ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4889/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 116 din 19 mai 2011 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea reclamantei SC V.C.I. SRL Cluj-Napoca, obligând-o pe pârâta FCC C.B. SA - Sucursala București să plătească reclamantei suma de 490.439 lei cu titlu de contravaloare prestați) și a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondată. Reclamanta a formulat acțiune în anularea sentințe; arbitrale, care a fost respinsă ca neîntemeiată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 177 clin 21 decembrie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța reținut că urmând procedura arbitrală, părțile au ales ca litigiul dintre ele să fie soluționat, conform clauzei compromisorii în limitele impuse de art. 334 și urm. C. proc.

civ., între părți instituindu-se raporturi juridice speciale semnificând adeziunea la regulile administrative, organizatorice și procedurale ale instanței arbitrale, context în care nu este cercetat fondul pricinii ci, se verifică dacă au fost' respectate condițiile de formă ale arbitrajului, constituirea tribunalului arbitrai, asigurarea dreptului la apărare, redactarea hotărârilor arbitrale, respectarea dispozițiilor imperative ale legii și normelor care asigură ordinea publică.

A apreciat instanța că reclamanta nu și-a întemeiat în drept acțiunea și că aceasta a formulat critici de legalitate și de temeinicie, arătând că probele administrate și uzanțele dintre părți nu pot nega existența lucrărilor suplimentare și obligația pârâtei privind întocmirea actelor adiționale pentru aceste lucrări, critici care nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui lucru cerut sau încălcarea vreunei norme imperative și care vizează fondul pricinii și modalitatea în care tribunalul arbitrai a înțeles să evalueze probatoriile administrate.

În continuare a arătat că au fost respectate dispozițiile art. 969 C. civ., având în vedere stabilirea situației de fapt în baza unor probe relevante, pe care Ie-a evaluat prin propria judecată, dar ceea ce ține de rezultatul acestor interpretări nu reprezintă o încălcare imperativă a legii, ci tinde la o critică de fond a hotărârii arbitrale, neputând fi reținută încălcarea vreunei norme imperative deoarece verificarea probatoriului, interpretarea contractului supus judecății, stabilirea incidentelor normelor legale, reprezintă chestiuni care țin de aprecierea drepturilor și obligațiilor părților în proces și implicit a temeiniciei pretențiilor formulate, aspecte care nu atrag anularea sentinței în condițiile art. 354 lit. i) C. proc.

civ. Apreciind asupra aplicării dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. instanța a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 8.560,96 lei cheltuieli de judecată, către pârâtă. Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat două recursuri. În primul recurs înregistrat la 14 martie 2012 reclamanta a invocat art. 364 lit. i) C. proc. civ. arătând că hotărârea atacată a fost soluționată laconic, fiind ignorate probele administrate în cauză și principiile de drept care guvernează dreptul civil, invocând și redând dispoziții din Constituția României, dar și prevederile art. 3, art. 12, art. 15.3, art. 14.4, art. 15.6 și art. 17 din contractul încheiat între părți, corespondența purtată și modificările contractului în mod expres.

A invocat art. 23 din Legea nr. 10/1995 - modificată, art. 1 din Regulamentul nr. 273/1994 privind recepția lucrărilor de construcții și instalații, recepția la terminarea lucrărilor, menționând că situațiile de lucrări și procesele verbale la terminarea lucrărilor, procesele verbale de recepție calitativă ulterioare și subsecvente situațiilor de lucrări au fost acceptate de intimata pârâtă, fără obiecțiuni, recurenta făcând aprecieri și cu privire la acceptarea prețului de către intimată, dar și ignorarea de către tribunalul arbitrai a unor înscrisuri doveditoare în acest sens, tribunal care» și-a însușit în mod nelegal și părtinitor apărarea intimatei, dând o soluție care cuprinde motivări formaliste, neasigurând o soluționare justă a acestui litigiu.

Prin cel de-al doilea recurs reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul anulării sentinței arbitrale și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată, menționând că au fost încălcate dispozițiile art. 364 lit. i) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind încălcată ordinea de drept, pe care recurenta o definește ca având componente ordinea publică politică, morală, socială, economică și juridică, fiind in legătură cu principiul libertății contractuale, în contextul în care interesul general al statului și al societății este ca părțile implicate într-un contract să-și respecte obligațiile contractuale asumate, hotărârea care sancționează partea care-și încalcă obligațiile, constituind o componentă a conținutului ordinii publice.

Fiind chemată să observe nesocotirea de către tribunalul arbitrai a voinței părților în sensul asumării obligației de plată a sumei de 679.461,48 RON, Curtea de apel trebuia doar să verifice dacă există acord de voință asupra obligației de plată și să sancționeze abuzul tribunalului arbitrai. Recurenta a criticat hotărârea, sub aspectul încălcării normelor imperative ce reglementează principiile aflării adevărului în procesul civil și al legalității hotărârii pronunțate, principii care se realizează prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 129 alin. (5) coroborat cu. art. 358 10 , 358 11 și 358 12 C. proc. civ. raportat la art. 5 și art. 1169 C. civ. în vigoare la data încheierii contractului de antrepriză 45006 din 22 martie 2008 și art. 969 C. civ., Legea nr. 82/1991 și art. 28 și 38 din Ordinul M.F.P.

nr. 2861/2009 referitoare la efectuarea înregistrărilor contabile făcute în baza extraselor de cont sau de sold. A invocat și art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în susținerea criticii cum că instanța a interpretat greșit și a schimbat natura actului juridic, instanța substituindu-se voinței părților. În conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța va analiza cu prioritate excepția nulității cererii de recurs și constatând, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ. care vizează încălcarea și aplicarea greșită a legii, a convenției părților și în raport de dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., urmează a o respinge. Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.: Având în vedere că în ambele recursuri declarate, reclamanta critică hotărârea atacată din perspectiva încălcării greșite a contractului de antrepriză supus analizei, în raport de dispozițiile art. 364 din C. proc. civ., Înalta Curte nu le va analiza separat ci unitar, constatând următoarele: Art. 364 alin. (1) lit. t) C. proc. civ. prevede că hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prevede că hotărârea atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recursul vizând cea de-a doua ipoteză. Raportând textul de lege menționat, la dispozițiile art. 364 alin. (1) lit. y) C. proc. civ. și la motivele de recurs, se constată că instanța care a judecat acțiunea în anulare nu a încălcat ordinea de drept și nici dispozițiile imperative ale legii întrucât critica nesocotirii dispozițiilor art. 358 10 și 358 11 C. proc. civ. ca și art. 1169 C. civ., vizează sarcina probei și administrarea probelor, critica având în vedere fondul litigiului. De asemenea invocarea Legii nr. 82/1991, ca și a Ordinului MFP nr. 2861/2009 referitoare la efectuarea înregistrărilor contabile făcute în baza extraselor de cont sau de sold, vizează judecata fondului litigiului, care nu face obiectul art. 364 alin. (1) lit. t) C. proc.

civ. Susținerea cum că s-a produs o inechitate motivată de faptul că hotărârea nu a sancționat partea care nu a respectat obligațiile asumate prin contract, nu ține de bunele moravuri și ordinea publică, ci de judecata fondului litigiului și nu echivalează cu încălcarea bunelor moravuri. Critica referitoare la încălcarea principiului aflării adevărului, prin nesocotirea probelor din dosar, dar și a voinței părților exprimată în contract referitoare la lucrările suplimentare și acordul părților privind suma de plată, ca și nesocotirea dispozițiilor contractuale și ale actelor normative invocate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, în contextul în care hotărârea consfințește susținerile părților, care dovedește respectarea principiului contradictorialității în forma de manifestare a dreptului de apărare, astfel că susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 358, 358 10 , 358 11 , 358 12 C. proc.

civ. nu se justifică. Curtea de Apel a reținut corect că toate criticile reclamantei privesc judecata fondului, apreciind că susținerea cu privire la probele administrate și uzanțele dintre părți care nu pot nega existența lucrărilor suplimentare și obligarea pârâtei privind întocmirea actelor adiționale, nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui lucru cerut, sau cu încălcarea unor norme imperative, criticile vizând judecata fondului pricinii și modalitatea .în care tribunalul a înțeles să evalueze probele administrate. În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

hotărârea poate fi modificată dacă instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit vădit neîndoielnic al acestuia, textul reglementând situația când judecătorii fondului procedează la interpretarea actului juridic dedus judecății, cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise. Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere situația când instanța, interpretând actul dedus judecății a schimbat natura juridică a acestuia, acesta fiind calificat de așa manieră încât a fost alterată în mod substanțial natura sa. Or, din considerentele deciziei atacate nu se poate deduce că instanța ar fi analizat contractul de antrepriză ca un alt fel de contract, neputând fi dovedită susținerea cum că instanța a alterat substanța actului juridic, schimbându-i natura juridică.

Instanța a judecat acțiunea în anulare, legal, în limitele reglementate de art. 364 C. proc. civ., nefăcând o analiză asupra fondului litigiului, deoarece dispozițiile imperative și limitative ale textului de lege precitat nu permit verificarea probelor, interpretarea contractului supus judecății, stabilirea incidentelor normelor legale, care țin de aprecierea drepturilor și obligațiilor părților și implicit de temeinicia pretențiilor formulate, cum corect s-a reținut în hotărârea atacată. Pentru aceste considerente, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate. Având în vedere că intimata-pârâtă FCC C.B. SA - Sucursala București a solicitat cheltuieli de judecată, anexând factura din 10 mai 2012 (fila 105 dosar recurs) reprezentând asistență juridică și că recurenta a căzut în pretenții, văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) raportat la art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. și față de împrejurarea că suma solicitată cu acest titlu este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat, Înalta Curte va admite cererea, obligând-o pe recurentă la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității cererii de recurs. Respinge recursurile formulate de reclamanta SC V.C.I. SRL, împotriva sentinței civile nr. 177 din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondate. Obligă recurenta-reclamantă la plata de sumei 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă FCC C.B. SA Sucursala București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.