ÎCCJ, decizie (scj.ro #85525)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85525) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Revizuirea în cazul hotărârilor Curții
Europene a Drepturilor Omului. Condiții
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac.
Revizuirea
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului
C.
proc
.
pen
.,
art. 408
1
În conformitate cu
prevederile art. 408
1
alin. (1) C.
proc
.
pen
., hotărârile penale definitive pot fi supuse
revizuirii, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: există o hotărâre
definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a constatat o
încălcare a unui drept prevăzut în Convenția europeană pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale; consecințele grave ale
acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin
revizuirea hotărârii penale definitive pronunțate de instanța română.
Condițiile prevăzute în art. 408
1
alin. (1) C.
proc
.
pen
. sunt îndeplinite în cazul în care Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a constatat printr-o hotărâre definitivă o
încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție, prin condamnarea inculpatului
fără ca acesta să fi fost audiat de către instanța de recurs, în condițiile în
care instanțele inferioare dispuseseră achitarea sa; consecințele grave ale
încălcării continuă să se producă, întrucât condamnatul, din cauza cazierului
judiciar, este împiedicat să acceadă la funcții publice sau la anumite locuri
de muncă, iar aceste consecințe nu pot fi remediate decât prin revizuirea
hotărârii de condamnare, pentru că numai prin desființarea hotărârii și
rejudecarea recursului cu respectarea drepturilor condamnatului se poate
pronunța o hotărâre legală și temeinică.
I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 544 din
29 septembrie 2008
Prin decizia nr.
2800 din 31 mai 2002, pronunțată de Curtea Supremă de
Justiție, Secția penală, s-a admis recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva
deciziei penale nr.
24/Ap din 26 ianuarie
2001 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpata M.
A.,
a
u fost casate decizia atacată și sentința
penală nr. 109 din 30 martie
2000 a
Tribunalului Brașov și, în baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin.
(2)
C.
pen
.,
a fost condamnată inculpata M.A. la 2 ani
închisoare.
Prin sentința
penală nr. 109 din 30 martie 2001, pronunțată de Tribunalul
Brașov, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C.
proc
.
pen
., achitarea inculpatei M.A. pentru comiterea
infracțiunii de trafic de influență, prevăzută în art.
257 C.
pen
.,
cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C.
pen
.
Prin decizia nr.
24/Ap din 26 ianuarie 2001,
Curtea de Apel Brașov, Secția penală, a
respins, ca
nefondat, apelul declarat de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva
hotărârii instanței de
fond.
Împotriva
deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Brașov, arătând că în cauză s-a
comis o gravă eroare de
fapt cu privire la
interpretarea materialului probator, solicitându-se
reaprecierea
probelor și condamnarea inculpatei pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 257 alin. (1) C.
pen
.,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
.
Analizând recursul declarat de parchet,
Curtea Supremă de Justiție,
Secția penală, a
apreciat că acesta este fondat și a dispus admiterea recursului, casarea
hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză și condamnarea inculpatei
M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de
influență,
prevăzută în art. 257
alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
.,
reținându-se că vinovăția inculpatei
reiese
din declarațiile martorilor S.I., F.C., V.
S. și P.F., dar și din însemnările inculpatei din agenda
sa personală, împrejurările concrete
în care, în luna martie 1996, martorul s-a hotărât
să o denunțe pe inculpată, declarațiile inculpatei la momentul prezentării
materialului de urmărire penală, procesul-verbal de constatare a infracțiunii
flagrante din 3 aprilie 1996
etc.
Împotriva
deciziei instanței de recurs, la 12 martie 2008, condamnata
M.A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 408
1
C.
proc
.
pen
., pe care a înregistrat-o
la Completul de 9 judecători al Înaltei
Curți
de Casație și Justiție, invocând hotărârea din 29 martie 2007
pronunțată de Curtea Europeană Drepturilor Omului, care a
constatat că la
judecarea cauzei sale de
către Curtea Supremă de Justiție au fost încălcate
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană
pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților
fundamentale.
Analizând cererea
de revizuire formulată de condamnata M.A.
,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este fondată, pentru
următoarele
considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 408
1
alin. (1) C.
proc
.
pen
., „
Hotărârile
definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului
a constatat o încălcare a unui
drept prevăzut de Convenția europeană pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecințele grave ale acestei
încălcări continuă să se producă și nu pot fi
remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
Conform art. 408
1
alin. (2) lit. a) C.
proc
.
pen
.,
revizuirea poate fi
solicitată, printre
alții, de „
persoana al cărei drept a
fost încălcat”
, iar potrivit art.
408
1
alin. (4)
C.
proc
.
pen
., „
cererea de revizuire se poate face în
termen un an de la data rămânerii definitive a
hotărârii Curții Europene a
Drepturilor Omului.”
Rezultă că
procedura revizuirii reglementată în art. 408
1
C.
proc
.
pen
. presupune îndeplinirea
cumulativă a următoarelor condiții:
- existența unei hotărâri
definitive a Curții Europene a Drepturilor Omului de condamnare a statului
român, prin care s-a constatat încălcarea unui drept
prevăzut de Convenția europeană pentru apărarea
drepturilor omului și a
libertăților fundamentale;
- consecințele grave ale
încălcării drepturilor recunoscute prin
Convenție
continuă să se producă și în
prezent;
-
consecințele grave ale încălcării drepturilor nu pot fi înlăturate decât
prin
revizuirea hotărârii de condamnare.
În cauză, prin
hotărârea din 29 martie 2007
, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, declarând cererea
admisibilă în privința capetelor de cerere întemeiate pe
art. 6 paragrafele 1 și 3
din Convenție
privind condamnarea reclamantei M.A. de către
Curtea Supremă de Justiție fără ca ea să fi avut posibilitatea de a fi
audiată
personal și fără administrarea
directă a probelor și privind atingerea drepturilor
la apărare ale acesteia și inadmisibilă pentru celelalte
capete de cerere, a
constatat că la
judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 24/Ap din 26
ianuarie 2001 a Curții de
Apel Brașov,
privind pe inculpata M.A., Curtea Supremă de
Justiție, Secția penală, a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut
în art.
6 din Convenția europeană pentru
apărarea drepturilor omului și libertăților
fundamentale, sub următorul
aspect:
-
încălcarea
prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție,
prin
condamnarea inculpatei M.A. fără ca
aceasta să fi
fost audiată de către
instanța de recurs, în condițiile în care instanțele
inferioare
dispuseseră achitarea acesteia.
Consecința
încălcării drepturilor recunoscute prin Convenție
continuă să se producă și în prezent, întrucât
revizuenta
,
care a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, este împiedicată,
datorită cazierului, să acceadă la funcții publice sau
să-și găsească un loc de
muncă, condamnarea sa
prin încălcarea dreptului de a fi audiată și în absența
administrării directe a probelor, generându-i un puternic
sentiment de inechitate.
În plus, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că urmările grave ale încălcării
drepturilor
revizuentei
M.A. nu pot fi remediate
decât prin revizuirea
hotărârii de condamnare, deoarece numai prin
desființarea acesteia și
rejudecarea
recursului cu respectarea drepturilor
revizuentei
se
poate pronunța
o hotărâre legală și temeinică.
În consecință, constatând
îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile
legale incidente în
cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 408
1
alin.
(11) lit. b) C.
proc
.
pen
., a admis cererea
de revizuire formulată de condamnata
M.A.
împotriva deciziei nr. 2800 din 31 mai 2002 a Curții Supreme de
Justiție, Secția penală, a desființat decizia atacată și a trimis cauza Înaltei
Curți de Casație și Justiție, Secția penală,
pentru rejudecarea recursului declarat de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei
penale nr. 24/Ap din 26 ianuarie
2001
a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpata M.A.