ÎCCJ, decizie (scj.ro #82070)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82070) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat de stat din patrimoniul unei persoane juridice.
Contestație formulată împotriva deciziei prin se respinge restituirea
imobilului
.
Calitatea de persoană îndreptățită la măsuri
reparatorii potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001. Legalitatea
preluării de către stat a imobilului.
Cuprins
pe materii.
Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat
de stat din patrimoniul unei persoane juridice. Contestație formulată împotriva
deciziei prin se respinge restituirea imobilului. Calitatea de persoană
îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit art. 3 lit. c din Legea nr.
10/2001. Legalitatea preluării de către stat a imobilului.
Index
alfabetic.
Drept civil.
-
Imobil preluat de stat din patrimoniul unei persoane juridice.
-
Contestație formulată împotriva deciziei prin se respinge
restituirea imobilului.
-
Calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii
potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001.
-
Legalitatea preluării de către stat a imobilului.
Legea nr. 10/2001: art. 2 art. 3 lit c
HCM nr. 895/1959
Art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 impune condiția ca persoana
juridică îndreptățită la restituire să-și fi continuat activitatea până la
intrarea în vigoare a legii sau să-și fi reluat activitatea după 22 decembrie
1989, dacă se constată prin hotărâre judecătorească că este una și aceeași persoană
juridică cu cea desființată sau interzisă.
Dobândirea proprietății se poate face, nu numai prin acte
autentice care să evidențieze operațiunile juridice, dar și prin lege, caz în
care poate lipsi înscrisul autentic.
În speță, transferul patrimoniului cooperativei meșteșugărești
la întreprinderea industrială de stat, făcut în baza HCM nr. 895/1959, a fost
posibil ca urmare a acordului cooperatorilor.
O asemenea preluare imobiliară de către stat pe baza
acordului membrilor cooperatori, prin adeziunea acestora exprimată în adunarea
generală, înlătură caracterul abuziv al acestei preluări, în sensul art. 2 din
Legea nr. 10/2001.
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 542 din 19 ianuarie
2006.
Prin decizia civilă nr. 312/A din 26 aprilie 2005 a Curții de
Apel București, secția a VII – a civilă și pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale s-a respins ca nefondat apelul contestatoarei
Asociația națională a cooperației meșteșugărești împotriva sentinței civile nr.
632 din 28 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a V – a civilă, sentință
conform căreia au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile privind legitimarea
procesuală activă și pasivă ca și contestația la decizia nr. 132 din 11 martie
2004 emisă de APAPS (actualul AVAS).
În motivarea hotărârii sale față de criticile formulate,
instanța de apel a avut în vedere că, în principiu, continuarea activității în
contextul prevederilor art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 presupune păstrarea
neîntreruptă a personalității juridice în perioada scursă de la data
deposedării abuzive până la data deciziei de restituire, fiind irelevantă
schimbarea denumirii, a sediului ori a altor elemente de identificare. Or, în
speță, s-a stabilit că schimbarea obiectului de activitate în sensul excluderii
acelor domenii în care funcționa persoana juridică respectivă, nu permite
încadrarea în această ipoteză.
Astfel, s-a reținut, în sensul cerințelor prevăzute de textul de
lege menționat, că nu s-a făcut dovada continuității juridice a
apelantei-reclamante sau a faptului că personalitatea juridică a încetat
printr-o măsură abuzivă a statului, cu îndeplinirea condiției ca noua societate
creată după 22 decembrie 1989 să-și fi reluat activitatea.
În același context s-a reținut că o virtuală identitate nu s-a
constatat, prin hotărâre judecătorească, între persoana juridică desființată
sau interzisă și persoana juridică nou înființată Asociația națională a
cooperativei meșteșugărești.
S-a considerat că persoana juridică îndreptățită la măsuri
reparatorii poate fi numai Cooperativa de producție meșteșugărească „Tehnica
Mobilei” (persoană juridică potrivit art. 6 din Statut), condiționat de dovada
calității de proprietar asupra imobilului, a continuității activității sale
după data preluării imobilului ori a reluării activității după data de 22
decembrie 1989 și a identității constatată prin hotărâre judecătorească
definitivă și irevocabilă,.
Totodată, s-a stabilit că preluarea imobilului prin HCM
nr. 895/1959 nu a fost abuzivă deoarece în baza art. 1 din acest act normativ
trecerea la stat a imobilului a avut loc ca urmare a cererii cooperatorilor
exprimată în adunarea generală a respectivei cooperative meșteșugărești.
De asemenea, s-a reținut, pe de altă parte, că preluarea nu se
încadrează în cerințele prevăzute de art. 2 lit. e din legea amintită, căci
aceasta a produs efecte juridice.
S-a mai ținut cont de aceeași instanță că nu s-a probat dreptul
de proprietate al apelantei, sens în care nu există nici un înscris constatator
referitor la act juridic civil, jurisdicțional ori administrativ cu efect
constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate, care ar putea genera o
prezumție relativă de proprietate în favoarea reclamantei, invocându-se doar HCM
nr. 895/1959 prin care nu se face dovada dreptului de proprietate.
Împotriva susmenționatei decizii a instanței de apel a formulat
recurs Asociația națională a cooperativei meșteșugărești care 8invocă trei
aspecte ale criticilor ce țin de art. 304 punctele 9 și 10 (în vigoare la
momentul declarării recursului) din Codul de procedură civilă.
Sub un prim aspect recurenta arată că preluarea a fost abuzivă
din partea statului, întrucât a fost făcută în baza HCM- nr. 895/1959 ce a avut
un caracter secret, așa încât această oprațiune se încadrează în
dispozițiile prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 10/2001.
Mai mult preluarea, care ar fi avut adeziunea adunării generale
a cooperativei, o apreciază abuzivă deoarece este rezultatul presiunilor
politice, nu în scopul arătat de HCM nr. 895/1959, ci în acela de a naționaliza
patrimoniul cooperatist.
Sub cel de-al doilea aspect ce ține de modalitatea de
constituire a proprietății cooperativei, recurenta face trimitere la dispozițiile
statutare ce au stat la baza emiterii Instrucțiunilor de aplicare ale HCM nr.
895/1959 ce prevedeau, printre altele, predarea fără plată a întregului
patrimoniu al cooperativei transformată în întreprindere de stat.
În privința celui de al treilea aspect recurenta se referă la
calitatea sa procesuală ca persoană juridică îndreptățită în sensul
dispozițiilor art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 pentru că și-a continuat
activitatea neîntrerupt până la intrarea în vigoare a acestei legi și pentru care
nu mai este necesară existența unei hotărâri judecătorești care să-i ateste
continuitatea, ea, recurenta, fiind aceeași persoană cu Uniunea Centrală a
Cooperativelor Meșteșugărești din România.
Mai mult, arată că a fost mandatată prin Hotărârea Congresului
Cooperativei Meșteșugărești să întreprindă demersuri în vederea recuperării
patrimoniului cooperatist preluat de către stat.
Deliberând asupra recursului, Înalta Curte de Casație și
Justiție urmează a-l respinge pentru simpla rațiune că s-a făcut o corectă
aplicare a legii atunci când au fost analizate cerințele impuse de Legea nr.
10/2001, în funcție de care s-a statuat, pe baza unor dovezi pertinente, că
recurenta-contestatoare, nefiind continuatoarea persoanei juridice de la care
s-a preluat imobilul în sensul art. 3 lit. c din lege, nu este îndreptățită la
măsuri reparatorii și că imobilul nu a fost preluat în mod abuziv în înțelesul
art. 2 din aceeași lege.
Criticile recurentei referitoare la cele două aspecte sunt fără
temei, după cum se va demonstra.
Art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 impune condiția ca persoana
juridică îndreptățită la resstiuirea imobilului să-și fi continuat activitatea
până la intrarea în vigoare a legii sau să-și fi reluat activitatea după 22
decembrie 1989, dacă se constată prin hotărâre judecătorească că este una
și aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.
Or, în speță, nu s-a făcut o astfel de identificare a
recurentei-contestatoare, în cazul modificării ca existență a persoanei
juridice și care să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească.
Dimpotrivă, s-a reținut că o astfel de persoană juridică ar fi
putut fi, în anumite condiții, Cooperativa meșteșugărească „Tehnica Mobilei” și
care să fi fost atestată ca atare prin hotărâre judecătorească.
De altfel, nici critica cu privire la mandatul general de
reprezentare al unității cooperatiste nu este justificată, de vreme ce nu se
face nici o dovadă în acest sens, nici măcar ca existența acestui mandat să fie
prevăzută în Statutul recurentei; dar, chiar și altfel, se are în vedere că,
potrivit dispozițiilor art. 67 și art. 68 C.p.c., mandatul trebuie dat anume și
atestat în condițiile legii.
Cât privește critica de fond, legată de proprietatea revendicată
în temeiul Legii nr. 10/2001, nu este susținută de probele cauzei ce infirmă
incidența acestei legi.
Astfel, fără a ignora că dobândirea proprietății se poate face,
nu numai prin acte autentice care să evidențieze operațiunile juridice, dar și
prin lege, caz în care poate lipsi înscrisul autentic, se are în vedere că, în
speță, transferul patrimoniului cooperației meșteșugărești la întreprinderea
industrială de stat, făcut în baza HCM nr. 895/1959, a fost posibil ca urmare a
acordului cooperatorilor.
O asemenea preluare imobiliară de către stat pe baza acordului
membrilor cooperatori, prin adeziunea acestora exprimată în adunarea generală,
înlătură caracterul abuziv al acestei preluări, în sensul art. 2 din Legea nr.
10/2001.
Critica recurentei că acest acord nu a fost liber exprimat,
fiind supus presiunilor politice ale vremii, este neîntemeiată din moment ce un
asemenea fapt nu numai că nu se prezumă în condițiile date, dar nu e demonstrat
în cauză.
Ceea ce este probat este că HCM nr.895/1959 a fost comunicată
UCECOM – ului cu adresa nr. 1449/D.G. din 7 iulie 1959 a Secretariatului
general al Consiliului de Miniștri și înregistrată la UCECOM sub nr.8346/9
iulie 1959, condiție în care s-a dat eficiență HCM, aplicată public,
împrejurare față de care preluarea nu este abuzivă în sensul art. 2 lit. f din
Legea nr. 10/2001.
Drept consecință, față argumentele prevăzute și în raport de
textele de lege mai sus enunțate, recursul a fost respins.