ÎCCJ, decizie (scj.ro #81968)

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Contestație

împotriva deciziei/ dispoziției unității deținătoare

prin care se respinge notificarea legatarilor cu titlu particular ai

foștilor proprietari. Invocarea caducității legatelor

.

Cuprins pe materii.

Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod

abuziv de stat. Contestație împotriva deciziei/ dispoziției

unității deținătoare prin care se respinge notificarea

legatarilor cu titlu particular ai foștilor proprietari. Invocarea

caducității legatelor.

Index alfabetic.

Drept civil.

-

Imobil preluat în mod abuziv de stat.

-

Contestație împotriva deciziei/

dispoziției unității deținătoare prin care se respinge

notificarea legatarilor cu titlu particular ai foștilor proprietari.

-

Invocarea caducității legatelor.

Legea nr. 10/2001: art. 4

C.civ.: art. 924, art. 927, art. 928

Prin efectuarea și înregistrarea notificării,

beneficiarii legatelor cu titlu particular, sunt considerați, de drept

succesibilii acceptanți ai testatorilor proprietari ai imobilului

expropriat, așa încât drepturile cu referire la acest bun de care se

bucură legatarii sunt identice cu cele pe care le aveau testatorii

înșiși, fiind fără relevanță data la care s-a

expropriat bunul ori la care s-a dărâmat construcția ori că

legatarii nu au fost puși în posesia legatului, tocmai din cauza

exproprierii.

În adevăr, atunci când a conturat aria persoanelor

îndreptățite la măsuri reparatorii, legislatorul postdecembrist

a ținut seama de aspectul că înseși victimele abuzurilor, în

cele mai multe cazuri, nu mai supraviețuiesc la data reparației. Pe

de altă parte, nu de puține ori s-a întâmplat ca persoanele care,

potrivit legii ori dorinței exprimate de autor în testamentul său

aveau vocația de a succede în drepturile și obligațiile acestuia

din urmă, să nu se arate interesate a-și consacra acest statut

prin obținerea singurului act juridic de natură să îl ateste:

certificatul de moștenitor

.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 2957 din 11 aprilie 2007.

La  5 iulie 2004 reclamanții P.I.V. și

P.V.M. au contestat în justiție dispoziția nr. 236 din 17 mai 2004

prin care Ministerul Administrației și Internelor a respins

notificarea nr. 105/2001 prin care solicitau, în calitate de legatari cu titlu

particular ai defuncților D.I.I. și D.E., măsuri reparatorii

pentru un imobil situat în Târgoviște, județul Dâmbovița, format

din locuință compusă din 5 camere și dependințe

și teren în suprafață de 1260 m.p. De asemenea, reclamanții

au mai solicitat obligarea  pârâților Consiliului Local al

Municipiului Târgoviște și Prefectura Dâmbovița la măsuri

reparatorii în echivalent.

Tribunalul București – Secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 108 din 25 ianuarie 2006, astfel cum a fost

îndreptată prin încheierea din 19 aprilie 2006, a admis acțiunea

formulată de reclamanți, a anulat dispoziția emisă de

Ministerul Administrației și Internelor și a dispus emiterea de

către acesta a unei noi dispoziții de acordare de măsuri

reparatorii prin echivalent.

A fost respinsă acțiunea pentru lipsa

calității procesuale pasive față de pârâtul Consiliul Local

Târgoviște și ca neîntemeiată față de pârâta

Prefectura Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut

și motivat următoarele:

Din adresa nr. 18.467/A din 16 octombrie 2003 a

Primăriei Municipiului Târgoviște prima instanță a

constatat că din suprafața de teren ce face obiectul

notificării, reclamanților li s-a reconstituit, în baza Legii nr.

18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 521 m.p. teren (titlul

de proprietate nr. 803 din 14 mai 2002), o suprafață de 495 m.p.

teren a trecut în domeniul public al statului (suprafața stradală),

iar diferența de 244 m.p. se află în administrarea Ministerului

Administrației și Internelor – Inspectoratul de Poliție al

județului Dâmbovița.

Imobilul ce face obiectul procesului a trecut în

proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 171 din 23 martie 1973

(poziția nr. 4 din tabelul anexă la decret). Prin decizia nr. 42/1970

a fostului Consiliu Popular al județului Dâmbovița, din

suprafața expropriată, a fost trecută în administrarea fostului

Consiliu al Securității Statului o suprafață de 10.959 m.p.

teren, situată în raza construibilă a Municipiului Târgoviște,

în vederea edificării Inspectoratului Județean de Securitate și

Miliție Dâmbovița. Prin H.G. nr. 178 din 13 martie 2000 s-a transmis

în administrarea M.I. și S.R.I. imobilul situat în Municipiul

Târgoviște, județul Dâmbovița, identificat conform anexei la

hotărâre.

În dovedirea calității de persoane

îndreptățite reclamanții au depus la dosar testamentele

autentificate sub nr. 2693 din 24 octombrie 1968 și nr. 2694 din 24

octombrie 1968 de fostul Notariat de Stat Dâmbovița prin care D.I.I

și D.E. le-au testat, în părți egale, drepturile ce le aveau

asupra imobilului situat în Târgoviște, județul Dâmbovița,

compus din casă, dependințe și 1260 m.p. teren. Reclamanții

au mai depus la dosar copie de pe certificatul de deces al lui D.I. precum

și înscrisuri referitoare la impunerea bunului imobil și plata de

impozite.

Din probele administrate în cauză a rezultat că

în anul 1973, pe numele reclamantului, s-a expropriat o parte din imobil, iar

pentru diferență, reclamanții beneficiază de măsuri

reparatorii ca urmare a testamentelor încheiate de D.I. și D.E.

Cum, în speță, nu rezultă că

altcineva ar putea pretinde un drept de proprietate asupra imobilului și

nu se poate reține că testamentele au devenit caduce, deoarece bunul

a ieșit din proprietatea testatorilor dintr-o cauză mai presus de

voința acestora, iar prin apariția legii reparatorii, bunurile au

intrat în patrimoniul celor de la care au fost preluate, actele juridice legal

făcute cu privire la aceste bunuri producându-și efectele, tribunalul

a considerat că reclamanții au făcut dovada că sunt

persoane îndreptățite pentru a obține măsuri reparatorii

prin echivalent de la deținătorul actual al bunului.

Apelul declarat împotriva sentinței de pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor, a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 493 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel București, Secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a

păstrat sentința tribunalului, a declarat recurs Ministerul

Administrației și Internelor care a invocat următoarele critici:

greșit s-a considerat de instanțe că reclamanții au

făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și a

calităților de persoane îndreptățite deoarece au depus la

dosar doar cele două testamente, nu și certificatele de

moștenitor ce trebuiau eliberate în baza testamentelor; D.I.I. a decedat

în anul 1975, iar imobilul în discuție a fost expropriat în anul 1973,

construcția fiind demolată în același an, astfel că cele

două legate cu titlu particular au devenit caduce; conform prevederilor

art. 899 și art.900 Cod civil, legatarul devine proprietarul lucrurilor

cuprinse în legat de la data deschiderii succesiunii, dobândind posesia numai

de la data la care bunurile i-au fost predate, or în cauză, transmiterea

dreptului de proprietate nu a avut loc față de caracterul caduc al

legatelor; instanțele nu au stabilit în mod corect suprafața de teren

pe care recurentul o are în administrare, iar în apel trebuia să se

dispună efectuarea unei noi expertize cu acest obiectiv.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 „de

prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali

sau testamentari ai persoanelor îndreptățite” iar în conformitate cu

alin. 3 al aceluiași articol „succesibilii care, după data de 6

martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în

termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei

legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru

bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi”.

În timp ce art. 4 alin. 2 se referă la persoane a

căror calitate a fost stabilită printr-un certificat de

moștenitor eliberat în urma unei proceduri succesorale notariale ori,

după caz, judiciare, situația succesibililor care nu beneficiază

încă, la data intrării în vigoare a legii, de un certificat de

moștenitor, este reglementată de art. 4 alin. 3 din lege. Dar și

într-un caz și în altul, îndreptățirea aparține atât

moștenitorilor legali, cât și celor testamentari. Cât privește

moștenitorii testamentari, aceștia pot fi universali, cu titlu

universal ori cu titlu particular, în acest din urmă caz fiind necesar ca

obiectul legatului să îl constituie imobilul a cărei restituire se

solicită în baza legii, situație sau condiție îndeplinită

în speța de față.

Dispoziția de la art. 4 alin. 3 din lege care

acordă vocație la restituire și „succesibililor care, după

data de 6 martie 1945, nu au acceptat succesiunea”, aceștia urmând să

accepte succesiunea, în privința imobilului, chiar prin expedierea

notificării, nu face decât să reia o soluție deja

consacrată în materia legislației reparatorii.

Astfel, prin efectuarea și înregistrarea

notificării, reclamanții, beneficiarii a două legate cu titlu

particular, sunt considerați, de drept succesibilii acceptanți ai

testatorilor proprietari ai imobilului expropriat, așa încât drepturile cu

referire la acest bun de care se bucură legatarii sunt identice cu cele pe

care le aveau testatorii înșiși, fiind fără

relevanță data la care s-a expropriat bunul ori la care s-a

dărâmat construcția ori că legatarii nu au fost puși în

posesia legatului, tocmai din cauza exproprierii.

În adevăr, atunci când a conturat aria persoanelor

îndreptățite la măsuri reparatorii, legislatorul postdecembrist

a ținut seama de aspectul că înseși victimele abuzurilor, în

cele mai multe cazuri, nu mai supraviețuiesc la data reparației. Pe

de altă parte, nu de puține ori s-a întâmplat ca persoanele care,

potrivit legii ori dorinței exprimate de autor în testamentul său

aveau vocația de a succede în drepturile și obligațiile acestuia

din urmă, să nu se arate interesate a-și consacra acest statut

prin obținerea singurului act juridic de natură să îl ateste:

certificatul de moștenitor.

Caducitatea presupune că executarea unui legat,

născut valabil și nerevocat, poate deveni imposibilă

datorită unor împrejurări străine de voința testatorului

sau de vreo culpă a legatarului, situație în care legatul se

desființează cu efect retroactiv. În dreptul nostru, caducitatea legatului

intervine, limitativ, doar în cinci cazuri prevăzute de art. 924, art. 927

și art. 928 Cod civil și anume: 1. Predecesul legatarului; 2.

Incapacitatea legatarului de a primi legatul; 3. Neîndeplinirea condiției

suspensive; 4. Refuzul legatarului de a primi legatul; 5. Pieirea, în

întregime, a bunului obiect al legatului. Cum, în speță, nu este

îndeplinită nici una dintre aceste situații, fără

justificare recurentul a susținut că legatul ar fi caduc.

Potrivit expertizei tehnice efectuată în cauză

pârâtul-recurent deține din terenul expropriat de la autorii

reclamanților, prin Inspectoratul de Poliție Târgoviște, o

suprafață de 523,09 m.p. La instanța de fond nici una dintre

părți nu a adus critici lucrării întocmită de expert prin

efectuarea de obiecțiuni. Instanța de apel a pus în discuție

împrejurarea legată de efectuarea unei noi expertize, însă

reprezentantul pârâtului a „arătat că nu poate preciza dacă

înțelege să solicite efectuarea unei expertize, fără

să se consulte în prealabil cu conducerea instituției” (fila 24). În

orice caz, din actele dosarului, nu există date ori indicii că

suprafața de teren deținută de pârât nu ar fi fost corect

calculată și individualizată de expertul.

Față de cele ce preced, recursul pârâtului este

nefondat și a fost respins în consecință.