ÎCCJ, decizie (scj.ro #84629)

Protecția mediului. Continuarea activității

după dispoziția de încetare a acesteia. Condiții. Lege penală mai mai

favorabilă

Până la intrarea în vigoare, la 28 iunie 2002, a O.U.G.

nr. 91, fapta de a desfășura o activitate după ce inspectoratul de protecție a

mediului a dispus încetarea acesteia constituia, necondiționat, infracțiune

potrivit art. 85 pct. 3 lit. p) raportat la art. 80 lit. c) din Legea nr.

137/1995.

În urma modificării textului prin ordonanța menționată, fapta constituie infracțiune

dacă a fost de natură să pună în pericol viața sau sănătatea umană, animală sau

vegetală.

Noua reglementare, intervenită înainte de judecarea definitivă a cauzei fiind

mai favorabilă, fapta săvârșită sub legea veche nu se pedepsește dacă nu este

de natură să producă urmările prevăzute în legea nouă, lipsindu-i unul din

elementele constitutive ale infracțiunii.

Secția

penală, decizia nr. 3417 din 4 august 2003

Prin sentința penală nr. 1113 din 8 mai

2002 a Judecătoriei Focșani, inculpatul B.T. a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii la protecția mediului prevăzută în art. 85 pct. 3 lit. p) raportat

la art.80 lit. c) din Legea nr. 137/1995.

Instanța a reținut că, deși inspectoratul

de protecție a mediului, prin adresa din 20 februarie 2001, a interzis

inculpatului să desfășoare activitatea de morărit,  el a continuat această

activitate.

Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr.

676 din 20 septembrie 2002, a admis apelul declarat de inculpat și, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. (b

1

) C. proc. pen. raportate

la art. 18

1

C. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru

infracțiunea dedusă judecății, aplicându-i o amendă de 700.000 de lei, ca

sancțiune administrativă.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală

nr.1108 din 16 decembrie 2002, a admis recursul procurorului, a casat decizia

tribunalului și a menținut sentința  pronunțată de judecătorie.

Împotriva acestor hotărâri, s-a declarat

recurs în anulare, cu motivarea că inculpatul trebuia achitat pentru lipsa

elementelor constitutive ale infracțiunii.

Recursul în anulare  este fondat.

Potrivit art. 85 pct. 3 lit. p) din Legea

nr.137/1995, în redactarea aflată în vigoare la data săvârșirii faptei,

constituia infracțiune continuarea activității după  ce s-a dispus

încetarea acesteia.

Prin O.U.G. nr. 91 din 20 iunie 2002,

publicată în M. Of. din 28 iunie 2002, prevederile art. 85 pct. 3 lit. p) din

Legea nr.137/1995, care a devenit art. 85 lit. t), au fost modificate în sensul

că fapta de a continua activitatea după ce s-a dispus încetarea acesteia

constituie infracțiune  dacă a fost de natură să pună în pericol viața sau

sănătatea umană, animală ori vegetală.

Această modificare a legii a intervenit în

cursul judecării cauzei  în apel, instanțele de control judiciar având

obligația aplicării legii penale mai favorabile, în condițiile în care prin

noua lege s-a prevăzut condiția ca fapta să pună în pericol viața ori sănătatea

umană, animală ori vegetală.

Probele administrate în cauză confirmă că

deși activitatea de morărit desfășurată de inculpat fusese interzisă de

inspectoratul de protecție a mediului, întrucât zgomotul produs depășea limita

maximă admisă,  inculpatul a continuat această activitate.

Din adresa Institutului de Cercetare și

Inginerie a Mediului rezultă că activitatea de morărit desfășurată de inculpat

depășea cu 3,4 d B (A) limita maximă admisă, dar aceasta nu constituie un

pericol pentru viața sau sănătatea umană, animală ori vegetală.

În raport cu cele menționate, recursul în

anulare a fost admis, s-au casat hotărârile atacate și s-a dispus achitarea

inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen.