ÎCCJ, decizie (scj.ro #83766)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Recurs. Inadmisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul Indice alfabetic: Drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - recurs C. proc. pen., art. 320 1 , art. 385 1 În cazul în care curtea de apel a admis cererea privind judecata potrivit procedurii simplificate prevăzute în art. 320 1 C. proc. pen. formulată de unii dintre inculpați, a disjuns cauza față de ceilalți inculpați și, prin sentință, a dispus condamnarea inculpaților a căror cerere privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă, recursul declarat împotriva sentinței de către inculpații cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei este inadmisibil, întrucât sentința nu le este opozabilă.

Controlul judiciar al încheierilor anterioare disjungerii cauzei, care au caracterul de încheieri premergătoare atât în procedura simplificată în cadrul căreia curtea de apel a pronunțat sentința de condamnare, cât și în cauza disjunsă, poate fi inițiat de către inculpații cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei, în condițiile art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., prin exercitarea recursului împotriva sentinței ce se va pronunța în cauza disjunsă în care sunt judecați. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1078 din 9 aprilie 2012 Prin sentința nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, s-a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate formulată de inculpații S.I.

și D.I. și, pe cale de consecință, în temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen., s-a dispus înlăturarea aplicării pedepsei complementare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele sus-menționate, dispunându-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani. În temeiul art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele sus-menționate, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.I., pe durata termenului de încercare de 7 ani inculpatul fiind obligat a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul E.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală. La termenul fixat pentru soluționarea recursului, 9 aprilie 2012, reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 385 1 C. proc. pen., a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de inculpat. Excepția invocată este întemeiată, recursul declarat de inculpatul E.A.

urmând a fi respins, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesuală penală și legile speciale au stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală și în legi speciale.

Corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, termenele în care pot fi exercitate căile de atac, precum și cazurile de casare. Raportat la speța dedusă judecății, se constată că pe rolul Curții de Apel Timișoara, Secția penală, se află dosarul în care sunt cercetați 55 de inculpați trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 254 C. pen., art. 255 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003. Printre inculpații cercetați în cauză se află și numiții E.A., S.I.

și D.I. Subsecvent respingerii excepțiilor privind regularitatea actului de sesizare a instanței invocate de inculpați, instanța de fond, considerându-se competentă să judece cauza și legal sesizată, în ședința din 4 noiembrie 2011 a adus la cunoștința tuturor celor 55 de inculpați prevederile art. 320 1 C. proc. pen. și consecințele ce decurg din aplicarea procedurii simplificate reglementate de respectivul text de lege și a amânat cauza la data de 30 noiembrie 2011, punând în vedere tuturor inculpaților ca până la termenul acordat să își precizeze poziția procesuală cu privire la dispozițiile legale sus-menționate. La termenul din 30 noiembrie 2011, luând act de manifestarea de voință a inculpaților S.I.

și D.I. care au invocat beneficiul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., subsecvent luării declarațiilor de recunoaștere a vinovăției, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate formulată de cei doi inculpați și, luând concluziile acuzării și apărătorilor celor doi inculpați pe fondul cauzei, a rămas în pronunțare în privința celor doi acuzați, amânând pronunțarea pentru data de 2 decembrie 2011. Prin aceeași încheiere, printre altele, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul E.A. și ceilalți 52 de inculpați cercetați în dosar, fixând termen pentru soluționarea cauzei disjunse la data de 16 decembrie 2011. În ceea ce îi privește pe inculpații S.I.

și D.I., cauza a fost soluționată prin sentința nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, al cărui dispozitiv a fost prezentat în debutul prezentelor considerente. Întrucât prin sus-menționata sentință Curtea de Apel Timișoara s-a pronunțat numai cu privire la inculpații S.I. și D.I., dispunând condamnarea acestora pentru faptele reținute prin rechizitoriu potrivit procedurii simplificate prevăzute în art. 320 1 C. proc. pen., hotărârea nu este opozabilă coinculpatului E.A., în persoana acestuia nenăscându-se, prin urmare, dreptul legitim de a exercita vreo cale de atac împotriva soluției sus-menționate. Susținerile recurentului inculpat în sensul că legitimitatea interesului de a supune controlului jurisdicțional sentința sus-menționată se raportează dreptului său procesual de a supune cenzurii, în condițiile art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen., încheierile premergătoare din 4 și 30 noiembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală în cauză, drept care altfel s-ar pierde, sunt lipsite de fundament. În acest sens se constată că, fiind pronunțate anterior disjungerii cauzei cu privire la restul de 53 de inculpați (printre care și inculpatul E.A.) care nu au invocat beneficiul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., încheierile de ședință din 4 și 30 noiembrie 2011 au caracter de încheieri premergătoare atât în procedura simplificată soluționată prin sentința atacată în prezenta cauză, cât și în cauza disjunsă, astfel încât inculpatul E.A. are prezervat dreptul de a le cenzura odată cu soluția ce se va pronunța în cauza disjunsă în care este cercetat.

Ca urmare, criticile inculpatului, privind încălcarea dreptului la apărare urmare a faptului că nu i s-a permis să pună întrebări celor doi inculpați care s-au prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și nici concluzii pe fond în procedura simplificată, pot fi valorificate atât în cursul cercetării judecătorești ce se va efectua în cauza disjunsă, inculpații condamnați ca urmare a „pledoariei de vinovăție” putând fi audiați ca martori în respectiva cauză, cât și ulterior, prin exercitarea căii de atac prevăzute de lege împotriva soluției ce se va pronunța și care îi va fi opozabilă inculpatului. Pentru considerentele expuse, constatând că inculpatul E.A. nu are un drept legitim de a supune controlului jurisdicțional sentința nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, care nu îi este opozabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul E.A.