ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub numărul x/100/2017, pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență B., a solicitat obligarea pârâtelor să procedeze la emiterea ordinului de numire a reclamantului în funcția de ofițer specialist I la Compartiment Achiziții Publice din structura Logistică - ca urmare a promovării examenului organizat în cadrul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "B." al județului Maramureș începând cu data de 06.01.2017, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 și cu respectarea prevederilor anexei 5 din Ordinul nr. 665/2008; plata drepturilor salariale restante echivalente diferenței dintre salariul pe care trebuia să-l obțină reclamantul în urma ocupării postului scos la concurs și salariul efectiv încasat, aferent perioadei 06.01.2017 și până la emiterea ordinului de numire în funcție, recunoașterea perioadei de 6 luni aferentă intervalului 06.01.2017 - 06.07.2017 ca perioadă de acomodare așa cum este prevăzut în anunțul de concurs nr. x/20.10.2016; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept s-au invocat prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 raportat la textele legale din cuprinsul acțiunii, art. 453 din C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 406 din 28 februarie 2018 Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș și, în consecință: a declinat în favoarea Curții de Apel Cluj competența de soluționare a acțiunii formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență B.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul, în scopul reglementării competenței materiale în materia contenciosului administrativ, a instituit două criterii, respectiv criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric.

În speță, dat fiind obiectul acțiunii, aplicabil va fi pentru determinarea competenței primul dintre criteriile arătate, în raport de care, date fiind prevederile art. 10 din Legea nr. 554/204, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Și aceasta în condițiile în care reclamantul, având calitatea de militar, aplicabile îi sunt dispozițiile Legii nr. 80/1995, fără a fi astfel incidentă norma de excepție în materie de competență materială a instanței de judecată cuprinsă în textul art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform căreia cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, aceasta independent de poziționarea pârâtului în ierarhia autorităților publice.

Având în vedere calitatea persoanei ce se solicită a fi obligată la emiterea actului ce face obiect al primului petit al acțiunii, aceea de autoritate publică centrală, în virtutea prevederilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a prezentei cauze revine Curții de Apel Cluj.

Pentru aceste considerente, date fiind prevederile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017.

Prin Sentința civilă nr. 124/2018 din data de 16 mai 2018 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență B., în favoarea Tribunalului Maramureș, secția contencios.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Cluj a reținut că potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuarea a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Același act normativ, cu privire la competență, prin dispozițiile art. 10 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, se soluționează, în fond, de tribunalele administrative, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Tot astfel prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 se prevede că: "clauzele care au ca obiect raportul de serviciu sunt de competența secției de contencios administrativ a tribunalului".

Normele enunțate în stabilirea competenței au în vedere criteriul poziționării, al rangului autorității ce refuză soluționarea cererii/emiterea unui act/efectuarea unei operațiuni administrative:

- tribunalul pentru refuzul autorității teritoriale/locale;

- sau după caz tribunal, secția contencios administrativ litigiu derivat în contextul raportului de serviciu funcționar/funcționar public cu statut special;

- curtea de apel secția de contencios pentru refuzul autorității centrale.

Din demersul introductiv rezultă că se contestă refuzul instituției județene/locale la a proceda la încadrarea, la acordarea drepturilor salariale în cadrul aceleiași entități în condițiile în care această instituție a organiza concursul cât și refuzul autorității centrale la validarea concursului și emitere act de numire. Ori cererea principală care face obiectul prezentului litigiu-refuzul autorității/instituției locale indiferent de împrejurarea contestării/sau nu la organul ierarhic poate fi atacat potrivit art. 10 mai sus enunțat la tribunal. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la efectuarea operațiunilor de validare a concursului organizat de instituția județeană și la emiterea unui act administrativ de numire în funcția de ofițer I specialist compartiment achiziții, se apreciază că aceasta are un caracter accesoriu.

Astfel, potrivit art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

Or, în cauză soluționarea cererii de numire în funcție a reclamantului depinde de modalitatea în care se soluționează aspectele vizând organizarea concursului.

Prin urmare atâta timp cât se evocă refuzul unei autorități teritoriale competența de soluționare în raport cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 revine tribunalului, motiv pentru care în temeiul art. 130 C. proc. civ. Curtea de Apel a admis excepția invocată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență B., în principal a solicitat obligarea pârâtelor să procedeze la emiterea ordinului de numire a reclamantului în funcția de ofițer specialist I la Compartiment Achiziții Publice din structura Logistică - ca urmare a promovării examenului organizat în cadrul Inspectoratul pentru Situații de Urgentă "B." al județului Maramureș începând cu data de 06.01.2017, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 și cu respectarea prevederilor anexei 5 din Ordinul 665/2008; în subsidiar a solicitat plata drepturilor salariale restante echivalente diferenței dintre salariul pe care trebuia să-l obțină reclamantul în urma ocupării postului scos la concurs și salariul efectiv încasat, aferent perioadei 06.01.2017 și până la emiterea ordinului de numire în funcție, recunoașterea perioadei de 6 luni aferentă intervalului 06.01.2017 - 06.07.2017 ca perioadă de acomodare așa cum este prevăzut în anunțul de concurs nr. x/20.10.2016.

În raport de petitul cererii de chemare în judecată, prin care se invocă prevederile Ordinului M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, se constată că titularul pretențiilor deduse judecății are calitatea de funcționar public cu statut special, cadru militar al ISU Maramureș.

În privința cadrelor militare se vor avea în vedere dispozițiile Deciziei nr. 10 din data de 16.04.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017 prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 23 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea și funcționarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) și (3), art. 16, art. 17 și art. 18 din O.G. nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) și g) și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1, art. 4 - 6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, personal militar având statutul de cadre militare (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special".

Astfel, în parag. 95 și 99 ale deciziei sus-menționate s-a statuat următoarele: 95. "În privința cadrelor militare (...), în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcționari publici care beneficiază de un statut special" 99. "Odată calificate raporturile juridice deduse judecății ca fiind raporturi de serviciu, prin efectul dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, se poate concluziona în sensul că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public - în concret, acestea au ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență - sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului".

Având în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ. potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, Înalta Curte constată că în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

Având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ de la domiciliul său, Înalta Curte constată că în mod corect reclamantul a învestit Tribunalului Maramureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca instanță competentă material și teritorial să soluționeze cauza de față.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență B. și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV