ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2241/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 4 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Jandarmi Județean Mureș (UM B. Târgu Mureș), solicitând ca instanța să dispună:

- anularea în parte a Ordinului MAI nr. II/7484 din 14 decembrie 2017 prin care a fost trecut în corpul ofițerilor și i-a fost acordat gradul de sublocotenent;

- obligarea pârâților la recunoașterea dreptului de a fi încadrat în gardul corespunzător vechimii de peste 11 ani, acumulată în cadrul structurilor din cadrul MAI.

2.1. Hotărârea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 1042/2018 din 10 decembrie 2018 a Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că sunt aplicabile cauzei dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul solicită anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/7484/2017 emis de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Astfel, văzând faptul că pârâtul este o autoritate publică centrală, a constatat că litigiul este de competența Curții de Apel Mureș, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 23 din 15 februarie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul este cadru militar încadrat la UM B. Târgu Mureș (Inspectoratul de Jandarmi Județean), iar prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. II/7484 din 14 decembrie 2017 (a cărui anulare formează obiectul prezentului dosar), în urma promovării concursului organizat, a fost trecut în corpul ofițerilor, cu gradul militar de sublocotenent.

Instanța a reținut că Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, act normativ avut în vedere la emiterea ordinului, nu cuprinde dispoziții referitoare la competența materială de soluționare a litigiilor privind raportul de serviciu al cadrelor militare.

În aceste condiții, instanța a avut în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10/2018, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 23 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea și funcționarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) și (3), art. 16, art. 17 și art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) și g) și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1, art. 4 - 6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, personal militar având statutul de cadre militare (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special".

Instanța a constatat că și în ipoteza litigiului de față, care nu are ca obiect drepturi bănești, ci modificarea raportului de serviciu, sunt aplicabile considerentele reținute de Înalta Curte, reținând astfel că sunt incidente prevederile Legii nr. 188/1999 referitoare la competența materială de soluționare a litigiilor privind raportul de serviciu al funcționarilor publici.

Aceste dispoziții se aplică tuturor litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici cu statut special, inclusiv celor privind modificarea acestui raport.

Totodată, instanța reține că prevederile Legii nr. 188/1999 au caracter de normă specială, derogatorie de la dispozițiile generale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, la stabilirea competenței de soluționare a acestor cauze este lipsit de relevanță rangul autorității publice emitente a actului administrativ referitor la raportul de serviciu.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza, întotdeauna instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecății și la dispozițiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect anularea în parte a Ordinului emis de pârâtul MAI prin care a fost trecut în corpul ofițerilor și i-a fost acordat gradul de sublocotenent.

Înalta Curte constată că ordinul atacat privește nemijlocit raportul de serviciu al reclamantului, prin trecerea acestuia din corpul subofițerilor în cel al ofițerilor, în urma promovării unui concurs. Reclamantul este cadru militar încadrat la UM B. Târgu Mureș, Inspectoratul de Jandarmi Județean.

Înalta Curte reține considerentele Deciziei nr. 10/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, care a statuat la pct. 83 că în privința pompierilor și jandarmilor militari, din coroborarea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Constituția României, art. 4 lit. a) și art. 109 din Legea nr. 80/1995, precum și dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999, rezultă că aceste cadre militare pot fi asimilate funcționarilor publici cu statut special.

Înalta Curte reține că, în cauză, sunt aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și UM B. Târgu Mureș în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL