ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3857/2003

Asupra recursului în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 232 din 15

februarie 2001 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 26 februarie

2001, a fost condamnat inculpatul S.M. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

În baza art. 86

4

C. pen.,

a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 177 din 27

septembrie 1996 a Tribunalului București, urmând ca, în final, acesta să execute

4 ani închisoare.

S-a reținut că, la 10 septembrie

2000, inculpatul a condus un autoturism, pe drumurile publice, având în sânge o

îmbibație alcoolică de 2,20 %o, peste limita legală.

Procurorul general a declarat recurs

în anulare, invocând greșita aplicare a dispozițiilor legale referitoare la

concursul de infracțiuni.

Recursul în anulare este, în parte,

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă, într-adevăr, că instanța a făcut o greșită individualizare a pedepsei

aplicate, omițând să aplice dispozițiile referitoare la concursul de

infracțiuni.

Potrivit art. 33 lit. a) C. pen.,

există concurs real de infracțiuni, când două sau mai multe infracțiuni au fost

săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru

vreuna din ele.

Totodată, conform art. 36 alin. (3)

C. pen., dacă infractorul a executat în total sau în parte pedeapsa aplicată

prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei

aplicate pentru infracțiunile concurente.

Din copia fișei de cazier judiciar

rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., la 15 aprilie 1992, pentru care a fost

condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 980/1993 a Judecătoriei

sector 3 București, definitivă prin neapelare la 14 decembrie 1994.

Ulterior, același inculpat a fost

condamnat, prin sentința penală nr. 177/1996 a Tribunalului București,

definitivă prin nerecurare la 20 martie 1997, la 2 ani închisoare cu suspendarea

executării sub supraveghere pe o durată de 5 ani, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., săvârșită în perioada 16 - 19 august 1991.

În prezenta cauză, instanța a

constatat că fapta a fost săvârșită de inculpat în cursul termenului de

încercare de 5 ani al suspendării executării sub supraveghere, mai

sus-menționat, drept urmare, în mod corect, a dispus, în baza art. 86

4

C. pen., revocarea beneficiului acestei suspendări.

Urmare acestui mecanism, pedeapsa de

2 ani închisoare, a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată, a

devenit executorie, drept pentru care, instanța trebuia să constate existența

concursului real între infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la

2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 177/1996 a Tribunalului București și

cea pentru care fusese condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, prin sentința

penală nr. 980 din 18 octombrie 1993 a Judecătoriei sector 3 București.

Aceste pedepse fiind aplicate pentru

infracțiuni concurente, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., se

impunea ca, după revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub

supraveghere, instanța să dispună contopirea lor, iar privitor la pedeapsa

rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, trebuia să se constate că a fost

executată integral, în perioada 5 mai 1992 – 4 noiembrie 1994.

Așa fiind, se impune a se constata

că inculpatul urmează să execute numai pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în

prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, recursul

în anulare va fi admis, va fi casată sentința atacată, numai cu privire la

dispoziția ca inculpatul să execute pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare,

pentru care s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei sub

supraveghere alături de noua pedeapsă, dispoziție pe care o înlătură.

În consecință, inculpatul va executa

numai pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 232 din

15 februarie 2001, definitivă prin neapelare, a Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței nr. 232 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei Buftea,

privind pe inculpatul S.M.

Casează sentința atacată numai cu

privire la dispoziția ca inculpatul să execute pedeapsa anterioară de 2 ani

închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea condiționată a executării

pedepsei sub supraveghere alături de noua pedeapsă, dispoziție pe care o

înlătură.

Inculpatul va executa numai pedeapsa

de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 232 din 15 februarie 2001 a

Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare.

Constată că inculpatul a executat

pedeapsa.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 septembrie 2003.