ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6121/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului București, secția a I-a comercială sub nr. 42810/3/2006, reclamanta M.C., în calitate de autoare a titlului „Cu lăutarii după mine" și de titulară a mărcii „Cu lăutarii după mine" a chemat în judecată pe pârâții D.l. și SC M.P.M. SRL, solicitând obligarea pârâților să înceteze promovarea și vânzare a albumului pe care l-au produs sub titlul „Cu lăutarii după mine", precum și organizarea de spectacole și emisiuni de divertisment audio/video sub acest titlu. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sub titlul „Cu lăutarii după mine", creat de aceasta, în perioada 2003-2005 a realizat și difuzat pe postul de televiziune E.T.

o misiune muzicală și că, sub același titlu, a realizat și un album de muzică lăutărească în colaborare cu Casa de Producție Oltenia S.M.P., după care în anul 2005 a susținut un concert de muzică lăutărească la festivalul „Cerbul de Aur" de la Brașov, susținând tot sub același titlu și un spectacol în anul 2007 în Anglia, că acest titlu a devenit emblematic pentru reclamantă iar din data de 31 ianuarie 2005 a înregistrat acest titlu ca marcă la O.S.I.M., așa cum rezultă din certificatul de înregistrare marcă din 31 octombrie 2005 în baza Deciziei nr. 213080 emisă de O.S.I.M., că pârâtul D.I. în colaborare cu pârâta SC M.P.M.

SRL, a realizat un album de muzică folclorică cu același titlu, că albumul său este promovat și a fost pus în vânzare de această casă de producție, că în perioada următoare acesta va concerta atât în țară cât și în străinătate iar spectacolele vor avea același titlu ca și cel care a fost înregistrat la O.S.I.M., arătând și că pârâtul a evoluat în emisiuni de divertisment sub acest titlu, că, față de această situație, reclamanta a notificat la data de 21 noiembrie 2006 pe pârâta SC M.P.M. SRL, în sensul de a înceta să promoveze acest album cât și organizarea de spectacole, sub acest titlu, că abuzul părților de a produce, promova și vinde un album sub acest titlu, cât și de a organiza spectacole, cauzează reclamantei importante prejudicii de ordin patrimonial și moral, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 8/1996 și ale Legii nr. 84/1998.

Prin cererea precizatoare și de completare a acțiunii, înregistrată în 21 martie 2007, M.C. a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata de daune materiale reprezentând echivalentul în lei a sumei de 20.000 de euro și daune morale în cuantum de 10.000 de euro, pentru folosirea fără drept a mărcii „Cu lăutarii după mine". (63.600 lei și 31.800 lei-fila 65). Prin încheierea din ședința publică de la 1 martie 2007, dată de Tribunalul București, secția VI-a comercială în Dosarul nr. 42810/3/2006, s-a admis excepția de necompetență materială funcțională, cauza fiind înregistrată la data de 03 mai 2007 la Tribunalul București, secția a V-a civilă sub nr. 15246/312007. La 23 mai 2005 SC M.P.M.

SRL (față de precizarea și completarea acțiunii principale), a formulat întâmpinare, la același termen fiind depusă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC C.R.P. SRL, având ca obiect anularea înregistrării mărcii și radierea acesteia. La 31 mai 2007, s-a înregistrat cererea de completare a motivelor de anulare a mărcii (disp. art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998). Cererea de intervenție în interes propriu a fost admisă în principiu formulată de SC C.R.P. SRL. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului D.l., admițându-se excepția lipsei calității procesuale a SC M.P.M. SRL. La termenul din 25 octombrie 2007, s-a încuviințat completarea acțiunii cu chemarea în judecată, ca pârâtă a SC C.R.P.

SRL. Prin cererea de chemare în garanție înregistrată în 14 noiembrie 2007, SC C.R.P. SRL a chemat în garanție pe D.l., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 95.400 lei cu titlu de despăgubiri, în situația în care se va admite acțiunea principală. În motivare a arătat că aceasta, în calitate de producător, a încheiat cu pârâtul D.l. contractul nr. 123 din 06 noiembrie 2006, obiectul acestuia constând în angajarea exclusivă de către artistul interpret – l.D. - către producător - SC C.R.P. SRL pentru înregistrarea, în sens de prima fixare, reproducerea și difuzarea pieselor muzicale menționate în Anexa contractului și interpretate de către AI (artist interpret), care asigură și serviciile de producție aferente pieselor muzicale din Anexa I la contract.

Prin sentința civilă nr. 1214 din data de 26 iunie 2008 Tribunalul București, ecția a V-a civilă a respins ca neîntemeiate acțiunea, cererea de intervenție în interes propriu și cererea de chemare în garanție. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia civilă nr. 159/ A din 14 octombrie 2009, a admis apelurile declarate de intervenienta SC M.P.M.E. SRL și pârâtul D.l. împotriva sentinței, a schimbat-o în parte și a admis cererea reconvențională și cererea de intervenție; s-a anulat înregistrarea mărcii „Cu lăutarii după mine" și a certificatului de înregistrarea a acestuia, nr. 64274 emis de O.S.I.M. pe numele reclamantei M.C.; a fost obligat O.S.I.M.

la radierea mărcii menționate anterior din Registrul Național al Mărcilor, au fost menținute celelalte dispoziții; s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.C. împotriva aceleiași sentințe. Curtea a constatat fondate apelurile declarate de intervenientă și pârât și nefondat apelul declarat de reclamantă, pentru considerentele următoarele. Apelurile formulate de către pârâtul-reclamant D.I. și intervenientă vizează aceleași aspecte, care țin de nulitatea înregistrării mărcii în cauză, și conțin în linii generale aceleași motive, urmând a fi analizate simultan. Așa cum a rezultat din certificatul de înregistrare nr. 64274/2005 depus de către reclamanta M.C. la dosarul cauzei, aceasta are înregistrată marca «Cu lăutarii după mine» doar pentru clasele și serviciile Q 38: Difuzare emisiune TV și Q 41 Servicii de divertisment, realizare emisiune TV.

Curtea a constatat fondat motivul de apel întemeiat pe dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 84/1998, având în vedere că marca în cauză, "Cu lăutarii după mine", este formată din combinarea unor cuvinte cu rolul de a rezuma obiectul serviciului în cauză. Marca în cauză ar trebui să distingă emisiuni de divertisment având ca specific participarea unor orchestre de lăutari și interpretarea unor cântece lăutărești. Altfel, dacă s-ar folosi pentru emisiuni care nu ar avea nicio legătură cu muzica lăutărească, ar fi o marcă deceptivă, adică ar fi susceptibila de a induce în eroare pe consumatori asupra calității serviciului.

Revenind la emisiunile în care să fie prezentată în special muzică lăutărească, trebuie văzut dacă marca în cauză "Cu lăutarii după mine", este distinctivă, adică este de natura să fie percepută de publicul vizat ca identificând și diferențiind bunurile produse de reclamanta pârâtă de bunurile altor producători, care fac parte din aceeași categorie și care sunt identificate prin aceleași semne. "Lăutarii" este un semn uzual, raportat la emisiunile care au la bază participarea unor orchestre de lăutari și interpretarea unor cântece lăutărești. Rămâne de stabilit dacă adăugarea sintagmei "după mine", de asemenea compusă din cuvinte uzuale, este de natură să identifice și să diferențieze emisiunea produsă de reclamanta pârâtă de emisiunile, având același specific lăutăresc ale altor producători.

Se apreciază că și sintagma "după mine" alăturată cuvântului „lăutarii" îl poate reprezenta pe oricare alt producător, astfel că nu se consideră că acest semn compus este de natură a identifica și diferenția emisiunea cu specific de muzică lăutărească produsă de reclamanta pârâtă de același tip de emisiuni ale altor producători, toți fiind din perspectiva aceluiași public însoțiți de lăutari. În ceea ce privește faptul că, deși formată din cuvinte uzuale marca în cauză, înregistrată în ianuarie 2005 la O.S.I.M. ar fi devenit distinctivă, publicul identificând-o pe reclamantă cu această marcă, întrucât aceasta, în perioada 2003-2005 ar fi realizat și difuzat pe postul de televiziune E.T.

o emisiune muzicală cu acest nume, ar fi realizat un album de muzică lăutărească și ar fi susținut un concert de muzică lăutărească la festivalul „Cerbul de Aur" de la Brașov și un spectacol în anul 2007 în Anglia, acest titlu a devenind emblematic pentru reclamantă, iar din data de 31 ianuarie 2005 a înregistrat acest titlu ca marcă la O.S.I.M., Curtea a constatat nefondate aceste susțineri, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada faptului că publicul vizat ar asocia produsul/serviciul "Cu lăutarii după mine", cu reclamanta, și astfel, această denumire ar fi devenit aptă de a identifica produsele reclamantei în raport cu ale concurenței, conform art. 5 alin. ultim din Legea nr. 84/1998.

Această dovadă ar fi putut fi făcută prin prezentarea unor studii de piață, campanii publicitare intense, creșterea vânzărilor. Nu poate fi ignorat faptul că această alăturare de cuvinte, "Cu lăutarii după mine", avea deja un renume, fiind cunoscută de către publicul de gen ca titlu al unei melodii declarate de petrecere interpretată de G.P., iar mai înaintea lui de către I.V. Ca atare reclamanta ar fi trebuit să probeze faptul deosebit de dificil al transferului de identificare de la aceștia către propria persoană. În raport de aceste aspecte și de natura, precum și elementele din care se compune marca în discuție, s-a apreciat lipsa distinctivității, semnele neputând fi percepute de publicul vizat ca identificând și diferențiind bunurile produse de reclamantă de bunurile altor producători, care fac parte din aceeași categorie și care sunt identificate prin aceleași semne.

În ceea ce privește apelul declarat de către reclamantă, acesta este nefondat pe de o parte raportat la considerentele expuse anterior care au dus la anularea înregistrării mărcii, înregistrare care constituia principalul teniei al formulării pretențiilor materiale și morale, a căror temeinicie se încerca a fi justificată prin acest apel, în baza art. 35, 36 din Legea nr. 84/1998. Pe de altă parte, făcând abstracție de considerarea ca întemeiată a cererii reconvenționale și a cererii de intervenție referitoare la nulitatea înregistrării mărcii, apelul apare tot ca nefondat, pentru următoarele motive. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SC M.P.M.

SRL admisă prin încheierea de ședință din 04 octombrie 2007 de către prima instanță, Curtea a constatat că este legală având în vedere că la dosar a fost depus contractul de cesiune și editare încheiat de către intervenienta în cauză cu pârâtul reclamant referitor la albumul în cauză, nefăcându-se vreo dovadă în sensul că SC M.P.M. SRL ar fi avut vreo obligație în acest sens. Faptul că a fost menționat pe album acest nume din eroare nu îi conferă calitate procesuală pasivă, raportat Ia obiectul litigiului.

Referitor la acțiunea în contrafacere, în mod corect a reținut Tribunalul că nu s-au făcut dovezi în sensul cerut de dispozițiile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998, adică al renumelui mărcii pentru clasele de produse înregistrate, de care pârâții să fi profitat prin producerea albumului, reclamanta neprobând, cu studii de piață că activitatea desfășurată sub marca înregistrată, difuzare emisiune TV și servicii de divertisment, realizare emisiune TV, este una notorie, și că activitatea pârâților de înregistrare și comercializare a unui album muzical cu acest titlu, profită de această notorietate sau că ar cauza reclamantei prejudicii. Nu este credibilă susținerea în sensul că atunci când cumpărătorul vede un album eu titlul „Cu lăutarii după mine" este sigur că acesta conține piese interpretate de către reclamantă, atât timp cât, așa cum s-a menționat anterior aceasta nu a făcut dovada notorietății mărcii și a identificării acesteia cu reclamanta.

în aceste condiții, atunci când o persoană cumpără un album se uită în principal la numele interpretului, și în subsidiar, legat de acesta, la titlul albumului. Reclamanta nu poate susține în mod întemeiat că pârâtul în cauză ar fi vreun necunoscut care ar profita de renumele mărcii sale, care de altfel nu a fost dovedit. Simpla participare la realizare de emisiuni, spectacole, lansare de album muzical sub acest nume nu face această dovadă. Dacă ar fi așa atunci în favoarea celor care au lansat anterior șlagărul având acest nume s-ar putea reține această marcă, ceea ce nu s-a reținut în speță. Astfel, nu se poate reține că pârâții ar fi profitat de renumele mărcii înregistrată de către reclamantă pentru altă clasă de produse decât discuri acustice (clasa care privește activitatea pârâților).

În ceea ce privește prejudiciul, reclamanta susține că aceasta este în legătură cu vânzările legate de propriul album, pentru care nu are marcă înregistrată, iar nu în legătură cu clasele la care se referă marca în discuție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.C., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la acțiunea în contrafacere, în mod greșit Curtea susține că Tribunalul București ar fi reținut corect în sentința civilă nr. 1214 din 26 iunie 2008 că „nu s-au făcut dovezi în sensul cerut de dispozițiile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998, adică a renumelui mărcii pentru clasele de produse înregistrate, de către pârâți să fi profitat prin producerea albumului, reclamanta neprobând, cu studii de piață că activitatea desfășurată sub marca înregistrată.este una notorie și că activitatea pârâților, profită de această notorietate." Marca verbală exclusivă „Cu lăutarii după mine" a fost înregistrată după ce timp de 3 ani consecutiv a folosit această denumire în cadrul spectacolelor de divertisment organizate și difuzate săptămânal pe postul de televiziune, cu acoperire la nivel național, E.T., având loc o „ocupare" prin folosire intensă și difuzare la nivel național a acestui slogan ca fiind denumirea sub care recurenta desfășura activitatea artistică prin postul de televiziune E.T.

- post de televiziune cu acoperire la nivel național. Mai mult, postul în cauză a difuzat emisiunea săptămânal, timp de trei ani consecutiv, ceea ce semnifică faptul că emisiunea de divertisment a avut o mare audiență. Recurenta și-a continuat activitatea artistică sub aceeași denumire, organizând spectacole muzicale în toată țara, la care au participat un număr foarte mare de persoane, făcând cunoscut cântecele interpretate de aceasta sub aceeași denumire, editând și comercializând, în mii de exemplare, în țară și în diaspora, un CD în colaborare cu casa de discuri O.S.M. - a cărui copertă se află depusă la dosarul instanței - și a participat cu un spectacol sub aceeași denumire la festivalul Cerbul de Aur de la Brașov - festival care a fost de asemenea urmărit la nivel național prin transmisie televizată.

Așa fiind este evident că anterior înregistrării mărcii recurenta a folosit intens acest „semn", publicul de gen cunoaște foarte bine „produsul" artistic și putea identifica cu ușurința și „ producătorul" acestuia tocmai datorita „folosirii" (această „folosire" fiind și o condiție esențială a existenței valabile a unui semn-marcă), fiind îndeplinite dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998, referitoare la marca notorie. În acest text de lege nu se cere existența unui „ studiu de piață" sau a oricărui alt tip standard de dovadă a notorietății, iar în drept dovada se poate face în mod valabil și cu ajutorul prezumțiilor simple, precum în cauza de față. În dreptul roman o ierarhie a probelor astfel încât un „ studiu de piața" să fie mai puternic decât prezumția ce rezultă în urma unui fapt notoriu.

Nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile instanței de apel potrivit cărora „ simpla participare la realizarea de emisiuni, spectacole, lansare de album muzical sub acest nume nu face acesta dovada( a notorietății, n.n.)". Este evident că „realizarea de emisiuni", „participarea la spectacole" și „ lansarea unui album muzică" presupune „ larga cunoaștere a „emisiunii", „spectacolului", „albumului", precum și celui/celei care „produce" emisiunea/spectacolul/albumul. Prin „larga cunoaștere" determinată de „folosirea" timp îndelungat, anterior a denumirii-semnului în discuție practic s-a realizat și transferul, în conștiința publicului, a „transferului de identificare" a acestei denumiri de la cei care l-au folosit anterior - așa cum se susține de către intimați - respectiv de la G.P.

si, mai departe, de la I.V., folosirea de către aceștia a acestei denumiri făcându-se cu peste 50 de ani înainte ca recurenta să folosească această denumire în cadrul creației sale artistice. Prin respingerea acțiunii reclamantei instanța de fond a golit de conținut noțiunea de marcă astfel cum este definită de lege și astfel cum doctrina juridică i-a stabilit funcțiile, ignorându-se, totodată, susținerile și dovezile administrate de aceasta. Marca permite diferențierea produselor și serviciilor care sunt identice sau similare și, în anumite condiții, chiar diferite. Diferențierea se realizează prin informațiile pe care marca le oferă comparatorului despre originea produselor. In acest fel se asigură individualizarea produselor existente pe piață și se poate stabili de către consumatori originea produselor sau serviciilor oferite consumului.

Este suficient ca publicul sa stabilească o legătură între semn și marcă, chiar dacă nu le confundă pentru ca titularul mărcii să fie îndreptățit să solicite încetarea folosirii semnului asemănător (n.n.). Fiind îndeplinite condițiile stabilite de prevederile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998 cu privire la existența mărcii, existența renumelui acesteia, existenta unui produs comercializat sub un semn identic cu acela al mărcii de renume, lipsa acordului său în folosirea acestui semn-marcă de către intimați, precum și intenția clar a legii de a proteja marca de acțiunea ilicită a terților. Chiar dacă este adevărat că I.D.

este bine cunoscut publicului din țară pentru creația sa artistică, este la fel de bine cunoscut că dacă două produse artistice aparținând la doi artiști sunt prezentate sub aceeași denumire, publicul, în mod inevitabil se află în stare de confuzie, chiar dacă cei doi artiști și creațiile lor muzicale sunt diferite, iar cei care, în mod uzual se înscriau în rândul publicului său pot fi atrași, involuntar, spre produsul (CD-ul în cazul de față) comercializat de intimați de vreme ce CD-ul intimaților folosește „semnul" identic cu cel pentru care acesta a obținut protecția mărcii. Ori nu se poate susține că această confuzie nu este posibilă, de vreme ce semnul folosit este identic, iar, pe de altă parte chiar I.D.

a participat ca invitat al său la emisiunile transmise sub semnul în discuție pentru care el a obținut înregistrarea ca marcă. Folosirea abuzivă de către intimații I.D. și SC M.P.M. SRL și S.C M.P.E. SRL a acestei mărci prin producerea, promovarea, punerea în vânzare a unui album muzical cu denumirea «Cu lăutarii după mine» precum și susținerea de concerte și emisiuni, au cauzat recurentei prejudicii. Un alt motiv de nelegalitate se invocă a fi admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a SC M.P.M. SRL. Câtă vreme există recunoașterea expresă a intimatului D.I. ca CD-ul intitulat „Cu lăutarii după mine" a fost în colaborare cu casa de producție M.P.M.

Recurenta arată că, instanța de apel în mod greșit a admis cererea reconvențională și cererea de intervenție, dispunând anularea înregistrării mărcii deoarece a fost interpretată greșit cerința prevăzută de art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998 în privința distinctivității mărcii, deoarece ca marcă înregistrată are caracter distinctiv și publicul reușește să identifice creația sa artistică sub acest semn față de creația artistică a altor producători de emisiuni de divertisment având ca specific participarea unor orchestre de lăutari și interpretarea unor cântece lăutărești, tocmai pentru ca anterior înregistrării mărcii a avut loc o apropriere a acestui „semn" de către aceasta, astfel cum s-a învederat anterior.

Intimata SC M.E. SRL, prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. civ. solicită respingerea recursului ca nefondat. Intimatul D.I., prin concluziile orale învederează inadmisibilitatea recursului pentru că se tinde la reaprecierea probelor. De fapt se invocă nulitatea căii extraordinare de atac, pentru imposibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele limitative prevăzute de art. 304 C. proc. civ. apreciere ce nu poate fi reținută câtă vreme se invocă aplicarea greșită a legii și se dezvoltă critici referitoare la notorietatea și distinctivitatea mărcii „Cu lăutarii după mine" precum și la calitatea procesuală pasivă a casei de producție M.P.M. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a temeiurilor de drept aplicabile în cauză reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Pentru anularea mărcii se invocă lipsa de distinctivitate - art. 5 lit. b) și c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și conflictul cu o marcă notorie - art. 6 lit. d) din aceeași lege. Caracterul distinctiv al mărcii nu rezultă din semnul în sine, ci din percepția lui ca atare de către public, marca aflându-se în relație cu produsul/serviciul și cu publicul, această relație determinând validitatea mărcii. Marca în litigiu, „Cu lăutarii după mine" a fost înregistrată pentru clasele 38 - difuzare emisiune TV și 41- servicii de divertisment, realizare emisiune TV. Combinația de cuvinte aleasă trebuie să fie aptă să deosebească produsul/serviciile între ele, din punct de vedere al sursei de proveniență, să permită consumatorului mediu avizat să asocieze produsul cu semnul, să atribuie produsul sau serviciul respectiv unei întreprinderi determinate.

„Cu lăutarii după mine" este o expresie comună, devenită uzuală, folosită în aproape toate producțiile cu muzică de gen și chiar de consumatorul tradițional al muzicii lăutărești, în momente de destindere, nefiind aptă să identifice și să diferențieze emisiunea produsă de reclamantă de alți producători de emisiuni cu specific lăutăresc. Recurenta susține că marca a devenit distinctivă prin folosință întrucât publicul o asociază cu numele său deoarece în perioada 2003-2005 a realizat o emisiune cu acest nume, un album de muzică lăutărească și mai multe concerte, printre care la festivalul „Cerbul de Aur" și în Anglia. Numai că semnul/denumirea nu poate dobândi caracter distinctiv prin folosirea directă decât dacă publicul ajunge să-i recunoască efectiv capacitatea de a identifica originea unui produs sau serviciu.

Or, această distinctivitate trebuia probată prin intermediul mijloacelor specifice domeniului: prezentarea unor studii de piață, campanii de publicitate intense, creșterea vânzărilor, ș.a. Este irelevantă împrejurarea că legea nu identifică expres asemenea mijloace de probă, cât timp ele sunt unanim acceptate în doctrină și jurisprudență, dat fiind particularitatea domeniului și, implicit a speței; publicul țintă să asocieze produsul cu numele artistei și nu cu oricare alt concurent pe piață ori cu al autorului melodiei cu același nume I.V. ori al interpretului G.P., a căror memorie este păstrată în mintea consumatorului mediu avizat aflat la o vârstă matură. Referitor la acțiunea în contrafacere, în sensul art. 35 lit. c) instanța superioară de fond a reținut corect absența probatoriului adecvat obiectului cererii introductive de instanță.

Astfel, reclamanta avea obligația să facă dovezi privind renumele mărcii, că activitatea desfășurată sub marca înregistrată este una notorie de care pârâții să fi profitat sau că ar cauza reclamantei prejudicii. Activitatea celor doi actori pe piața muzicii lăutărești din perspectiva discurilor acustice, este distinctă în mintea consumatorului întrucât genul acesta de produs se alege în primul rând funcție de numele interpretului și apoi de titlul albului. Cât privește prejudiciul, în mod corect s-a reținut că reclamanta a arătat că este în legătură cu vânzările legate de propriul album, pentru care nu are marcă înregistrată, iar nu în legătură cu clasele la care se referă marca. O ultimă critică se referă la greșita soluționare a excepției referitoare la calitatea procesuală pasivă a SC M.P.M.

SRL. Critica este vădit nefondată câtă vreme producătorul albului „Cu lăutarii după mine" al lui I.D. este SC C.R.P. SRL ce deține contractul de cesiune și editare nr. 122 din 6 noiembrie 2006, albumul fiind produs sub marca M.P.M. Reclamanta nu a justificat care ar fi drepturile și obligațiile SC M.P.M. SRL, ce îi determină calitatea procesuală în cauză. Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Intimatul D.I., având calitatea de parte câștigătoare în proces ar fi fost îndrituit la acordarea cheltuielilor de judecată necesare și efectiv făcute în această etapă procesuală. Înscrisurile depuse, osebit de faptul că sunt aproape ilizibile, cu suprascriere în partea referitoare la suma plătită apărătorului, nu emană de la intimat, ci de la o fundație, fără indicarea numărului de contract de asistență juridică.

Cum nu au fost făcute dovezi referitoare la efectivitatea suportării cheltuielilor de judecată solicitate, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.C. împotriva Deciziei civile nr. 159/ A din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-pârât D.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.