ÎCCJ, decizie (scj.ro #82761)

Competența. Anularea actului Ministerului de Interne de trecere în rezervă a unui subofițer. Reintegrarea în funcție și plata de despăgubiri Acțiunea, cu obiectul arătat, este de competența instanței de contencios administrativ, în raport cu dispozițiile art.1 din Legea nr.29/1990. Secția civilă, decizia nr.2391 din 12 iunie 2002 Reclamantul A.V.

a chemat în judecată Ministerul de Interne – ca reprezentant al Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș și Ministerul Finanțelor – ca reprezentant al Statului Român, solicitând: să se constate nulitatea absolută sau, după caz, nulitatea relativă a Ordinului nr.019 din 15 ianuarie 1995 al Comandantului Inspectoratului de Poliție a Județului Maramureș, ordin prin care reclamantul a fost trecut în rezervă din funcția de subofițer de pază; să se dispună reintegrarea sa în funcția și gradul avute anterior, să-i fie acordate drepturile bănești, reactualizate, iar primul pârât să fie obligat la plata sumei de 160 de milioane de lei despăgubiri reprezentând salariul neachitat pe perioada de la trecerea în rezervă și până la reintegrarea efectivă.

Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr.54/d/9 aprilie 2001, a admis excepția de necompetență materială invocată de Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș și, în baza art.158 C.proc.civ., coroborat cu art.3 pct.1 din același cod și cu art.1 din Legea nr.29/1990, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că este o cerere de contencios administrativ în condițiile art.1 din Legea nr.29/1990 în raport, atât cu actul normativ existent la data emiterii ordinului de trecere în rezervă a reclamantului, respectiv Statutul Corpului Subofițerilor aprobat prin HCM nr.1178 din 4 octombrie 1965, modificat prin HG nr.230 din 7 martie 1990, cât și în raport cu calitatea intimatului (autoritate publică județeană).

Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr.178/CA din 10 septembrie 2001, a admis, la rândul său, excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare. Instanța a reținut că actul atacat fiind de comandament militar și exceptat de la contencios administrativ conform art.2 lit.b din Legea nr.29/1990, iar, pe de altă parte, cum obiectul litigiului privește drepturi bănești din desfășurarea raportului de muncă al reclamantului cu pârâtul, sunt aplicabile prevederile art.3 din Legea nr.168/1999 și competența materială aparține tribunalului conform art.2 pct.1 lit.b/1 din Codul de procedură civilă.

Cauza a fost trimisă la Curtea Supremă de Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență, în legătură cu care se rețin următoarele: Din dosar rezultă că prin Ordinul șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș nr.019 din 15 ianuarie 1995 în conformitate cu art.37 lit.h din Statutul corpului subofițerilor aprobat prin HCM nr.1178/1965 modificat prin HG nr.230/1990, plutonierul major A.V., subofițer pază principal IV la Biroul pază și ordine Poliția Municipiului Baia Mare, a fost trecut în rezervă. Potrivit art.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, orice persoană fizică sau juridică dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu textul menționat, ordinul emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, constituie un act administrativ ce intră sub incidența art.1 din Legea nr.29/1990. Este adevărat că potrivit art.2 lit.b din lege nu pot fi atacate în justiție actele de comandament cu caracter militar. Dar, prin acte de comandament cu caracter militar se înțeleg actele emise de autoritățile militare competente care se referă la serviciul și îndatoririle militare și care cuprind ideea de ordine de comandă. Așadar, orice alte acte emise de autoritățile militare care nu au legătură cu necesitățile propriu-zise ale acțiunii militare, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

Cum în cauză petentul contestă ordinul prin care a fost trecut în rezervă, iar acest act nu constituie act de comandament militar în sensul celor precizate, rezultă că respectivul ordin nu este exceptat de la controlul instanței de contencios administrativ. Astfel fiind, în conformitate cu dispozițiile art.22 alin.3 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit în favoarea Curții de Apel Oradea competența de soluționare a pricinii la instanța de contencios administrativ.