ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 715/2012

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la 10 iunie 2010, reclamantul L.D. a chemat în judecată pe pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate caracterul

politic al măsurii administrative luate împotriva autorului L.P., de a

sechestra și vinde imobilul proprietatea acestuia, din comuna Voloiac, pentru

neplata impozitelor, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 și să fie

obligat pârâtul la plata sumei de 150.000 lei reprezentând despăgubiri pentru

prejudiciul material și moral suferit de autorii săi, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii, întemeiate în

drept pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, reclamantul a arătat că tatăl său

deținea în comuna Voloiac, județul Mehedinți, o casă din lemn acoperită cu

țiglă, un grajd, o magazie și un pătul situate pe un teren în suprafața de 1.350

m.p., atât terenul cât și construcțiile fiind sechestrate și vândute la

licitație, astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 162 din 22

ianuarie 1959, pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Strehaia, Regiunea

Craiova. A mai arătat că, ulterior, tatăl său a fugit din țară pentru a nu fi

deportat, iar mama sa a locuit la rude.

Prin sentința civilă nr. 645 din 12

noiembrie 2010, Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea ca nefondată, reținând

că măsurile luate împotriva familiei reclamantului nu au avut caracter politic,

ci au fost determinate de neachitarea obligațiilor fiscale, ceea ce a

determinat procedura de recuperare a acestora prin executarea silită

imobiliară, procedură legală reglementată de Decretul nr. 224/1951.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel reclamantul, solicitând desființarea cu trimitere spre

rejudecare, întrucât nu s-a avut în vedere că măsura sechestrării imobilelor

pentru neplata impozitelor, deși nu este prevăzută expres de lege ca măsură cu

caracter politic, a fost luată împotriva autorului său din cauza opunerii față

de regimul comunist.

Reclamantul a susținut că se impunea

administrarea de probe, care ar fi condus la concluzia că deposedarea familiei

sale de bunuri a fost determinată de considerente de ordin politic.

Apelantul a precizat că autorul său

a cumpărat în anul 1973 casa și anexele gospodărești ce au făcut obiectul

vânzării în baza sentinței nr. 162/1959 a Tribunalului Raionului Strehaia,

motiv pentru care a solicitat să fie despăgubit cu suma plătită în acest scop.

Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 115 din 22

februarie 2011, a respins ca nefondat apelul reclamantului, reținând că între

actele normative în baza cărora s-au dispus măsurile administrative cu caracter

politic, prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 221/2009, nu

figurează și Decretul nr. 224/1951, în temeiul căruia s-a luat măsura

înstrăinării bunurilor autorului reclamantului pentru neplata impozitelor.

De asemenea, s-a constatat că fapta

pentru care s-a luat măsura administrativă față de autorul reclamantului nu a

urmărit scopurile prevăzute de art. 2 alin. (1) in O.U.G. nr. 214/1999.

Ca atare, s-a apreciat că, în mod

corect s-a respins cererea de constatare a caracterului politic al măsurii

menționate, având în vedere și faptul că, prin hotărâre judecătorească, s-a

stabilit că erau întrunite condițiile prevăzute de Decretul nr. 224/1951

privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului.

S-a considerat, prin urmare, că nici

capetele de cerere prin care s-au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul

moral și material, având un caracter accesoriu în raport cu cererea de

constatare a caracterului politic al măsurii administrative nu puteau să

primească o altă soluție decât cea dată cererii principale.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs, în termenul legal, reclamantul L.D., criticând-o ca nelegală

pentru greșita aplicare a Legii nr. 221/2009.

Recurentul a arătat că instanța de

apel a reținut că atitudinea autorului de neplată a impozitelor nu a urmărit

vreunul dintre scopurile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999, contrar

susținerilor sale, potrivit cărora imobilul nu ar fi fost sechestrat dacă

proprietarul nu s-ar fi împotrivit regimului comunist.

Recursul nu a fost motivat în drept.

La prima zi de înfățișare, Curtea,

din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art.

302

1

lit. c) raportat la art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția

invocată din oficiu, Curtea va constata că aceasta este întemeiată pentru

considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivelor de nelegalitate prin identificarea unuia sau mai

multor cazuri dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și

dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la motivul sau motivele invocate.

În cauză, recurentul nu s-a

conformat dispozițiilor imperative ale art. 302

1

și art. 304 C.

proc. civ., întrucât, prin declarația de recurs nu a indicat vreunul dintre

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi

încadrate în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deși recurentul a invocat greșita

aplicare a Legii nr. 221/2009, nu a indicat în concret care este dispoziția

legală eronat interpretată și aplicată, afirmațiile sale, nestructurate din

punct de vedere juridic nefăcând posibilă cenzurarea deciziei recurate.

Pentru toate aceste considerente,

reținând că nu este posibilă încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art.

304 C. proc. civ., Curtea urmează ca, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

să constate nulitatea recursului declarat de reclamantul L.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul L.D. împotriva deciziei nr. 115 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 07 februarie 2012.