ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6121/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6121/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

data de 14 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului București, secția a I-a comercială

sub nr. 42810/3/2006, reclamanta M.C., în calitate de autoare a titlului „Cu

lăutarii după mine" și de titulară a mărcii „Cu lăutarii după mine" a

chemat în judecată pe pârâții D.l. și SC M.P.M. SRL, solicitând obligarea

pârâților să înceteze promovarea și vânzare a albumului pe care l-au produs sub

titlul „Cu lăutarii după mine", precum și organizarea de spectacole și

emisiuni de divertisment audio/video sub acest titlu.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că sub titlul „Cu lăutarii după mine", creat

de aceasta, în perioada 2003-2005 a realizat și difuzat pe postul de

televiziune E.T. o misiune muzicală și că, sub același titlu, a realizat și un

album de muzică lăutărească în colaborare cu Casa de Producție Oltenia S.M.P.,

după care în anul 2005 a susținut un concert de muzică lăutărească la

festivalul „Cerbul de Aur" de la Brașov, susținând tot sub același titlu și

un spectacol în anul 2007 în Anglia, că acest titlu a devenit emblematic pentru

reclamantă iar din data de 31 ianuarie 2005 a înregistrat acest titlu ca marcă

la O.S.I.M., așa cum rezultă din certificatul de înregistrare marcă din 31

octombrie 2005 în baza Deciziei nr. 213080 emisă de O.S.I.M., că pârâtul D.I.

în colaborare cu pârâta SC M.P.M. SRL, a realizat un album de muzică folclorică

cu același titlu, că albumul său este promovat și a fost pus în vânzare de

această casă de producție, că în perioada următoare acesta va concerta atât în

țară cât și în străinătate iar spectacolele vor avea același titlu ca și cel

care a fost înregistrat la O.S.I.M., arătând și că pârâtul a evoluat în

emisiuni de divertisment sub acest titlu, că, față de această situație,

reclamanta a notificat la data de 21 noiembrie 2006 pe pârâta SC M.P.M. SRL, în

sensul de a înceta să promoveze acest album cât și organizarea de spectacole,

sub acest titlu, că abuzul părților de a produce, promova și vinde un album sub

acest titlu, cât și de a organiza spectacole, cauzează reclamantei importante

prejudicii de ordin patrimonial și moral, apreciind că în cauză sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 8/1996 și ale Legii nr. 84/1998.

Prin cererea

precizatoare și de completare a acțiunii, înregistrată în 21 martie 2007, M.C.

a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata de daune materiale

reprezentând echivalentul în lei a sumei de 20.000 de euro și daune morale în

cuantum de 10.000 de euro, pentru folosirea fără drept a mărcii „Cu lăutarii

după mine". (63.600 lei și 31.800 lei-fila 65).

Prin încheierea

din ședința publică de la 1 martie 2007, dată de Tribunalul București, secția

VI-a comercială în Dosarul nr. 42810/3/2006, s-a admis excepția de necompetență

materială funcțională, cauza fiind înregistrată la data de 03 mai 2007 la

Tribunalul București, secția a V-a civilă sub nr. 15246/312007.

La 23 mai 2005

SC M.P.M. SRL (față de precizarea și completarea acțiunii principale), a

formulat întâmpinare, la același termen fiind depusă și cererea de intervenție

în interes propriu formulată de SC C.R.P. SRL, având ca obiect anularea

înregistrării mărcii și radierea acesteia.

La 31 mai 2007,

s-a înregistrat cererea de completare a motivelor de anulare a mărcii (disp. art.

48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998).

Cererea de

intervenție în interes propriu a fost admisă în principiu formulată de SC C.R.P.

SRL. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului D.l.,

admițându-se excepția lipsei calității procesuale a SC M.P.M. SRL.

La termenul din

25 octombrie 2007, s-a încuviințat completarea acțiunii cu chemarea în

judecată, ca pârâtă a SC C.R.P. SRL.

Prin cererea de

chemare în garanție înregistrată în 14 noiembrie 2007, SC C.R.P. SRL a chemat

în garanție pe D.l., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 95.400 lei

cu titlu de despăgubiri, în situația în care se va admite acțiunea principală.

În motivare a

arătat că aceasta, în calitate de producător, a încheiat cu pârâtul D.l.

contractul nr. 123 din 06 noiembrie 2006, obiectul acestuia constând în

angajarea exclusivă de către artistul interpret – l.D. - către producător - SC

C.R.P. SRL pentru înregistrarea, în sens de prima fixare, reproducerea și

difuzarea pieselor muzicale menționate în Anexa contractului și interpretate de

către AI (artist interpret), care asigură și serviciile de producție aferente

pieselor muzicale din Anexa I la contract.

Prin sentința

civilă nr. 1214 din data de 26 iunie 2008 Tribunalul București, ecția a V-a civilă

a respins ca neîntemeiate acțiunea, cererea de intervenție în interes propriu

și cererea de chemare în garanție.

Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, prin Decizia civilă nr. 159/ A din 14 octombrie 2009, a admis

apelurile declarate de intervenienta SC M.P.M.E. SRL și pârâtul D.l. împotriva

sentinței, a schimbat-o în parte și a admis cererea reconvențională și cererea

de intervenție; s-a anulat înregistrarea mărcii „Cu lăutarii după mine" și

a certificatului de înregistrarea a acestuia, nr. 64274 emis de O.S.I.M. pe

numele reclamantei M.C.; a fost obligat O.S.I.M. la radierea mărcii menționate

anterior din Registrul Național al Mărcilor, au fost menținute celelalte

dispoziții; s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.C. împotriva

aceleiași sentințe.

Curtea a

constatat fondate apelurile declarate de intervenientă și pârât și nefondat

apelul declarat de reclamantă, pentru considerentele următoarele.

Apelurile

formulate de către pârâtul-reclamant D.I. și intervenientă vizează aceleași

aspecte, care țin de nulitatea înregistrării mărcii în cauză, și conțin în

linii generale aceleași motive, urmând a fi analizate simultan.

Așa cum a

rezultat din certificatul de înregistrare nr. 64274/2005 depus de către

reclamanta M.C. la dosarul cauzei, aceasta are înregistrată marca «Cu lăutarii

după mine» doar pentru clasele și serviciile Q 38: Difuzare emisiune TV și Q 41

Servicii de divertisment, realizare emisiune TV.

Curtea a

constatat fondat motivul de apel întemeiat pe dispozițiile art. 5 alin. (1) lit.

b) și c) din Legea nr. 84/1998, având în vedere că marca în cauză, "Cu

lăutarii după mine", este formată din combinarea unor cuvinte cu rolul de

a rezuma obiectul serviciului în cauză. Marca în cauză ar trebui să distingă

emisiuni de divertisment având ca specific participarea unor orchestre de

lăutari și interpretarea unor cântece lăutărești. Altfel, dacă s-ar folosi

pentru emisiuni care nu ar avea nicio legătură cu muzica lăutărească, ar fi o

marcă deceptivă, adică ar fi susceptibila de a induce în eroare pe consumatori

asupra calității serviciului.

Revenind la

emisiunile în care să fie prezentată în special muzică lăutărească, trebuie

văzut dacă marca în cauză "Cu lăutarii după mine", este distinctivă,

adică este de natura să fie percepută de publicul vizat ca identificând și

diferențiind bunurile produse de reclamanta pârâtă de bunurile altor

producători, care fac parte din aceeași categorie și care sunt identificate

prin aceleași semne.

"Lăutarii"

este un semn uzual, raportat la emisiunile care au la bază participarea unor

orchestre de lăutari și interpretarea unor cântece lăutărești. Rămâne de

stabilit dacă adăugarea sintagmei "după mine", de asemenea compusă

din cuvinte uzuale, este de natură să identifice și să diferențieze emisiunea produsă

de reclamanta pârâtă de emisiunile, având același specific lăutăresc ale altor

producători.

Se apreciază că

și sintagma "după mine" alăturată cuvântului „lăutarii" îl poate

reprezenta pe oricare alt producător, astfel că nu se consideră că acest semn

compus este de natură a identifica și diferenția emisiunea cu specific de

muzică lăutărească produsă de reclamanta pârâtă de același tip de emisiuni ale

altor producători, toți fiind din perspectiva aceluiași public însoțiți de

lăutari.

În ceea ce

privește faptul că, deși formată din cuvinte uzuale marca în cauză,

înregistrată în ianuarie 2005 la O.S.I.M. ar fi devenit distinctivă, publicul

identificând-o pe reclamantă cu această marcă, întrucât aceasta, în perioada

2003-2005 ar fi realizat și difuzat pe postul de televiziune E.T. o emisiune

muzicală cu acest nume, ar fi realizat un album de muzică lăutărească și ar fi

susținut un concert de muzică lăutărească la festivalul „Cerbul de Aur" de

la Brașov și un spectacol în anul 2007 în Anglia, acest titlu a devenind

emblematic pentru reclamantă, iar din data de 31 ianuarie 2005 a înregistrat

acest titlu ca marcă la O.S.I.M., Curtea a constatat nefondate aceste

susțineri, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada faptului că publicul

vizat ar asocia produsul/serviciul "Cu lăutarii după mine", cu

reclamanta, și astfel, această denumire ar fi devenit aptă de a identifica

produsele reclamantei în raport cu ale concurenței, conform art. 5 alin. ultim

din Legea nr. 84/1998.

Această dovadă

ar fi putut fi făcută prin prezentarea unor studii de piață, campanii

publicitare intense, creșterea vânzărilor.

Nu poate fi

ignorat faptul că această alăturare de cuvinte, "Cu lăutarii după

mine", avea deja un renume, fiind cunoscută de către publicul de gen ca

titlu al unei melodii declarate de petrecere interpretată de G.P., iar mai

înaintea lui de către I.V. Ca atare reclamanta ar fi trebuit să probeze faptul

deosebit de dificil al transferului de identificare de la aceștia către propria

persoană.

În raport de

aceste aspecte și de natura, precum și elementele din care se compune marca în

discuție, s-a apreciat lipsa distinctivității, semnele neputând fi percepute de

publicul vizat ca identificând și diferențiind bunurile produse de reclamantă

de bunurile altor producători, care fac parte din aceeași categorie și care

sunt identificate prin aceleași semne.

În ceea ce

privește apelul declarat de către reclamantă, acesta este nefondat pe de o

parte raportat la considerentele expuse anterior care au dus la anularea

înregistrării mărcii, înregistrare care constituia principalul teniei al

formulării pretențiilor materiale și morale, a căror temeinicie se încerca a fi

justificată prin acest apel, în baza art. 35, 36 din Legea nr. 84/1998.

Pe de altă

parte, făcând abstracție de considerarea ca întemeiată a cererii

reconvenționale și a cererii de intervenție referitoare la nulitatea înregistrării

mărcii, apelul apare tot ca nefondat, pentru următoarele motive.

În ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SC M.P.M. SRL admisă

prin încheierea de ședință din 04 octombrie 2007 de către prima instanță,

Curtea a constatat că este legală având în vedere că la dosar a fost depus

contractul de cesiune și editare încheiat de către intervenienta în cauză cu

pârâtul reclamant referitor la albumul în cauză, nefăcându-se vreo dovadă în

sensul că SC M.P.M. SRL ar fi avut vreo obligație în acest sens. Faptul că a

fost menționat pe album acest nume din eroare nu îi conferă calitate procesuală

pasivă, raportat Ia obiectul litigiului.

Referitor la

acțiunea în contrafacere, în mod corect a reținut Tribunalul că nu s-au făcut

dovezi în sensul cerut de dispozițiile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998,

adică al renumelui mărcii pentru clasele de produse înregistrate, de care

pârâții să fi profitat prin producerea albumului, reclamanta neprobând, cu

studii de piață că activitatea desfășurată sub marca înregistrată, difuzare

emisiune TV și servicii de divertisment, realizare emisiune TV, este una

notorie, și că activitatea pârâților de înregistrare și comercializare a unui

album muzical cu acest titlu, profită de această notorietate sau că ar cauza

reclamantei prejudicii.

Nu este

credibilă susținerea în sensul că atunci când cumpărătorul vede un album eu

titlul „Cu lăutarii după mine" este sigur că acesta conține piese

interpretate de către reclamantă, atât timp cât, așa cum s-a menționat anterior

aceasta nu a făcut dovada notorietății mărcii și a identificării acesteia cu

reclamanta. în aceste condiții, atunci când o persoană cumpără un album se uită

în principal la numele interpretului, și în subsidiar, legat de acesta, la

titlul albumului. Reclamanta nu poate susține în mod întemeiat că pârâtul în

cauză ar fi vreun necunoscut care ar profita de renumele mărcii sale, care de

altfel nu a fost dovedit.

Simpla

participare la realizare de emisiuni, spectacole, lansare de album muzical sub

acest nume nu face această dovadă. Dacă ar fi așa atunci în favoarea celor care

au lansat anterior șlagărul având acest nume s-ar putea reține această marcă,

ceea ce nu s-a reținut în speță.

Astfel, nu se

poate reține că pârâții ar fi profitat de renumele mărcii înregistrată de către

reclamantă pentru altă clasă de produse decât discuri acustice (clasa care

privește activitatea pârâților).

În ceea ce

privește prejudiciul, reclamanta susține că aceasta este în legătură cu

vânzările legate de propriul album, pentru care nu are marcă înregistrată, iar

nu în legătură cu clasele la care se referă marca în discuție.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.C., întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la

acțiunea în contrafacere, în mod greșit Curtea susține că Tribunalul București

ar fi reținut corect în sentința civilă nr. 1214 din 26 iunie 2008 că „nu s-au

făcut dovezi în sensul cerut de dispozițiile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998,

adică a renumelui mărcii pentru clasele de produse înregistrate, de către

pârâți să fi profitat prin producerea albumului, reclamanta neprobând, cu

studii de piață că activitatea desfășurată sub marca înregistrată.este una

notorie și că activitatea pârâților, profită de această notorietate."

Marca verbală

exclusivă „Cu lăutarii după mine" a fost înregistrată după ce timp de 3

ani consecutiv a folosit această denumire în cadrul spectacolelor de divertisment

organizate și difuzate săptămânal pe postul de televiziune, cu acoperire la

nivel național, E.T., având loc o „ocupare" prin folosire intensă și

difuzare la nivel național a acestui slogan ca fiind denumirea sub care

recurenta desfășura activitatea artistică prin postul de televiziune E.T. - post

de televiziune cu acoperire la nivel național. Mai mult, postul în cauză a

difuzat emisiunea săptămânal, timp de trei ani consecutiv, ceea ce semnifică

faptul că emisiunea de divertisment a avut o mare audiență.

Recurenta și-a

continuat activitatea artistică sub aceeași denumire, organizând spectacole

muzicale în toată țara, la care au participat un număr foarte mare de persoane,

făcând cunoscut cântecele interpretate de aceasta sub aceeași denumire, editând

și comercializând, în mii de exemplare, în țară și în diaspora, un CD în

colaborare cu casa de discuri O.S.M. - a cărui copertă se află depusă la

dosarul instanței - și a participat cu un spectacol sub aceeași denumire la

festivalul Cerbul de Aur de la Brașov - festival care a fost de asemenea

urmărit la nivel național prin transmisie televizată.

Așa fiind este

evident că anterior înregistrării mărcii recurenta a folosit intens acest

„semn", publicul de gen cunoaște foarte bine „produsul" artistic și

putea identifica cu ușurința și „ producătorul" acestuia tocmai datorita „folosirii"

(această „folosire" fiind și o condiție esențială a existenței valabile a

unui semn-marcă), fiind îndeplinite dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998,

referitoare la marca notorie.

În acest text

de lege nu se cere existența unui „ studiu de piață" sau a oricărui alt

tip standard de dovadă a notorietății, iar în drept dovada se poate face în mod

valabil și cu ajutorul prezumțiilor simple, precum în cauza de față.

În dreptul

roman o ierarhie a probelor astfel încât un „ studiu de piața" să fie mai

puternic decât prezumția ce rezultă în urma unui fapt notoriu.

Nu pot fi

reținute ca întemeiate susținerile instanței de apel potrivit cărora „ simpla

participare la realizarea de emisiuni, spectacole, lansare de album muzical sub

acest nume nu face acesta dovada( a notorietății, n.n.)".

Este evident că

„realizarea de emisiuni", „participarea la spectacole" și „ lansarea

unui album muzică" presupune „ larga cunoaștere a „emisiunii",

„spectacolului", „albumului", precum și celui/celei care

„produce" emisiunea/spectacolul/albumul.

Prin „larga

cunoaștere" determinată de „folosirea" timp îndelungat, anterior a

denumirii-semnului în discuție practic s-a realizat și transferul, în conștiința

publicului, a „transferului de identificare" a acestei denumiri de la cei

care l-au folosit anterior - așa cum se susține de către intimați - respectiv

de la G.P. si, mai departe, de la I.V., folosirea de către aceștia a acestei

denumiri făcându-se cu peste 50 de ani înainte ca recurenta să folosească

această denumire în cadrul creației sale artistice.

Prin

respingerea acțiunii reclamantei instanța de fond a golit de conținut noțiunea

de marcă astfel cum este definită de lege și astfel cum doctrina juridică i-a

stabilit funcțiile, ignorându-se, totodată, susținerile și dovezile

administrate de aceasta.

Marca permite

diferențierea produselor și serviciilor care sunt identice sau similare și, în

anumite condiții, chiar diferite. Diferențierea se realizează prin informațiile

pe care marca le oferă comparatorului despre originea produselor. In acest fel

se asigură individualizarea produselor existente pe piață și se poate stabili

de către consumatori originea produselor sau serviciilor oferite consumului.

Este suficient

ca publicul sa stabilească o legătură între semn și marcă, chiar dacă nu le

confundă pentru ca titularul mărcii să fie îndreptățit să solicite încetarea

folosirii semnului asemănător (n.n.).

Fiind

îndeplinite condițiile stabilite de prevederile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998

cu privire la existența mărcii, existența renumelui acesteia, existenta unui

produs comercializat sub un semn identic cu acela al mărcii de renume, lipsa

acordului său în folosirea acestui semn-marcă de către intimați, precum și

intenția clar a legii de a proteja marca de acțiunea ilicită a terților.

Chiar dacă este

adevărat că I.D. este bine cunoscut publicului din țară pentru creația sa

artistică, este la fel de bine cunoscut că dacă două produse artistice aparținând

la doi artiști sunt prezentate sub aceeași denumire, publicul, în mod

inevitabil se află în stare de confuzie, chiar dacă cei doi artiști și

creațiile lor muzicale sunt diferite, iar cei care, în mod uzual se înscriau în

rândul publicului său pot fi atrași, involuntar, spre produsul (CD-ul în cazul

de față) comercializat de intimați de vreme ce CD-ul intimaților folosește

„semnul" identic cu cel pentru care acesta a obținut protecția mărcii. Ori

nu se poate susține că această confuzie nu este posibilă, de vreme ce semnul

folosit este identic, iar, pe de altă parte chiar I.D. a participat ca invitat

al său la emisiunile transmise sub semnul în discuție pentru care el a obținut

înregistrarea ca marcă.

Folosirea

abuzivă de către intimații I.D. și SC M.P.M. SRL și S.C M.P.E. SRL a acestei

mărci prin producerea, promovarea, punerea în vânzare a unui album muzical cu

denumirea «Cu lăutarii după mine» precum și susținerea de concerte și emisiuni,

au cauzat recurentei prejudicii.

Un alt motiv de

nelegalitate se invocă a fi admiterea excepției lipsei calității procesuale

pasive a SC M.P.M. SRL.

Câtă vreme

există recunoașterea expresă a intimatului D.I. ca CD-ul intitulat „Cu lăutarii

după mine" a fost în colaborare cu casa de producție M.P.M.

Recurenta arată

că, instanța de apel în mod greșit a admis cererea reconvențională și cererea

de intervenție, dispunând anularea înregistrării mărcii deoarece a fost

interpretată greșit cerința prevăzută de art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998

în privința distinctivității mărcii, deoarece ca marcă înregistrată are

caracter distinctiv și publicul reușește să identifice creația sa artistică sub

acest semn față de creația artistică a altor producători de emisiuni de

divertisment având ca specific participarea unor orchestre de lăutari și

interpretarea unor cântece lăutărești, tocmai pentru ca anterior înregistrării

mărcii a avut loc o apropriere a acestui „semn" de către aceasta, astfel

cum s-a învederat anterior.

Intimata SC M.E.

SRL, prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. civ.

solicită respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul D.I.,

prin concluziile orale învederează inadmisibilitatea recursului pentru că se

tinde la reaprecierea probelor. De fapt se invocă nulitatea căii extraordinare

de atac, pentru imposibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele

limitative prevăzute de art. 304 C. proc. civ. apreciere ce nu poate fi

reținută câtă vreme se invocă aplicarea greșită a legii și se dezvoltă critici

referitoare la notorietatea și distinctivitatea mărcii „Cu lăutarii după

mine" precum și la calitatea procesuală pasivă a casei de producție M.P.M.

Înalta Curte,

analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor

administrate și a temeiurilor de drept aplicabile în cauză reține caracterul

nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Pentru anularea

mărcii se invocă lipsa de distinctivitate - art. 5 lit. b) și c) din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice și conflictul cu o marcă notorie - art.

6 lit. d) din aceeași lege.

Caracterul

distinctiv al mărcii nu rezultă din semnul în sine, ci din percepția lui ca

atare de către public, marca aflându-se în relație cu produsul/serviciul și cu

publicul, această relație determinând validitatea mărcii.

Marca în

litigiu, „Cu lăutarii după mine" a fost înregistrată pentru clasele 38 -

difuzare emisiune TV și 41- servicii de divertisment, realizare emisiune TV.

Combinația de

cuvinte aleasă trebuie să fie aptă să deosebească produsul/serviciile între

ele, din punct de vedere al sursei de proveniență, să permită consumatorului

mediu avizat să asocieze produsul cu semnul, să atribuie produsul sau serviciul

respectiv unei întreprinderi determinate.

„Cu lăutarii

după mine" este o expresie comună, devenită uzuală, folosită în aproape

toate producțiile cu muzică de gen și chiar de consumatorul tradițional al

muzicii lăutărești, în momente de destindere, nefiind aptă să identifice și să

diferențieze emisiunea produsă de reclamantă de alți producători de emisiuni cu

specific lăutăresc.

Recurenta

susține că marca a devenit distinctivă prin folosință întrucât publicul o

asociază cu numele său deoarece în perioada 2003-2005 a realizat o emisiune cu

acest nume, un album de muzică lăutărească și mai multe concerte, printre care

la festivalul „Cerbul de Aur" și în Anglia.

Numai că

semnul/denumirea nu poate dobândi caracter distinctiv prin folosirea directă

decât dacă publicul ajunge să-i recunoască efectiv capacitatea de a identifica

originea unui produs sau serviciu.

Or, această

distinctivitate trebuia probată prin intermediul mijloacelor specifice

domeniului: prezentarea unor studii de piață, campanii de publicitate intense, creșterea

vânzărilor, ș.a. Este irelevantă împrejurarea că legea nu identifică expres

asemenea mijloace de probă, cât timp ele sunt unanim acceptate în doctrină și

jurisprudență, dat fiind particularitatea domeniului și, implicit a speței;

publicul țintă să asocieze produsul cu numele artistei și nu cu oricare alt

concurent pe piață ori cu al autorului melodiei cu același nume I.V. ori al

interpretului G.P., a căror memorie este păstrată în mintea consumatorului

mediu avizat aflat la o vârstă matură.

Referitor la

acțiunea în contrafacere, în sensul art. 35 lit. c) instanța superioară de fond

a reținut corect absența probatoriului adecvat obiectului cererii introductive

de instanță.

Astfel,

reclamanta avea obligația să facă dovezi privind renumele mărcii, că

activitatea desfășurată sub marca înregistrată este una notorie de care pârâții

să fi profitat sau că ar cauza reclamantei prejudicii.

Activitatea

celor doi actori pe piața muzicii lăutărești din perspectiva discurilor

acustice, este distinctă în mintea consumatorului întrucât genul acesta de

produs se alege în primul rând funcție de numele interpretului și apoi de titlul

albului.

Cât privește

prejudiciul, în mod corect s-a reținut că reclamanta a arătat că este în

legătură cu vânzările legate de propriul album, pentru care nu are marcă

înregistrată, iar nu în legătură cu clasele la care se referă marca.

O ultimă

critică se referă la greșita soluționare a excepției referitoare la calitatea

procesuală pasivă a SC M.P.M. SRL.

Critica este

vădit nefondată câtă vreme producătorul albului „Cu lăutarii după mine" al

lui I.D. este SC C.R.P. SRL ce deține contractul de cesiune și editare nr. 122

din 6 noiembrie 2006, albumul fiind produs sub marca M.P.M. Reclamanta nu a

justificat care ar fi drepturile și obligațiile SC M.P.M. SRL, ce îi determină

calitatea procesuală în cauză.

Înalta Curte,

pentru cele ce preced, va respinge recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

Intimatul D.I.,

având calitatea de parte câștigătoare în proces ar fi fost îndrituit la

acordarea cheltuielilor de judecată necesare și efectiv făcute în această etapă

procesuală.

Înscrisurile depuse,

osebit de faptul că sunt aproape ilizibile, cu suprascriere în partea

referitoare la suma plătită apărătorului, nu emană de la intimat, ci de la o

fundație, fără indicarea numărului de contract de asistență juridică.

Cum nu au fost

făcute dovezi referitoare la efectivitatea suportării cheltuielilor de judecată

solicitate, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta M.C. împotriva Deciziei civile nr. 159/

A din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Respinge

cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de

intimatul-pârât D.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.