ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4938/2012

HOTĂRÂRE
22.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4938/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, reclamanții Corpul Național al Polițiștilor -

Biroul Executiv Central, reprezentant legal pentru reclamanții D.F., O.I. C.V.,

S.A.R., B.P.C., P.B., C.M.O., C.D., B.G., F.M.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date București, au solicitat să se constate dreptul reclamanților - funcționari

publici cu statut special - polițiști - la plata salariilor nediminuate, obligarea

pârâților la plata diferenței dintre salariile cuvenite potrivit raporturilor de

serviciu pe lunile iulie-decembrie 2010 și salariile plătite efectiv, adică la plata

cotelor de 25% reținute din salarii în această perioadă, sume actualizate cu indicele

de inflație, de la data scadenței fiecăreia, până la data plății efective; obligarea

pârâților, pentru viitor, la plata salariilor nediminuate, respectiv să plătească

salariile în viitor, fără a mai reține din acestea cota de 25%.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat, în esență, că sunt funcționari publici cu statut special

- polițiști, având raporturi de serviciu cu pârâtul Academia de Poliție București,

aceste raporturi de serviciu fiind de natură contractuală, iar reducerea unilaterală

a salariului brut cu 25%, în temeiul disp. art. 1 din Legea nr. 118/2010, încalcă

prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și pe cele ale art. 1

alin. (1) din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care

privesc protecția proprietății.

Prin întâmpinare, pârâta

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a invocat

excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei calității de reprezentant

a reclamanților.

Apel

Prin sentința

nr. 6452 din 04 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei

dovezii calității de reprezentant și a anulat cererea formulată de reclamanții

S.A.L., I.N., S.A.R., B.P.C., P.B., C.M.O., C.D., B.G., F.M.C., toți prin reprezentant

Corpul Național al Polițiștilor - Biroul Executiv Central, în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Direcția pentru Evidența Persoanelor

și Administrarea Bazelor de Date București.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că din analiza atât a prevederilor art. 50

din Legea nr. 360/2002, cât și a dispozițiilor art. 8 din H.G. nr. 1305/2002,

rezultă că pentru reprezentarea intereselor polițiștilor privind drepturile lor

salariale, Corpul Național al Polițiștilor nu are atribuții, existând alte structuri

și sindicate cu aceste atribuții.

cauză

Împotriva sentinței Curții

de Apel a declarat recurs Corpul Național al Polițiștilor - Biroul

Executiv Central, în calitate de reprezentant al reclamanților, solicitând

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea căii de atac,

recurentul a arătat că este o organizație profesională înființată ope

legis, ce are personalitate juridică, scopul organizației fiind acela de a

apăra drepturile polițiștilor, motiv pentru care are calitate procesuală,

putând sta în judecată.

În susținerea acestui

motiv, recurentul a invocat prevederile Legii nr. 218/2002 privind organizarea și

funcționarea Poliției Române, O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și

funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, dispozițiile

Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, H.G. nr. 1305/2002 privind

aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului Național

al Polițiștilor.

Cu privire la calitatea

de reprezentantul reclamanților, recurentul a mai arătat că potrivit dispozițiilor

art. 49 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, Corpul promovează interesele polițiștilor

și apără drepturile acestora, iar conform prevederilor art. 2 alin. (2) din

Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Național al

Polițiștilor aprobat prin H.G. nr. 1305/2002, Corpul este constituit și

își exercită atribuțiile în scopul promovării intereselor profesionale,

sociale, culturale și sportive ale membrilor săi, prevăzute de legislația

în domeniu, precum și al apărării drepturilor legitime ale acestora, desfășurând

activități de susținere a intereselor polițiștilor în fața

autorităților interne și internaționale.

Recurentul a criticat

sentința instanței de fond și sub aspectul greșitei consemnări

în practicaua hotărârii a faptului că la apelul nominal făcut în ședință

publică s-a prezentat pârâta Academia de Poliție, prin consilier juridic, cu

delegație la dosar, în realitate această instituție nefiind parte în cauză.

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate de recurent și a prevederilor art. 304

1

de drept relevante

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă cuprinsă la pct. I.1 din prezenta decizie, prezentul litigiu are ca obiect

acțiunea formulată de Corpul Național al Polițiștilor în numele

membrilor săi, prin care se solicită să se constate dreptul reclamanților-funcționari

publici cu statut special de polițiști la plata salariilor nediminuate, obligarea

pârâților la plata diferenței dintre salariile cuvenite potrivit raporturilor de

serviciu pe lunile iulie - decembrie 2010 și salariile plătite efectiv, adică la

plata cotelor de 25% reținute din salarii în această perioadă.

Analizând considerentele

sentinței, instanța de control judiciar constată că este corectă soluția instanței

de fond de admitere a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant legal a

Corpului Național al Polițiștilor, care a formulat acțiunea

în numele membrilor săi.

Susținerile recurentului

în sensul că, în baza actelor normative invocate în dezvoltarea motivelor de recurs,

are calitatea de a reprezenta interesele membrilor săi și în ceea ce privește

drepturile lor salariale sunt nefondate, întrucât din dispozițiile acestor

acte normative nu rezultă acest lucru.

Astfel, așa cum rezultă

și din prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Regulamentul de organizare

și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, acest

corp reprezintă o formă de organizare pe criteriul profesional, autonomă, apolitică

și non profit a polițiștilor și își exercită atribuțiile

în scopul promovării intereselor profesionale, sociale, culturale și sportive

ale membrilor săi.

Prin urmare, Corpului

Național al Polițiștilor este o organizație profesională de

drept public și nu organizație sindicală, scopul legal al acestei organizații

fiind definit de art. 2 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1305/2002

unde nu este prevăzută ca atribuție și apărarea membrilor săi în ceea

ce privește drepturile salariale.

Instanța de fond a reținut

corect, pe baza unei interpretări adecvate a actelor normative incidente în cauză,

că pentru reprezentarea intereselor polițiștilor privind drepturile lor salariale,

Corpul Național al Polițiștilor nu are atribuții, existând alte structuri și sindicate

cu aceste atribuții.

În fine, trimiterea pe

care recurentul o face la greșita menționare în cauză și a pârâtei

Academiei de Poliție, reprezentată de consilier juridic, este lipsită de consistență,

întrucât soluționarea corectă și legală a prezentului litigiu nu a fost

afectată de această menționare, fiind vorba de o simplă eroare materială strecurată

în practicaua sentinței.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

LEGII

E

Respinge recursul declarat

de Corpul Național al Polițiștilor - Biroul Executiv Central împotriva sentinței

nr. 6452 din 04 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-04-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1499/2018
în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 9 martie 2016, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul A., ca nefondat. 5. Procedura de soluționare a recursului Rap
ÎCCJ 2011-05-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2573/2011
de obiectul acțiunii și calitatea părților. Prin decizia nr. 2145 din 10 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a disjuns recursul formulat de B.O.A. și a admis excepția de necompete
ÎCCJ 2013-10-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6927/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 13 februarie 2013 dată în Dosarul nr. 1641/2/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrat
ÎCCJ 2015-01-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2015
și nelegală, a declarat recurs pârâtul A. În motivarea recursului se arată, în esență, următoarele: - în mod greșit se menționează în cuprinsul sentinței recurate că hotărârea atacată este pronunțată în data de 16 mai 2013, în loc de 16 mai
ÎCCJ 2012-02-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2012
dosarul propriu și stabilirea ofițerilor și subofițerilor care au lucrat în dosarul 1113964, nu este întemeiată. Așa cum rezultă din actele dosarului, pârâtul a invocat, la judecarea pe fond a cererii, excepția lipsei de interes în promovar
Sursă