ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1841/2018

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată depusă la data de 18 septembrie 2017, sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Satu Mare, Ministrul Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne anularea Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean Satu Mare nr. 2610318 din 29.05.2017, obligarea pârâților la efectuarea operațiunilor administrative și la emiterea unui act administrativ de numire în funcția de ofițer II specialist administrare patrimoniu imobiliare și obligarea la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea drepturilor salariale lunare aferente acestei funcții, începând cu luna iunie 2017 și până la încadrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 190 pronunțată în data de 30 ianuarie 2018, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență a Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Satu Mare, Ministrul Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Cluj - secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că acțiunea privind obligarea la efectuarea operațiunii administrative și la emiterea actului administrativ - Ordin de numire în funcția de ofițer, atrage competența instanței de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de neemiterea unui act unilateral cu caracter individual de către o autoritate publică, respectiv de către un organ de specialitate al administrației publice centrale (Ministerul Afacerilor Interne). Fiind vorba despre un act ce trebuie emis de către conducătorul autorității publice centrale - Ministrul Afacerilor Interne -, competența sa de soluționare revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în aplicarea art. 10 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 554/2004.

Ordinul Inspectorului Șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean Satu Mare nr. 2610318 din 29.05.2017 a fost emis de o autoritate județeană, cererea privind anularea acestuia atrage competența tribunalului administrativ fiscal, dar instanța a fost investită cu mai multe capete de cerere principale, astfel că devin incidente prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța a apreciat că în speță sunt incidente aceste dispoziții, anularea ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean și obligarea la efectuarea operațiunii administrative și la emiterea actului administrativ - Ordin de numire în funcția de ofițer, au aceeași cauză, fiind strâns legate, au aceeași natură, în sensul că atrag competența unor secții cu aceeași specializare, dar aparținând unor instanțe de grad diferit, astfel că operează prorogarea de competență în favoarea instanței de grad mai înalt, respectiv în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 60/2018 din 12 martie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în favoarea Tribunalului Maramureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.

Instanța a reținut că cererea principală care face obiectul litigiului este cea de anulare a Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean Satu Mare nr. 2610318 din 29.05.2017 și, fiind vorba despre un act administrativ emis de o autoritate județeană, competența de soluționare revine tribunalului. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la efectuarea operațiunilor administrative și la emiterea unui act administrativ de numire în funcția de ofițer II specialist administrare patrimoniu imobiliare, instanța a apreciat că aceasta are un caracter accesoriu.

Astfel, potrivit art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

A precizat că soluționarea cererii de numire în funcție a reclamantului depinde de modalitatea în care se soluționează capătul de cerere vizând anularea actului prin care a fost invalidat concursul, câtă vreme numai în ipoteza în care acest act este anulat și concursul este considerat valabil este posibilă numirea în funcție, fiind de neconceput ca actul care constată nelegalitatea concursului și îl invalidează să rămână în vigoare și, totuși, reclamantul să fie numit în funcție.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat: anularea Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean Satu Mare nr. 2610318 din 29.05.2017, obligarea pârâților Inspectoratul de Jandarmi Județean Satu Mare, Ministrul Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne la efectuarea operațiunilor administrative și la emiterea unui act administrativ de numire în funcția de ofițer II specialist administrare patrimoniu imobiliare și obligarea la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea drepturilor salariale lunare aferente acestei funcții, începând cu luna iunie 2017 și până la încadrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Conform prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ. "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

Art. 30 C. proc. civ. reglementează cererile în justiție stabilind că:

"(1) Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente.

(2) Cererile în justiție sunt principale, accesorii, adiționale și incidentale.

(3) Cererea principală este cererea introductivă de instanță. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii.

(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

(5) Constituie cerere adițională acea cerere prin care o parte modifică pretențiile sale anterioare.

(6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare."

Înalta Curte constată că în litigiul dedus judecății, capătul de cerere principal este cel care vizează anularea actului administrativ, prin care a fost invalidat concursul de numire în funcția publică, act emis de o autoritate județeană - Inspectoratul de Jandarmi Județean Satu Mare.

Capetele de cerere doi și trei din cererea introductivă vizează aspecte subsecvente anulării actului administrativ și capătă caracter accesoriu prin raportare la dispozițiile art. 30 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel este evident că doar după desființarea actului administrativ de invalidare a concursului autoritățile publice chemate în judecată pot emite actul de numire în funcție și acorda despăgubiri, dacă este cazul.

În aceste condiții, pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., trebuie avute în vedere dispozițiile imperative ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 care structurează competența instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea în primă instanță a acțiunilor având ca obiect actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice.

În consecință în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va soluționa conflictul în sensul stabilirii competenței în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Satu Mare, Ministrul Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Maramureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2018 .