ÎCCJ, decizie (scj.ro #81968)

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Contestație împotriva deciziei/ dispoziției unității deținătoare prin care se respinge notificarea legatarilor cu titlu particular ai foștilor proprietari. Invocarea caducității legatelor . Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Contestație împotriva deciziei/ dispoziției unității deținătoare prin care se respinge notificarea legatarilor cu titlu particular ai foștilor proprietari. Invocarea caducității legatelor. Index alfabetic. Drept civil. - Imobil preluat în mod abuziv de stat. - Contestație împotriva deciziei/ dispoziției unității deținătoare prin care se respinge notificarea legatarilor cu titlu particular ai foștilor proprietari.

- Invocarea caducității legatelor. Legea nr. 10/2001: art. 4 C.civ.: art. 924, art. 927, art. 928 Prin efectuarea și înregistrarea notificării, beneficiarii legatelor cu titlu particular, sunt considerați, de drept succesibilii acceptanți ai testatorilor proprietari ai imobilului expropriat, așa încât drepturile cu referire la acest bun de care se bucură legatarii sunt identice cu cele pe care le aveau testatorii înșiși, fiind fără relevanță data la care s-a expropriat bunul ori la care s-a dărâmat construcția ori că legatarii nu au fost puși în posesia legatului, tocmai din cauza exproprierii. În adevăr, atunci când a conturat aria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, legislatorul postdecembrist a ținut seama de aspectul că înseși victimele abuzurilor, în cele mai multe cazuri, nu mai supraviețuiesc la data reparației.

Pe de altă parte, nu de puține ori s-a întâmplat ca persoanele care, potrivit legii ori dorinței exprimate de autor în testamentul său aveau vocația de a succede în drepturile și obligațiile acestuia din urmă, să nu se arate interesate a-și consacra acest statut prin obținerea singurului act juridic de natură să îl ateste: certificatul de moștenitor . Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2957 din 11 aprilie 2007. La 5 iulie 2004 reclamanții P.I.V. și P.V.M. au contestat în justiție dispoziția nr. 236 din 17 mai 2004 prin care Ministerul Administrației și Internelor a respins notificarea nr. 105/2001 prin care solicitau, în calitate de legatari cu titlu particular ai defuncților D.I.I.

și D.E., măsuri reparatorii pentru un imobil situat în Târgoviște, județul Dâmbovița, format din locuință compusă din 5 camere și dependințe și teren în suprafață de 1260 m.p. De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților Consiliului Local al Municipiului Târgoviște și Prefectura Dâmbovița la măsuri reparatorii în echivalent. Tribunalul București – Secția a III-a civilă, prin sentința nr. 108 din 25 ianuarie 2006, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 19 aprilie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanți, a anulat dispoziția emisă de Ministerul Administrației și Internelor și a dispus emiterea de către acesta a unei noi dispoziții de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.

A fost respinsă acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâtul Consiliul Local Târgoviște și ca neîntemeiată față de pârâta Prefectura Dâmbovița. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut și motivat următoarele: Din adresa nr. 18.467/A din 16 octombrie 2003 a Primăriei Municipiului Târgoviște prima instanță a constatat că din suprafața de teren ce face obiectul notificării, reclamanților li s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 521 m.p. teren (titlul de proprietate nr. 803 din 14 mai 2002), o suprafață de 495 m.p. teren a trecut în domeniul public al statului (suprafața stradală), iar diferența de 244 m.p. se află în administrarea Ministerului Administrației și Internelor – Inspectoratul de Poliție al județului Dâmbovița.

Imobilul ce face obiectul procesului a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 171 din 23 martie 1973 (poziția nr. 4 din tabelul anexă la decret). Prin decizia nr. 42/1970 a fostului Consiliu Popular al județului Dâmbovița, din suprafața expropriată, a fost trecută în administrarea fostului Consiliu al Securității Statului o suprafață de 10.959 m.p. teren, situată în raza construibilă a Municipiului Târgoviște, în vederea edificării Inspectoratului Județean de Securitate și Miliție Dâmbovița. Prin H.G. nr. 178 din 13 martie 2000 s-a transmis în administrarea M.I. și S.R.I. imobilul situat în Municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, identificat conform anexei la hotărâre.

În dovedirea calității de persoane îndreptățite reclamanții au depus la dosar testamentele autentificate sub nr. 2693 din 24 octombrie 1968 și nr. 2694 din 24 octombrie 1968 de fostul Notariat de Stat Dâmbovița prin care D.I.I și D.E. le-au testat, în părți egale, drepturile ce le aveau asupra imobilului situat în Târgoviște, județul Dâmbovița, compus din casă, dependințe și 1260 m.p. teren. Reclamanții au mai depus la dosar copie de pe certificatul de deces al lui D.I. precum și înscrisuri referitoare la impunerea bunului imobil și plata de impozite. Din probele administrate în cauză a rezultat că în anul 1973, pe numele reclamantului, s-a expropriat o parte din imobil, iar pentru diferență, reclamanții beneficiază de măsuri reparatorii ca urmare a testamentelor încheiate de D.I.

și D.E. Cum, în speță, nu rezultă că altcineva ar putea pretinde un drept de proprietate asupra imobilului și nu se poate reține că testamentele au devenit caduce, deoarece bunul a ieșit din proprietatea testatorilor dintr-o cauză mai presus de voința acestora, iar prin apariția legii reparatorii, bunurile au intrat în patrimoniul celor de la care au fost preluate, actele juridice legal făcute cu privire la aceste bunuri producându-și efectele, tribunalul a considerat că reclamanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite pentru a obține măsuri reparatorii prin echivalent de la deținătorul actual al bunului. Apelul declarat împotriva sentinței de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 493 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, a declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor care a invocat următoarele critici: greșit s-a considerat de instanțe că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și a calităților de persoane îndreptățite deoarece au depus la dosar doar cele două testamente, nu și certificatele de moștenitor ce trebuiau eliberate în baza testamentelor; D.I.I.

a decedat în anul 1975, iar imobilul în discuție a fost expropriat în anul 1973, construcția fiind demolată în același an, astfel că cele două legate cu titlu particular au devenit caduce; conform prevederilor art. 899 și art.900 Cod civil, legatarul devine proprietarul lucrurilor cuprinse în legat de la data deschiderii succesiunii, dobândind posesia numai de la data la care bunurile i-au fost predate, or în cauză, transmiterea dreptului de proprietate nu a avut loc față de caracterul caduc al legatelor; instanțele nu au stabilit în mod corect suprafața de teren pe care recurentul o are în administrare, iar în apel trebuia să se dispună efectuarea unei noi expertize cu acest obiectiv. Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 „de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite” iar în conformitate cu alin. 3 al aceluiași articol „succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi”. În timp ce art. 4 alin. 2 se referă la persoane a căror calitate a fost stabilită printr-un certificat de moștenitor eliberat în urma unei proceduri succesorale notariale ori, după caz, judiciare, situația succesibililor care nu beneficiază încă, la data intrării în vigoare a legii, de un certificat de moștenitor, este reglementată de art. 4 alin. 3 din lege.

Dar și într-un caz și în altul, îndreptățirea aparține atât moștenitorilor legali, cât și celor testamentari. Cât privește moștenitorii testamentari, aceștia pot fi universali, cu titlu universal ori cu titlu particular, în acest din urmă caz fiind necesar ca obiectul legatului să îl constituie imobilul a cărei restituire se solicită în baza legii, situație sau condiție îndeplinită în speța de față. Dispoziția de la art. 4 alin. 3 din lege care acordă vocație la restituire și „succesibililor care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat succesiunea”, aceștia urmând să accepte succesiunea, în privința imobilului, chiar prin expedierea notificării, nu face decât să reia o soluție deja consacrată în materia legislației reparatorii.

Astfel, prin efectuarea și înregistrarea notificării, reclamanții, beneficiarii a două legate cu titlu particular, sunt considerați, de drept succesibilii acceptanți ai testatorilor proprietari ai imobilului expropriat, așa încât drepturile cu referire la acest bun de care se bucură legatarii sunt identice cu cele pe care le aveau testatorii înșiși, fiind fără relevanță data la care s-a expropriat bunul ori la care s-a dărâmat construcția ori că legatarii nu au fost puși în posesia legatului, tocmai din cauza exproprierii. În adevăr, atunci când a conturat aria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, legislatorul postdecembrist a ținut seama de aspectul că înseși victimele abuzurilor, în cele mai multe cazuri, nu mai supraviețuiesc la data reparației.

Pe de altă parte, nu de puține ori s-a întâmplat ca persoanele care, potrivit legii ori dorinței exprimate de autor în testamentul său aveau vocația de a succede în drepturile și obligațiile acestuia din urmă, să nu se arate interesate a-și consacra acest statut prin obținerea singurului act juridic de natură să îl ateste: certificatul de moștenitor. Caducitatea presupune că executarea unui legat, născut valabil și nerevocat, poate deveni imposibilă datorită unor împrejurări străine de voința testatorului sau de vreo culpă a legatarului, situație în care legatul se desființează cu efect retroactiv. În dreptul nostru, caducitatea legatului intervine, limitativ, doar în cinci cazuri prevăzute de art. 924, art. 927 și art. 928 Cod civil și anume: