ÎCCJ, decizie (scj.ro #82381)

Imobile (mori) preluate în mod abuziv de stat.

Termen de formulare a cererii privind măsuri reparatorii.

Prematuritate

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Drept procesual civil. Imobile/mori

preluate în mod abuziv de stat. Cerere pentru măsuri reparatorii considerată

greșit ca prematură.

Index

alfabetic

. Drept civil. Drept procesual civil.

-

Imobil preluat de stat;

-

Măsuri reparatorii prin echivalent;

-

Prematuritatea

cererii de măsuri reparatorii.

C.civ

.:

art

.  3

Legea

nr

. 10/2001.

Respingând acțiunea – în speță pentru obligarea la măsuri reparatorii prin

echivalent, pentru preluarea de către stat, în mod abuziv, a două mori cu

motivarea că nu au fost elaborate încă normele metodologice pentru acordarea de

titluri de valoare - instanța a încălcat principiul legalității, echivalent cu

o denegare de dreptate, conform

art

. 3 din

C.civ

.

Instanța investită cu o acțiune trebuie să judece procesul pe baza legislației

în vigoare,

neputând

respinge cererea părții pentru

că urmează ca, în viitor, să se elaboreze alte legi, care să reglementeze

raportul juridic dedus judecății.

Î.C.C.J

., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 8129 din 19 octombrie 2005.

La data de 9 mai 2002, pe rolul Tribunalului

Dâmbovița

,

reclamanta

S.E

. în contradictoriu cu pârâții Statul

Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin

D.G.F.P

.

Dâmbovița

, S.C. Miclas S.A. Târgoviște și Prefectura

județului Dâmbovița, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata de despăgubiri bănești pentru

două mori țărănești, ce au aparținut părinților săi și care au fost preluate în

mod abuziv de regimul trecut sub forma donației.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, cele două mori

împreună cu construcțiile și instalațiile din dotare au fost preluate de

Comitetul Executiv al Sfatului Popular Raional Găești prin procesul-verbal din

12 martie 1960 si predate

Intreprinderii

1 Mai Găești

și că, prin sentința civilă nr.1000 din 27 iunie 2001 a Judecătoriei Găești,

rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a donației

celor două mori.

Reclamanta a mai arătat că, pârâtele nu au

raspuns

notificării formulate în temeiul Legii nr.10/2001, prin dispoziție sau decizie

motivată, situație în care a promovat prezenta acțiune în justiție.

Tribunalul

Dâmbovița

, prin sentința

civilă

nr

. 733 din 11 decembrie 2002, a admis în

parte acțiunea și a constatat că reclamanta este îndreptățită să primească

măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de art.9 alin.2 din Legea

nr.10/2001 numai pentru un singur imobil, respectiv moara țărănească din comuna

Jugureni

, județul

Dâmbovița

,

preluată de stat de la defuncta

D.E

.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a

făcut dovada dreptului său de proprietate ca moștenitoare a numitei

D.E

. numai cu privire la moara situată în comuna

Jugureni

, care

figureaza

la

pct.15 din procesul-verbal încheiat la data de 12 martie 1960, în legătură cu

cealaltă moară, preluată de la numita

D.M

.,

petiționara precizând că aceasta a fost nora defuncților săi

parinți

și că moara le-a aparținut tot acestora.

Instanța de fond a mai reținut în motivarea sa că, imobilul nu

mai există în prezent, fiind demolat, astfel încât nu s-a putut identifica

unitatea deținătoare și că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.9 alin.2

din Legea nr.10/2001.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta

D.G.F.P

.

Dâmbovița

și reclamanta

S.E

.

În apelul său, pârâta

D.G.F.P

.

Dâmbovița

a susținut că, prin expertiza de specialitate administrată

în cauză,

despagubirile

bănești nu au fost calculate

cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile și că acțiunea ar fi trebuit

respinsă ca prematur formulată deoarece nu au fost elaborate încă Normele

Metodologice pentru acordarea de titluri de valoare, așa cum reglementează

art.9 alin.2 din Legea nr.10/2001.

Reclamanta a arătat, prin motivele de apel, că, deși, din

probele administrate în cauză, rezultă că autorii săi au avut două mori,

instanța de fond, fără nici un temei, a considerat că numai o moară a fost

deținută de părinții săi, cea din

Jugureni

și a admis

în parte acțiunea.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă

nr

.

29 din 25 februarie 2003,  a respins ca nefondat apelul reclamantei și a

admis apelul pârâtei

D.G.F.P

.

Dâmbovița

și, schimbând în tot sentința, a respins acțiunea ca prematur formulată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, nu a fost

depistată unitatea deținătoare, fiecare din pârâte susținând că este cealaltă

deținătoare și că sunt întemeiate susținerile apelantei

D.G.F.P

.

Dâmbovița

în sensul că nu au fost elaborate încă

Normele Metodologice pentru acordarea de titluri de valoare,

asa

cum reglementează

art

. 9

alin.2 din Legea nr.10/2001, astfel încât, chiar dacă ar fi existat o decizie

sau

dispozitie

motivată de admitere sau de respingere

a notificării, cererea de chemare în judecată s-ar fi considerat oricum ca

fiind prematur introdusă.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului

reclamanta

Stanciu

Elena, invocând în drept

dispozițiile

art

. 304 pct.8 si 9 Cod procedură civilă

și susținând că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art

.

26 din Legea nr.10/2001.

De asemenea, reclamanta a criticat argumentul invocat de

instanța de apel, că nu s-au emis Normele Metodologice pentru elaborarea

titlurilor de valoare nominală, arătând că aplicarea Legii nr.10/2001 nu este

condiționată de apariția unor norme metodologice.

Ulterior, la termenul de judecata din 23 martie 2005,

recurenta-reclamantă a formulat un motiv de casare de ordine publică, arătând

că respingerea acțiunii ca prematur introdusă, astfel cum a fost motivată de

curtea de apel, reprezintă un refuz de judecată pe motiv că legea nu prevede.

Motivul de recurs de ordine publică, examinat cu prioritate,

este întemeiat, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a schimbat soluția instanței de fond,

respingând acțiunea ca prematur formulată cu motivarea că nu au fost elaborate

încă Normele Metodologice pentru acordarea de titluri de valoare, așa cum

reglementează

art

. 9 alin.2 din Legea nr.10/2001,

ceea ce înseamnă o încălcare esențială a principiului legalității, echivalând

cu o denegare de dreptate.

În acest sens, art.3 Cod civil prevede că „judecătorul care va

refuza să judece, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau

neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.” Din

această dispoziție legală cu caracter general rezultă că instanța investită cu

o acțiune trebuie să judece procesul pe baza legislației în vigoare,

neputând

respinge cererea părții pentru că urmează ca, în

viitor, să se elaboreze alte legi, care să reglementeze raportul juridic dedus

judecății.

Așadar, judecătorul, aplicând norme juridice în vigoare, în

cadrul juridic existent, trebuie să rezolve litigiul dintre părți.

De altfel, dreptul fundamental al persoanei de a se adresa

justiției este consacrat și în actele internaționale la care România este

parte, precum art.6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și

libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea

nr

.

30/1994.

Față de cele ce preced, reiese că instanța de apel nu putea

refuza judecata, invocând

neadoptarea

Normelor

Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 și, prin urmare, recursul a fost

admis, s-a casat decizia și s-a trimis cauza la aceeași curte pentru

rejudecarea

apelurilor.