ÎCCJ, decizie (scj.ro #85525)

Revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Condiții Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea Indice alfabetic: Drept procesual penal - revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului C. proc . pen ., art. 408 1 În conformitate cu prevederile art. 408 1 alin. (1) C. proc . pen ., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: există o hotărâre definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a constatat o încălcare a unui drept prevăzut în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii penale definitive pronunțate de instanța română.

Condițiile prevăzute în art. 408 1 alin. (1) C. proc . pen . sunt îndeplinite în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat printr-o hotărâre definitivă o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție, prin condamnarea inculpatului fără ca acesta să fi fost audiat de către instanța de recurs, în condițiile în care instanțele inferioare dispuseseră achitarea sa; consecințele grave ale încălcării continuă să se producă, întrucât condamnatul, din cauza cazierului judiciar, este împiedicat să acceadă la funcții publice sau la anumite locuri de muncă, iar aceste consecințe nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii de condamnare, pentru că numai prin desființarea hotărârii și rejudecarea recursului cu respectarea drepturilor condamnatului se poate pronunța o hotărâre legală și temeinică.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 544 din 29 septembrie 2008 Prin decizia nr. 2800 din 31 mai 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 24/Ap din 26 ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpata M. A., a u fost casate decizia atacată și sentința penală nr. 109 din 30 martie 2000 a Tribunalului Brașov și, în baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., a fost condamnată inculpata M.A. la 2 ani închisoare. Prin sentința penală nr. 109 din 30 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc . pen ., achitarea inculpatei M.A.

pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută în art. 257 C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Prin decizia nr. 24/Ap din 26 ianuarie 2001, Curtea de Apel Brașov, Secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva hotărârii instanței de fond. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, arătând că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt cu privire la interpretarea materialului probator, solicitându-se reaprecierea probelor și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 257 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Analizând recursul declarat de parchet, Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, a apreciat că acesta este fondat și a dispus admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză și condamnarea inculpatei M.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută în art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., reținându-se că vinovăția inculpatei reiese din declarațiile martorilor S.I., F.C., V. S. și P.F., dar și din însemnările inculpatei din agenda sa personală, împrejurările concrete în care, în luna martie 1996, martorul s-a hotărât să o denunțe pe inculpată, declarațiile inculpatei la momentul prezentării materialului de urmărire penală, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 3 aprilie 1996 etc. Împotriva deciziei instanței de recurs, la 12 martie 2008, condamnata M.A.

a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 408 1 C. proc . pen ., pe care a înregistrat-o la Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând hotărârea din 29 martie 2007 pronunțată de Curtea Europeană Drepturilor Omului, care a constatat că la judecarea cauzei sale de către Curtea Supremă de Justiție au fost încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Analizând cererea de revizuire formulată de condamnata M.A.

, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 408 1 alin. (1) C. proc . pen ., „ Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.” Conform art. 408 1 alin. (2) lit. a) C. proc . pen ., revizuirea poate fi solicitată, printre alții, de „ persoana al cărei drept a fost încălcat” , iar potrivit art. 408 1 alin. (4) C. proc . pen ., „ cererea de revizuire se poate face în termen un an de la data rămânerii definitive a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului.” Rezultă că procedura revizuirii reglementată în art. 408 1 C. proc . pen . presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - existența unei hotărâri definitive a Curții Europene a Drepturilor Omului de condamnare a statului român, prin care s-a constatat încălcarea unui drept prevăzut de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; - consecințele grave ale încălcării drepturilor recunoscute prin Convenție continuă să se producă și în prezent;

- consecințele grave ale încălcării drepturilor nu pot fi înlăturate decât prin revizuirea hotărârii de condamnare. În cauză, prin hotărârea din 29 martie 2007 , Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declarând cererea admisibilă în privința capetelor de cerere întemeiate pe art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenție privind condamnarea reclamantei M.A.

de către Curtea Supremă de Justiție fără ca ea să fi avut posibilitatea de a fi audiată personal și fără administrarea directă a probelor și privind atingerea drepturilor la apărare ale acesteia și inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere, a constatat că la judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 24/Ap din 26 ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpata M.A., Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, sub următorul aspect: - încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție, prin condamnarea inculpatei M.A.

fără ca aceasta să fi fost audiată de către instanța de recurs, în condițiile în care instanțele inferioare dispuseseră achitarea acesteia. Consecința încălcării drepturilor recunoscute prin Convenție continuă să se producă și în prezent, întrucât revizuenta , care a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, este împiedicată, datorită cazierului, să acceadă la funcții publice sau să-și găsească un loc de muncă, condamnarea sa prin încălcarea dreptului de a fi audiată și în absența administrării directe a probelor, generându-i un puternic sentiment de inechitate. În plus, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că urmările grave ale încălcării drepturilor revizuentei M.A. nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii de condamnare, deoarece numai prin desființarea acesteia și rejudecarea recursului cu respectarea drepturilor revizuentei se poate pronunța o hotărâre legală și temeinică.

În consecință, constatând îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 408 1 alin. (11) lit. b) C. proc . pen ., a admis cererea de revizuire formulată de condamnata M.A. împotriva deciziei nr. 2800 din 31 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală, a desființat decizia atacată și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, pentru rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 24/Ap din 26 ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpata M.A.