ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3857/2003

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 232 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 26 februarie 2001, a fost condamnat inculpatul S.M. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 86 4 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 177 din 27 septembrie 1996 a Tribunalului București, urmând ca, în final, acesta să execute 4 ani închisoare. S-a reținut că, la 10 septembrie 2000, inculpatul a condus un autoturism, pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,20 %o, peste limita legală.

Procurorul general a declarat recurs în anulare, invocând greșita aplicare a dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni. Recursul în anulare este, în parte, fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că instanța a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate, omițând să aplice dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni. Potrivit art. 33 lit. a) C. pen., există concurs real de infracțiuni, când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Totodată, conform art. 36 alin. (3) C. pen., dacă infractorul a executat în total sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.

Din copia fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., la 15 aprilie 1992, pentru care a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 980/1993 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă prin neapelare la 14 decembrie 1994. Ulterior, același inculpat a fost condamnat, prin sentința penală nr. 177/1996 a Tribunalului București, definitivă prin nerecurare la 20 martie 1997, la 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe o durată de 5 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită în perioada 16 - 19 august 1991. În prezenta cauză, instanța a constatat că fapta a fost săvârșită de inculpat în cursul termenului de încercare de 5 ani al suspendării executării sub supraveghere, mai sus-menționat, drept urmare, în mod corect, a dispus, în baza art. 86 4 C. pen., revocarea beneficiului acestei suspendări.

Urmare acestui mecanism, pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată, a devenit executorie, drept pentru care, instanța trebuia să constate existența concursului real între infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 177/1996 a Tribunalului București și cea pentru care fusese condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 980 din 18 octombrie 1993 a Judecătoriei sector 3 București.

Aceste pedepse fiind aplicate pentru infracțiuni concurente, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., se impunea ca, după revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instanța să dispună contopirea lor, iar privitor la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, trebuia să se constate că a fost executată integral, în perioada 5 mai 1992 – 4 noiembrie 1994. Așa fiind, se impune a se constata că inculpatul urmează să execute numai pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză. Pentru aceste considerente, recursul în anulare va fi admis, va fi casată sentința atacată, numai cu privire la dispoziția ca inculpatul să execute pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere alături de noua pedeapsă, dispoziție pe care o înlătură.

În consecință, inculpatul va executa numai pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 232 din 15 februarie 2001, definitivă prin neapelare, a Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 232 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei Buftea, privind pe inculpatul S.M. Casează sentința atacată numai cu privire la dispoziția ca inculpatul să execute pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere alături de noua pedeapsă, dispoziție pe care o înlătură. Inculpatul va executa numai pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 232 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare. Constată că inculpatul a executat pedeapsa. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2003.