ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #85519)

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #85519) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Revizuirea în cazul

hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Condiții. Soluții.

Desființarea hotărârii pronunțate în recurs în anulare

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile

extraordinare de atac. Revizuirea

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului

C. proc. pen.,

art. 408

Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 408

C. proc. pen. poate fi exercitată, ori de câte ori consecințele grave ale încălcării

unui drept prevăzut în Convenția

europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale

- constatată prin hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor

Omului - continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea

hotărârii definitive pronunțate de instanța penală română.

Condițiile prevăzute în dispozițiile art.

408

C. proc. pen. sunt îndeplinite, în cazul în care Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a dreptului la un proces

echitabil, înscris în art. 6 din Convenție, care a constat în înlăturarea, pe

calea recursului în anulare, a unei dispoziții favorabile inculpatului,

cuprinsă într-o hotărâre judecătorească definitivă. Într-un astfel de caz,

consecințele grave ale încălcării dreptului la un proces echitabil, care

continuă să se producă, nu pot fi remediate decât prin

admiterea

cererii de revizuire, desființarea hotărârii prin care s-a admis recursul în

anulare și respingerea, ca nefondat, a acestuia.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 510

din 22 iunie 2009

Prin sentința penală nr.

85 din 27 mai 1999 a Judecătoriei Orăștie, inculpatul B.P. a fost condamnat

după cum urmează:

- 6 luni închisoare

pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și

pedepsită de art. 290 C. pen.;

- 4 luni închisoare

pentru infracțiunea de rupere de sigilii prevăzută și pedepsită de art. 243

alin. (1) C. pen.

În baza art. 1 din Legea

nr. 137/1997 s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului sunt grațiate

integral și condiționat.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul B.P. a fost

achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală

prevăzută și pedepsită de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41

alin. (1) C. pen.;

- evaziune fiscală

prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41

alin. (1) C. pen.;

- folosirea creditului

societății în alte scopuri și în favoarea acestuia prevăzută și pedepsită de

art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 160

C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în sumă de 4.000.000

lei.

S-a dispus încetarea stării

de liberare provizorie.

S-a dispus ridicarea

sechestrului asigurător instituit prin încheierea din data de 10 septembrie 1998 a Judecătoriei Orăștie asupra unui apartament.

Prin decizia penală nr.

1481 din 22 decembrie 1999 a Tribunalului Hunedoara, a fost admis apelul

inculpatului, s-a desființat sentința atacată și, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută în art. 290 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din același

cod, s-a dispus achitarea și pentru infracțiunea prevăzută în art. 243 alin.

(1) C. pen., menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.

Prin aceeași decizie, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de procuror.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia penală nr. 403 din 25 mai 2000, a respins ca nefondat recursul declarat de procuror, cu motivarea că în cauză s-a reținut corect starea de fapt și

s-a dispus în mod temeinic achitarea inculpatului pentru infracțiunile reținute

în rechizitoriu, acuzarea inculpatului bazându-se pe prezumții și neexistând

probe care să confirme vinovăția acestuia.

Împotriva acestor hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I

pct. 7

teza I C. proc. pen., cu motivarea că achitarea inculpatului

B.P. pentru infracțiunile prevăzute în art. 12 și art. 13 din Legea nr. 87/1994

este contrară legii, că greșit instanțele au apreciat că faptele inculpatului

constituie contravenții și nu s-a produs prejudiciu, că simpla apreciere a

părții civile conform căreia faptele inculpatului constituie contravenții nu

îndreptățeau instanțele să-și însușească aceste considerente, trebuind să dea

dovadă de rol activ.

Prin decizia nr. 253 din 21

ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, a admis recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 85 din 27 mai 1999 a Judecătoriei Orăștie, a deciziei penale nr. 1481 din 22 decembrie 1999 a Tribunalului Hunedoara și a deciziei penale nr. 403 din 25 mai 2000 a Curții de Apel Alba Iulia privind pe inculpatul B.P.

Au fost casate hotărârile

atacate cu privire la achitarea inculpatului B.P. pentru infracțiunea prevăzută

în art. 13 din Legea nr. 87/1994, dispoziție care a fost înlăturată și cu

privire la temeiul achitării pentru infracțiunea prevăzută în art. 12 din Legea

nr. 87/1994.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută în art. 13 din

Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută în art. 12 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la 2 ani

închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4

ani.

S-a schimbat temeiul

juridic al achitării dispuse în cauză pentru infracțiunea prevăzută în art. 12

din Legea nr. 87/1994, din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen.

La data de 12 noiembrie

2008, instanța supremă a fost sesizată cu cererea de revizuire, formulată în

temeiul art. 408

C. proc. pen., de către revizuentul B.P.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii

de revizuire, desființarea deciziei nr. 253 din 21 ianuarie 2003 pronunțată de

Curtea Supremă de Justiție, iar în rejudecare să se dispună respingerea

recursului în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 85 din 27 mai 1999 a Judecătoriei Orăștie, a deciziei penale nr. 1481 din 22 decembrie 1999 a Tribunalului Hunedoara și a deciziei penale nr. 403 din 25 mai 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, conform art. 408

alin. (11) lit. a) C. proc. pen.

În motivarea cererii de

revizuire, revizuentul B.P. a arătat, în esență, că prin hotărârea din 4

noiembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că s-a

încălcat dreptul la un proces echitabil în fața unui tribunal, drept garantat

de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

Cererea de revizuire formulată de revizuentul B.P. este fondată, pentru

următoarele considerente:

Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 408

C. proc. pen. poate fi exercitată, potrivit alin. (1) al aceluiași articol, împotriva

hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale române în cauzele

în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui

drept prevăzut în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale. Exercitarea revizuirii este condiționată de

existența unei hotărâri definitive a Curții Europene prin care se constată o

încălcare a unui drept prevăzut în Convenție, într-un proces penal desfășurat

în fața autorităților judiciare române, în care instanțele penale române s-au

pronunțat prin hotărâre definitivă.

Revizuirea poate fi exercitată, așa cum se prevede în art. 408

alin. (1) C. proc. pen., ori de câte ori consecințele grave ale încălcării unui

drept prevăzut în Convenție - constatată prin hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului - continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin

revizuirea hotărârii definitive pronunțate de instanța penală română.

Revenind la cazul în speță, se reține că

prin sentința penală nr. 85 din 27

mai 1999 a Judecătoriei Orăștie, prin decizia penală nr. 1481 din 22 decembrie 1999 a Tribunalului Hunedoara și prin decizia penală nr. 403 din 25 mai 2000 a Curții de Apel Oradea, inculpatul B.P. a fost achitat pentru infracțiunile menționate

anterior.

Împotriva celor trei

hotărâri pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, iar prin decizia nr.

253 din 21 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, l-a

condamnat pe inculpatul B.P., în condițiile arătate mai sus.

Prin hotărârea pronunțată

la data de 4 noiembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat

că în respectiva cauză penală, în care revizuentul B.P. a avut calitatea de

inculpat, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil în fața unui tribunal,

drept garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr.

1 al Convenției.

Astfel, Curtea Europeană a

evidențiat faptul că dreptul la un proces echitabil în fața unui tribunal, garantat

de art. 6 paragraful 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina

preambulului Convenției care consacră preeminența dreptului ca element de

patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale

ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice,

care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu

trebuie rediscutată.

În virtutea acestui

principiu, nicio parte nu este abilitată să solicite desființarea unei decizii

definitive și executorii, cu singurul scop de a obține o reexaminare a cauzei

și o nouă hotărâre în propriul interes.

Instanțele superioare nu

trebuie să utilizeze autoritatea lor de control decât pentru a îndrepta erorile

de fapt sau de drept, precum și erorile judiciare, și nu pentru a proceda

arbitrar la o reexaminare a cauzei.

Curtea Europeană a mai

reținut că deciziile luate de instanțele inferioare nu par a fi arbitrare,

toate acuzațiile împotriva reclamantului fiind examinate prin prisma

elementelor de probă administrate în cauză.

Deși procurorul își fondase

rechizitoriul de trimitere în judecată pe dispozițiile art. 12 și art. 13 din

Legea nr. 87/1994, iar instanțele au examinat faptele în lumina acestor texte,

parchetul nu a invocat vreo eroare cu privire la încadrarea juridică a faptelor

în căile de atac formulate în fața instanțelor ordinare.

Abia în cadrul recursului

în anulare a fost menționată pentru prima dată această neregularitate, Curtea

Europeană apreciind că procurorul trebuia să solicite rectificarea acestor

pretinse erori înainte, iar nu după pronunțarea unor hotărâri definitive.

Mai mult decât atât, instanța

europeană a constatat că parcursul ales de autorități pentru a casa hotărârea

definitivă nu era deschis părților în mod direct, acest recurs fiind accesibil

numai procurorului general, intervenția sa afectând respectarea principiului

egalității armelor.

În aceste condiții, Curtea

Europeană a apreciat că „în circumstanțele cauzei, casarea deciziei definitive

nu este justificată, iar promovarea recursului în anulare nu reprezintă decât

un apel deghizat, care nu a menținut justul echilibru dintre interesele

părților.”

Totodată, Curtea Europeană

a apreciat că anularea de către Curtea Supremă de Justiție a hotărârii

definitive din 25 mai 2000 a încălcat principiul securității raporturilor

juridice, aducând atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil.

Examinând cererea de

revizuire formulată de revizuentul B.P., în baza actelor dosarului, Completul

de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată îndeplinite

condițiile de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 408

C. proc. pen., în sensul că printr-o hotărâre definitivă, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a statuat în cauză încălcarea art. 6 paragraful 1 din

Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, respectiv dreptul la un

proces echitabil, întrucât deși parchetul nu a invocat vreo eroare cu privire

la încadrarea juridică a faptelor în căile ordinare de atac, totuși într-o cale

extraordinare de atac - recursul în anulare - a menționat pentru prima dată

această neregularitate, într-o procedură paralelă dreptului comun.

Într-adevăr, deși prin

sentința penală nr. 85 din 27 mai 1999 a Judecătoriei Orăștie, definitivă prin decizia penală nr. 403 din 25 mai 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, revizuentul B.P. fusese achitat pentru infracțiunile prevăzute în art. 12 și art. 13

din Legea nr. 87/1994, acesta a fost condamnat în urma admiterii recursului în

anulare.

Se constată, așadar, că o

dispoziție favorabilă inculpatului (revizuent în prezenta cauză), într-o

hotărâre judecătorească definitivă, a fost îndepărtată pe calea unui recurs în

anulare, ceea ce este de natură a aduce atingere dreptului acestuia la un

proces echitabil, înscris în art. 6 din Convenție, după cum s-a reținut în

hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cum consecințele

încălcării dreptului prevăzut în Convenție, constatată prin hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului, definitivă, continuă să se producă și în prezent

și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii definitive pronunțate de