ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4889/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4889/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin
sentința arbitrală nr. 116 din 19 mai 2011 Curtea de Arbitraj Comercial
Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în
parte acțiunea reclamantei SC V.C.I. SRL Cluj-Napoca, obligând-o pe pârâta FCC
C.B. SA - Sucursala București să plătească reclamantei suma de 490.439 lei cu
titlu de contravaloare prestați) și a respins cererea privind acordarea
cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Reclamanta a formulat acțiune în anularea sentințe;
arbitrale, care a fost respinsă ca neîntemeiată de Curtea de Apel București, secția
a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 177 clin 21 decembrie 2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța reținut că
urmând procedura arbitrală, părțile au ales ca litigiul dintre ele să fie soluționat,
conform clauzei compromisorii în limitele impuse de art. 334 și urm. C. proc.
civ., între părți instituindu-se raporturi juridice speciale semnificând
adeziunea la regulile administrative, organizatorice și procedurale ale
instanței arbitrale, context în care nu este cercetat fondul pricinii ci, se
verifică dacă au fost' respectate condițiile de formă ale arbitrajului, constituirea
tribunalului arbitrai, asigurarea dreptului la apărare, redactarea
hotărârilor arbitrale, respectarea dispozițiilor imperative ale legii și
normelor care asigură ordinea publică.
A apreciat instanța că reclamanta nu și-a întemeiat în drept
acțiunea și că aceasta a formulat critici de legalitate și de temeinicie,
arătând că probele administrate și uzanțele dintre părți nu pot nega existența
lucrărilor suplimentare și obligația pârâtei privind întocmirea actelor
adiționale pentru aceste lucrări, critici care nu echivalează cu nepronunțarea
asupra unui lucru cerut sau încălcarea vreunei norme imperative și care vizează
fondul pricinii și modalitatea în care tribunalul arbitrai a înțeles să
evalueze probatoriile administrate.
În continuare a arătat că au fost respectate dispozițiile art.
969 C. civ., având în vedere stabilirea situației de fapt în baza unor probe
relevante, pe care Ie-a evaluat prin propria judecată, dar ceea ce ține de
rezultatul acestor interpretări nu reprezintă o încălcare imperativă a legii,
ci tinde la o critică de fond a hotărârii arbitrale, neputând fi reținută
încălcarea vreunei norme imperative deoarece verificarea probatoriului,
interpretarea contractului supus judecății, stabilirea incidentelor normelor
legale, reprezintă chestiuni care țin de aprecierea drepturilor și obligațiilor
părților în proces și implicit a temeiniciei pretențiilor formulate, aspecte
care nu atrag anularea sentinței în condițiile art. 354 lit. i) C. proc. civ.
Apreciind asupra aplicării dispozițiilor art. 274 C. proc.
civ. instanța a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 8.560,96 lei
cheltuieli de judecată, către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat două
recursuri.
În primul recurs înregistrat la 14 martie 2012 reclamanta a
invocat art. 364 lit. i) C. proc. civ. arătând că hotărârea atacată a fost
soluționată laconic, fiind ignorate probele administrate în cauză și
principiile de drept care guvernează dreptul civil, invocând și redând
dispoziții din Constituția României, dar și prevederile art. 3, art. 12, art. 15.3,
art. 14.4, art. 15.6 și art. 17 din contractul încheiat între părți,
corespondența purtată și modificările contractului în mod expres.
A invocat art. 23 din Legea nr. 10/1995 - modificată, art.
1 din Regulamentul nr. 273/1994 privind recepția lucrărilor de construcții și
instalații, recepția la terminarea lucrărilor, menționând că situațiile de
lucrări și procesele verbale la terminarea lucrărilor, procesele verbale de
recepție calitativă ulterioare și subsecvente situațiilor de lucrări au fost
acceptate de intimata pârâtă, fără obiecțiuni, recurenta făcând aprecieri și cu
privire la acceptarea prețului de către intimată, dar și ignorarea de către
tribunalul arbitrai a unor înscrisuri doveditoare în acest sens, tribunal care»
și-a însușit în mod nelegal și părtinitor apărarea intimatei, dând o soluție
care cuprinde motivări formaliste, neasigurând o soluționare justă a acestui
litigiu.
Prin cel de-al doilea recurs reclamanta a solicitat
admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul anulării sentinței
arbitrale și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de
judecată, menționând că au fost încălcate dispozițiile art. 364 lit. i)
raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind încălcată ordinea de drept, pe
care recurenta o definește ca având componente ordinea publică politică,
morală, socială, economică și juridică, fiind in legătură cu principiul
libertății contractuale, în contextul în care interesul general al statului și
al societății este ca părțile implicate într-un contract să-și respecte
obligațiile contractuale asumate, hotărârea care sancționează partea care-și
încalcă obligațiile, constituind o componentă a conținutului ordinii publice.
Fiind chemată să observe nesocotirea de către tribunalul arbitrai a voinței
părților în sensul asumării obligației de plată a sumei de 679.461,48 RON,
Curtea de apel trebuia doar să verifice dacă există acord de voință asupra
obligației de plată și să sancționeze abuzul tribunalului arbitrai.
Recurenta a criticat hotărârea, sub aspectul încălcării
normelor imperative ce reglementează principiile aflării adevărului în procesul
civil și al legalității hotărârii pronunțate, principii care se realizează prin
aplicarea corectă a dispozițiilor art. 129 alin. (5) coroborat cu. art. 358
10
,
358
11
și 358
12
C. proc. civ. raportat la art. 5 și art. 1169
C. civ. în vigoare la data încheierii contractului de antrepriză 45006 din 22
martie 2008 și art. 969 C. civ., Legea nr. 82/1991 și art. 28 și 38 din Ordinul
M.F.P. nr. 2861/2009 referitoare la efectuarea înregistrărilor contabile făcute
în baza extraselor de cont sau de sold.
A invocat și art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în susținerea
criticii cum că instanța a interpretat greșit și a schimbat natura actului
juridic, instanța substituindu-se voinței părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ.
potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de
procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte,
cercetarea în fond a pricinii, instanța va analiza cu prioritate excepția
nulității cererii de recurs și constatând, în conformitate cu art. 306 alin. (1)
C. proc. civ., că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor
în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. care vizează încălcarea și aplicarea
greșită a legii, a convenției părților și în raport de dispozițiile art. 364 lit.
i) C. proc. civ., urmează a o respinge.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se
vor arăta în continuare.:
Având în vedere că în ambele recursuri declarate, reclamanta
critică hotărârea atacată din perspectiva încălcării greșite a contractului de
antrepriză supus analizei, în raport de dispozițiile art. 364 din C. proc. civ.,
Înalta Curte nu le va analiza separat ci unitar, constatând următoarele:
Art. 364 alin. (1) lit. t) C. proc. civ. prevede că hotărârea
arbitrală poate fi desființată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri
ori dispoziții imperative ale legii.
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prevede că hotărârea atacată
poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recursul vizând cea de-a doua
ipoteză.
Raportând textul de lege menționat, la dispozițiile art. 364 alin.
(1) lit. y) C. proc. civ. și la motivele de recurs, se constată că instanța
care a judecat acțiunea în anulare nu a încălcat ordinea de drept și nici dispozițiile
imperative ale legii întrucât critica nesocotirii dispozițiilor art. 358
10
și 358
11
C. proc. civ. ca și art. 1169 C. civ., vizează sarcina
probei și administrarea probelor, critica având în vedere fondul litigiului.
De asemenea invocarea Legii nr. 82/1991, ca și a Ordinului
MFP nr. 2861/2009 referitoare la efectuarea înregistrărilor contabile făcute în
baza extraselor de cont sau de sold, vizează judecata fondului litigiului, care
nu face obiectul art. 364 alin. (1) lit. t) C. proc. civ.
Susținerea cum că s-a produs o inechitate motivată de faptul
că hotărârea nu a sancționat partea care nu a respectat obligațiile asumate
prin contract, nu ține de bunele moravuri și ordinea publică, ci de judecata
fondului litigiului și nu echivalează cu încălcarea bunelor moravuri.
Critica referitoare la încălcarea principiului aflării
adevărului, prin nesocotirea probelor din dosar, dar și a voinței părților
exprimată în contract referitoare la lucrările suplimentare și acordul părților
privind suma de plată, ca și nesocotirea dispozițiilor contractuale și ale
actelor normative invocate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor
imperative ale legii, în contextul în care hotărârea consfințește susținerile
părților, care dovedește respectarea principiului contradictorialității în
forma de manifestare a dreptului de apărare, astfel că susținerea privind
încălcarea dispozițiilor art. 358, 358
10
, 358
11
, 358
12
C. proc. civ. nu se justifică.
Curtea de Apel a reținut corect că toate criticile
reclamantei privesc judecata fondului, apreciind că susținerea cu privire la
probele administrate și uzanțele dintre părți care nu pot nega existența
lucrărilor suplimentare și obligarea pârâtei privind întocmirea actelor
adiționale, nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui lucru cerut, sau cu
încălcarea unor norme imperative, criticile vizând judecata fondului pricinii
și modalitatea .în care tribunalul a înțeles să evalueze probele administrate.
În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art.
304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea poate fi
modificată dacă instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat
natura ori înțelesul lămurit vădit neîndoielnic al acestuia, textul
reglementând situația când judecătorii fondului procedează la interpretarea
actului juridic dedus judecății, cu toate că nu aveau dreptul să o facă,
clauzele stipulate fiind clare și precise.
Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere situația când
instanța, interpretând actul dedus judecății a schimbat natura juridică a
acestuia, acesta fiind calificat de așa manieră încât a fost alterată în mod
substanțial natura sa. Or, din considerentele deciziei atacate nu se poate
deduce că instanța ar fi analizat contractul de antrepriză ca un alt fel de
contract, neputând fi dovedită susținerea cum că instanța a alterat substanța
actului juridic, schimbându-i natura juridică.
Instanța a judecat acțiunea în anulare, legal, în limitele
reglementate de art. 364 C. proc. civ., nefăcând o analiză asupra fondului
litigiului, deoarece dispozițiile imperative și limitative ale textului de lege
precitat nu permit verificarea probelor, interpretarea contractului supus
judecății, stabilirea incidentelor normelor legale, care țin de aprecierea drepturilor
și obligațiilor părților și implicit de temeinicia pretențiilor formulate, cum
corect s-a reținut în hotărârea atacată.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
Având în vedere că intimata-pârâtă FCC C.B. SA -
Sucursala București a solicitat cheltuieli de judecată, anexând factura din 10
mai 2012 (fila 105 dosar recurs) reprezentând asistență juridică și că
recurenta a căzut în pretenții, văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1)
raportat la art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și față de împrejurarea că suma
solicitată cu acest titlu este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de
avocat, Înalta Curte va admite cererea, obligând-o pe recurentă la plata sumei
de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității cererii de recurs.
Respinge recursurile formulate de reclamanta SC V.C.I. SRL,
împotriva sentinței civile nr. 177 din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel
București, secția a VI-a civilă, ca nefondate.
Obligă recurenta-reclamantă la plata de sumei 5.000 lei
reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă FCC C.B. SA
Sucursala București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.