netimbrată în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/2007

privind taxele judiciare de timbru.

Împotriva acestei

sentințe petenții V.I. și P.C. au declarat recursuri.

Recursul petentului

V.I. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în susținerea cărora, după o prezentare detaliată a situației de

fapt, a arătat, în esență, că Tribunalul arbitral, prin ignorarea actelor

juridice depuse în apărare de către pârâți a încălcat principiile privind

egalitatea de tratament, dreptul la apărare și al contradictorialității, prin

încuviințarea popririi asigurătorii fără cauțiune, măsură dispusă prin

încheierea de ședință din camera de consiliu din 29 martie 2011 fiind

echivalentă cu o antepronunțare.

În opinia

recurentului toate aceste acțiuni ale Tribunalului arbitral contravin bunelor

moravuri și dispozițiilor imperative ale legii fiind întrunite astfel

condițiile cerute de art. 364 lit. i) C. proc. civ. pentru desființarea

hotărârii arbitrale.

Pentru aceste motive

a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea spre

rejudecare la Curtea de Apel București a acțiunii în anulare.

Recursul petentului

P.C. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în susținerea

căruia a arătat, în esență, că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ

impus de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu

prevederile art. 1 și art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care

impun asigurarea unui proces echitabil, deoarece în mod nejustificat le-a fost

înlăturată proba cu interogatoriul solicitat care, în opinia recurentului, era

singura probă admisibilă alături de proba cu înscrisuri.

Totodată, recurentul

susține că instanța de fond în loc să-și manifeste rolul activ și să încerce să

limpezească cadrul litigiului și să surprindă manevrele dolosive și încălcarea

ordinii publice și a bunelor moravuri, în economia sentinței, a preluat și a

reținut motivarea tribunalului arbitral.

De asemenea,

recurentul susține că instanța de fond nu a răspuns criticilor privind: -

existența celor trei acte juridice supuse dispozițiilor art. 969 C. civ.

(Contractul de cesiune de acțiuni nr. 4458 din 12 septembrie 2008, Convenția

din 12 septembrie 2008 și antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 4459 din 12

septembrie 2008); - existența termenului limită contractual de achitare a

obligațiilor de plată a cesionarilor față de cedent stabilit la data de 12

martie 2009 și faptul că instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ impus

de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și art. 1 și art. 6 Convenția Europeană a

Drepturilor Omului deoarece la pronunțarea soluției nu a luat în considerare

desfășurarea cronologică a tranzacțiilor și actelor juridice din data de 12

septembrie 2008.

Pentru aceste motive

recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și

pe fond admiterea acțiunii în anulare.

Recursurile sunt

nefondate.

Recursul petentului

V.I.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de incidența

prevederilor art. 304 C. proc. civ. instanța constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din argumentarea

recursului se constată că recurentul a criticat tribunalul arbitral din

perspectiva încălcării principiilor privind egalitatea de tratament, dreptul la

apărare și al contradictorialității întrucât a ignorat actele juridice depuse

în apărare de către pârâți, a încuviințat poprirea asigurătorie fără cauțiune,

măsură dispusă prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 29 martie

2011 fiind echivalentă cu o antepronunțare și a întrunirii condițiilor art. 364

lit. i) C. proc. civ.

Susținerile

recurentului sunt nefondate.

Egalitatea părților

în procesul civil presupune că judecarea pricinilor trebuie să se realizeze,

pentru toți cetățenii, de către aceleași organe și potrivit acelorași reguli

procedurale.

Faptul că legiuitorul

a creat organe de jurisdicție specializate în afara sistemului instanțelor

judecătorești, ori a instituit reguli speciale de procedură, nu exclude

egalitatea părților. Aceasta deoarece organele respective soluționează toate

litigiile care intră în competența lor jurisdicțională, fără nici o

discriminare din punct de vedere al părților.

Totodată, în cursul

soluționării unui diferend, fiecărei părți trebuie să i se recunoască vocația

la aceleași drepturi. Ca atare, fiecare parte, păstrându-și poziția sa, are

dreptul la aceleași probe, la aceleași apărări, la aceleași căi de atac în

contra hotărârilor date.

În limbajul

jurisprudenței instanței europene, egalitatea părților în proces se exprimă și

sub forma „egalității de arme" în sensul tratării egale a părților pe

toată durata desfășurării procesului, astfel încât niciuna dintre părți să nu

fie avantajată în raport cu celelalte, indiferent dacă procedura este

contencioasă sau grațioasă.

Din această

perspectivă având în vedere faptul că părțile au beneficiat de administrarea de

probatorii, de apărări calificate, de exercițiul acelorași căi de atac se

reține că principiul egalității părților în soluționarea cauzei a fost

respectat.

Principiul dreptului

la apărare are o valoare constituțională. În tot cursul procesului, părțile au

dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător ales sau

numit din oficiu, potrivit legii.

În virtutea acestui

principiu se constată că părțile au beneficiat de asistența apărătorilor aleși,

iar dezbaterile au fost făcute în contradictorialitate astfel cum rezultă din

practicaua deciziei.

În speță, tribunalul

arbitral a făcut referire expresă la caracterul contestat al obligației deduse

arbitrajului și a consemnat poziția divergentă a părților. Acest aspect a fost

pus în discuția părților și li s-a oferit posibilitatea de a-l dezbate.

Litigiul arbitral a

fost soluționat după ce părțile, în condiții de oralitate, contradictorialitate

și nemijlocire și-au expus punctul de vedere, astfel că nu au fost încălcate

dispozițiile art. 358 C. proc. civ., potrivit cu care „în întreaga procedură

arbitrală trebuie să se asigure părților, sub sancțiunea nulității hotărârii

arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului la apărare și a

principiului contradictorialității".

Nu pot fi primite

criticile privind înființarea popririi asigurătorii fără cauțiune, având în

vedere faptul că împotriva Încheierii din 29 martie 2011 prin care s-a

înființat poprirea asigurătorie reclamantul avea posibilitatea declarării de

recurs în termen de 5 zile de la data comunicării respectiv de la data de 15

aprilie 2011 când i-a fost comunicată încheierea. Nefiind declarat recurs

Încheierea din data de 29 martie 2011 a intrat în puterea lucrului judecat și

nu mai poate constitui motiv al acțiunii în anulare cu atât mai puțin motiv de

recurs în această etapă procesuală.

Nici criticile

privind întrunirea condițiilor cerute de dispozițiile art. 364 lit. i) nu sunt

fondate întrucât acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale

restrictivă de atac în condițiile în care nu permite decât analiza limitată a

hotărârii atacate.

Motivele prevăzute

pentru anularea hotărârii arbitrale nu privesc reexaminarea acesteia sub

aspectul soluționării fondului litigiului, iar controlul efectuat de instanță

este unul de legalitate și nu de netemeinicie a hotărârii.

Așa cum în mod corect

a reținut și prima instanță, reclamanții au invocat în drept dispozițiile art.

364 lit. i) C. proc. civ., însă în motivarea acțiunii în anulare au invocat

probleme privind fondul cauzei, care au fost analizate în concret de către

tribunalul arbitral în baza probatoriului administrat, astfel încât invocarea

motivului prevăzut de lit. i) nu trebuie să fie un pretext pentru a se solicita

instanței reexaminarea pe fond a litigiului.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul, ca nefondat.

Recursul petentului

P.C.

Examinând recursul

petentului prin prisma motivelor de recurs formulate și cu raportare la

dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. se constată că acesta nu este

fondat.

Din argumentarea

motivelor de recurs se observă că recurentul a criticat sentința apelată din

punctul de vedere a respectării rolului activ al instanței de fond, deoarece în

mod nejustificat le-a fost înlăturată proba cu interogatoriul solicitat, nu a

încercat să limpezească cadrul litigiului și să surprindă manevrele dolosive și

încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri, nu a răspuns criticilor

privind actele juridice din data de 12 septembrie 2008 și nu a luat în

considerare desfășurarea cronologică a tranzacțiilor.

În ceea ce privește

încălcarea rolului activ al instanței, Înalta Curte constată că potrivit

dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei

vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar

dacă părțile se împotrivesc".

Textul de lege

sus-menționat consacră principiul rolului activ al instanței în desfășurarea

procesului, respectiv să atenționeze părțile asupra drepturilor și obligațiilor

care le revin, sa stăruie în orice fază procesuală la soluționarea amiabilă a

cauzei, să stăruie în scopul de a preveni orice greșeală în aflarea adevărului

și să se pronunțe numai asupra obiectului dedus judecății.

Respingerea probei cu

interogatoriul nu constituie o încălcare a rolului activ al instanței, întrucât

instanța a apreciat că proba solicitată nu este concludentă și nici utilă

cauzei în raport de obiectul cauzei avându-se în vedere că nu se punea în

discuție stabilirea unei situații de fapt ori a unui fapt personal a vreuneia

din părți.

De altfel, este de

reținut că instanțele devolutive au plenitudine de apreciere în ceea ce

privește oportunitatea efectuării probelor în cauză, instanța de recurs

neputând să procedeze la reanaliza oportunității probelor despre care face

vorbire recurentul.

Este de necontestat

că art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o

largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a

obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană

are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor

sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța de fond a dovedit pe

deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice,

ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea

dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul

civil.

Nu poate fi primită

nici teza acreditată de recurent în motivele de recurs potrivit căreia a fost

dată o interpretare greșită a actelor juridice deduse judecății, deoarece,

Curtea de Apel nu a analizat cauza pe fond ci analizând motivele indicate cu

raportare la condițiile de admisibilitate a dispozițiilor art. 364 lit. i) C.

proc. civ., astfel cum a fost întemeiată acțiunea în anulare, a constatat că

motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile menționate.

Din economia art. 364

coroborat cu art. 366 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că instanța sesizată cu

o acțiune în anulare a unei sentințe arbitrale nu poate relua examinarea

fondului cauzei decât dacă, în prealabil, admite acțiunea și anulează hotărârea

arbitrală în cauză, admitere posibilă numai pentru unul dintre motivele expres

și limitativ prevăzute de art. 364 lit. a) - i).

Cum recurentul și-a

întemeiat acțiunea în anulare pe motivul avut în vedere de art. 364 lit. i) C.

proc. civ., fără însă a proba care sunt normele de ordine publică sau

dispozițiile imperative de lege încălcate de tribunalul arbitral, art. 969 C.

civ. - vizate de recurent - neavând un astfel de caracter față chiar de

prevederea cuprinsă în art. 969 alin. (2) C. civ., în mod întemeiat instanța

judecătorească învestită cu acțiunea în anulare a reținut judicios că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute în art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Or, faptul că

recurentul nu este mulțumit de motivarea instanței arbitrale, aceasta nu-i

deschide calea acțiunii în anulare conform art. 364 lit. i) C. proc. civ., în

condițiile în care modalitatea în care instanța arbitrală interpretează voința

părților sau dacă răspunderea contractuală a fost corect reținută de către

tribunalul arbitral nu se încadrează în ipoteza încălcării „ordinii publice,

bunelor moravuri ori dispozițiilor imperative ale legii".

Astfel, cum în mod

corect a reținut Curtea de Apel invocarea în cadrul acțiunii în anulare a unui

motiv ce vizează buna-credință/reaua-credință a părților în raporturile

juridice existente nu poate fi încadrată în motivul de anulare prevăzut de art.

364 lit. i) C. proc. civ.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursurile ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de petenții V.I. și P.C. împotriva Sentinței civile nr.

172/2011 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM