ÎCCJ, decizie (scj.ro #83766)

Judecata

în cazul recunoașterii vinovăției. Recurs. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

judecata în cazul recunoașterii vinovăției

-

recurs

C. proc. pen.,

art. 320

1

, art. 385

1

În

cazul în care curtea de apel a admis cererea privind judecata potrivit

procedurii simplificate prevăzute în art. 320

1

C. proc. pen. formulată de unii dintre inculpați, a disjuns cauza față de ceilalți

inculpați și, prin sentință, a dispus condamnarea inculpaților a căror cerere

privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă, recursul

declarat împotriva sentinței de către inculpații cu privire la care s-a dispus

disjungerea cauzei este inadmisibil, întrucât sentința nu le este opozabilă.

Controlul judiciar al încheierilor anterioare disjungerii cauzei, care au

caracterul de încheieri premergătoare atât în procedura simplificată în cadrul

căreia curtea de apel a pronunțat sentința de condamnare, cât și în cauza

disjunsă, poate fi inițiat de către inculpații cu privire la care s-a dispus

disjungerea cauzei, în condițiile art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.,

prin exercitarea recursului împotriva sentinței ce se va pronunța în cauza

disjunsă în care sunt judecați.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 1078 din 9 aprilie 2012

Prin sentința

nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, s-a admis cererea de judecare potrivit procedurii

simplificate formulată de inculpații S.I. și D.I. și, pe cale de consecință, în

temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C.

pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 320

1

alin. (1) și

(7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa de 3

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., același

inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen., s-a dispus înlăturarea

aplicării pedepsei complementare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1)

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele sus-menționate, dispunându-se ca

inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani

închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite inculpatului pe durata unui termen de încercare

de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C.

pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (1) și

(7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la pedeapsa de un

an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în

formă continuată.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., același

inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1)

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele sus-menționate, dispunându-se ca în

final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.I., pe durata

termenului de încercare de 7 ani inculpatul fiind obligat a se supune măsurilor

de supraveghere prevăzute în art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen., s-a

dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul E.A.,

cauza

fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția

penală.

La termenul fixat pentru soluționarea recursului, 9 aprilie

2012, reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 385

1

C. proc. pen., a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de inculpat.

Excepția invocată este întemeiată, recursul declarat de

inculpatul E.A. urmând a fi respins, ca inadmisibil, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

Legea procesuală penală și legile speciale au stabilit un cadru

corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, cu

referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției

judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5,

6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și

exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură

penală și în legi speciale.

Corespunzător principiului constituțional

al exercitării căilor de atac numai în

condițiile legii, legea

procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile

susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii

acestora, termenele în care pot fi exercitate căile de atac, precum și cazurile

de casare.

Raportat la speța dedusă judecății, se constată că pe rolul

Curții de Apel Timișoara, Secția penală, se află dosarul în care sunt cercetați

55

de inculpați trimiși în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 254 C.

pen., art. 255 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Printre inculpații cercetați în cauză se află și numiții E.A.,

S.I. și D.I.

Subsecvent respingerii excepțiilor privind

regularitatea actului de sesizare a

instanței invocate de

inculpați, instanța de fond, considerându-se competentă să judece cauza și

legal sesizată, în ședința din 4 noiembrie 2011 a adus la cunoștința tuturor celor 55 de inculpați prevederile art. 320

1

C. proc. pen. și consecințele ce decurg din aplicarea procedurii simplificate

reglementate de respectivul text de lege și a amânat cauza la data de 30

noiembrie 2011, punând în vedere tuturor inculpaților ca până la termenul

acordat să își precizeze poziția procesuală cu privire la dispozițiile legale

sus-menționate.

La termenul din 30 noiembrie 2011, luând act de manifestarea de

voință a inculpaților S.I. și D.I. care au invocat beneficiul dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., subsecvent luării declarațiilor de

recunoaștere a vinovăției, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea de judecare

a cauzei potrivit procedurii simplificate formulată de cei doi inculpați și,

luând concluziile acuzării și apărătorilor celor doi inculpați pe fondul

cauzei, a rămas în pronunțare în privința celor doi acuzați, amânând

pronunțarea pentru data de 2 decembrie 2011.

Prin aceeași încheiere, printre altele, Curtea de Apel

Timișoara, Secția penală, a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul E.A. și

ceilalți 52 de inculpați cercetați în dosar, fixând termen pentru soluționarea

cauzei disjunse la data de 16 decembrie 2011.

În ceea ce îi privește pe inculpații S.I. și D.I., cauza a fost

soluționată prin sentința nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, al cărui dispozitiv a fost prezentat în debutul

prezentelor considerente.

Întrucât prin sus-menționata sentință Curtea de Apel Timișoara

s-a pronunțat numai cu privire la inculpații S.I. și D.I., dispunând

condamnarea acestora pentru faptele reținute prin rechizitoriu potrivit

procedurii simplificate prevăzute în art. 320

1

C. proc. pen., hotărârea nu este opozabilă coinculpatului E.A., în persoana acestuia

nenăscându-se, prin urmare, dreptul legitim de a exercita vreo cale de atac

împotriva soluției sus-menționate.

Susținerile recurentului inculpat în sensul că legitimitatea

interesului de a supune controlului jurisdicțional sentința sus-menționată se

raportează dreptului său procesual de a supune cenzurii, în condițiile art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., încheierile premergătoare din 4 și 30 noiembrie 2011

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală în cauză, drept care

altfel s-ar pierde, sunt lipsite de fundament.

În acest sens se constată că, fiind pronunțate anterior

disjungerii cauzei cu privire la restul de 53 de inculpați (printre care și

inculpatul E.A.) care nu au invocat beneficiul dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., încheierile de ședință din 4 și 30 noiembrie 2011 au caracter de

încheieri premergătoare atât în procedura simplificată soluționată prin

sentința atacată în prezenta cauză, cât și în cauza disjunsă, astfel încât

inculpatul E.A. are prezervat dreptul de a le cenzura odată cu soluția ce se va

pronunța în cauza disjunsă în care este cercetat.

Ca urmare, criticile inculpatului, privind încălcarea dreptului

la apărare urmare a faptului că nu i s-a permis să pună întrebări celor doi

inculpați care s-au prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și nici concluzii pe fond în procedura simplificată, pot fi

valorificate atât în cursul cercetării judecătorești ce se va efectua în cauza

disjunsă, inculpații condamnați ca urmare a „pledoariei de vinovăție” putând fi

audiați ca martori în respectiva cauză, cât și ulterior, prin exercitarea căii

de atac prevăzute de lege împotriva soluției ce se va pronunța și care îi va fi

opozabilă inculpatului.

Pentru considerentele expuse, constatând că inculpatul E.A. nu

are un drept legitim de a supune controlului jurisdicțional sentința nr. 336/PI

din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, care nu îi este

opozabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul E.A.