ÎCCJ, decizie (scj.ro #83701)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83701) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Judecata
în cazul recunoașterii vinovăției. Recurs. Admisibilitate
Cuprins pe materii:
Drept
procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
judecata în cazul recunoașterii vinovăției
-
recurs
C. proc. pen.,
art. 320
1
, art. 362 alin. (1) lit. f), art. 385
2
În cazul în care curtea de apel a admis cererea privind judecata
potrivit procedurii simplificate prevăzute în art. 320
1
C. proc. pen. formulată de unul dintre inculpați, a disjuns cauza față de
ceilalți inculpați și, prin sentință, a dispus atât condamnarea inculpatului a
cărui cerere privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă,
cât și soluționarea laturii civile a cauzei, prin anularea unor contracte și a
unor facturi, soluționare care privește în mod direct latura penală a cauzei
pentru ceilalți inculpați, recursul declarat împotriva sentinței de către
inculpații cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei este admisibil cu
privire la latura civilă, întrucât aceștia au calitatea de persoane ale căror
interese legitime au fost vătămate, în sensul art. 362 alin. (1) lit. f)
raportat la art. 385
2
C. proc. pen.
I.C.C.J., Secția penală,
decizia nr. 168 din 18 ianuarie 2013
Notă:
Soluția adoptată în decizia nr. 168 din 18 ianuarie 2013 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nuanțează soluția adoptată în decizia
nr. 1078 din 9 aprilie 2012 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, publicată, potrivit căreia:
În cazul în care curtea de apel a
admis cererea privind judecata potrivit procedurii simplificate prevăzute în
art. 320
1
C. proc. pen. formulată de unii dintre inculpați, a
disjuns cauza față de ceilalți inculpați și, prin sentință, a dispus
condamnarea inculpaților a căror cerere privind judecata potrivit procedurii
simplificate a fost admisă, recursul declarat împotriva sentinței de către
inculpații cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei este inadmisibil,
întrucât sentința nu le este opozabilă. Controlul judiciar al încheierilor
anterioare disjungerii cauzei, care au caracterul de încheieri premergătoare
atât în procedura simplificată în cadrul căreia curtea de apel a pronunțat
sentința de condamnare, cât și în cauza disjunsă, poate fi inițiat de către
inculpații cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei, în condițiile art.
385
1
alin. (2) C. proc. pen., prin exercitarea recursului
împotriva sentinței ce se va pronunța în cauza disjunsă în care sunt judecați.
Prin sentința nr. 37 din 13 iulie 2012 pronunțată de Curtea de
Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a
dispus:
Conform dispozițiilor art. 6
1
din Legea nr. 78/2000,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., a condamnat pe inculpata D.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată (21 de acte
materiale).
În baza dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare
pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată (23 de
acte materiale).
Potrivit dispozițiilor art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., a condamnat pe inculpata anterior menționată la pedeapsa de 9 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, în formă continuată (23 de acte materiale).
Conform dispozițiilor art. 86
5
raportat la art. 85
alin. (1) și (2) C. pen., a anulat suspendarea executării sub supraveghere a
pedepsei de un an și 10 luni închisoare, aplicată inculpatei D.A., prin
sentința penală nr. 100 din 8 martie 2012 a Tribunalului Cluj, hotărâre judecătorească rămasă definitivă față de aceasta prin neapelare, pentru săvârșirea
infracțiunii de dare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen.
Constatând că cele trei fapte penale pentru care inculpata D.A.
a fost condamnată prin prezenta hotărâre au fost concurente cu fapta pentru
care aceasta a fost condamnată prin sentința penală nr. 100 din 8 martie 2012 a Tribunalului Cluj definitivă prin neapelare, conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34
alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele patru pedepse cu închisoarea ce i-au
fost aplicate acesteia, stabilind ca în final inculpata D.A. să execute
pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea
executării pedepsei rezultante aplicate prin aceasta exercitarea drepturilor
prevăzute în dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
În conformitate cu prevederile art. 86
1
C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicată prin
această hotărâre inculpatei D.A. pe durata unui termen de încercare de 6 ani,
stabilit cu stricta respectare a prevederilor art. 86
2
C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 86
3
alin. (1) și alin. (3)
lit. d) C. pen.
Date fiind prevederile art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus
suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În conformitate cu prevederile art. 348 raportat la art. 170 C. proc. pen., s-a dispus anularea contractelor de asistență juridică din 1 iulie 2008 și din 1
iulie 2009 încheiate între cabinetul individual de avocatură A.M. și societatea
comercială G., precum și facturile în original emise de cabinetul individual de
avocatură A.M. către societatea comercială G. în perioada 2009 - 2011.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal,
în conformitate cu dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. f) raportat la art. 385
2
C. proc. pen., recurenții persoane ale căror interese legitime au fost vătămate prin
hotărârea recurată A.S. și A.M.,
motivat de faptul că instanța,
prin sentința de condamnare a inculpatei D.A., a anulat contractele de
asistență juridică în pofida faptului că aceste contracte, având caracter
bilateral, nu puteau fi anulate atâta timp cât una dintre părțile contractului
nu este parte în cauza în care s-a dispus anularea. În aceste condiții, rezultă
faptul că sentința de condamnare prejudiciază grav interesele legitime ale unor
persoane, în speță ale recurenților care nu au avut niciun moment calitatea de
parte în dosarul în care a fost dată.
Totodată, recurenții au precizat că, dat fiind că anularea
contractelor de asistență juridică și a facturilor fiscale emise de cabinetul
de avocatură A.M. privește în mod direct și latura penală a dosarului în care
sunt inculpați, li s-a încălcat în mod flagrant dreptul la un proces echitabil
și în mod special principiul prezumției de nevinovăție de care beneficiază până
la soluționarea definitivă a cauzei pe fond, conform art. 5
2
C. proc. pen.
În motivarea recursului, recurenții au invocat și cazul de
casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., întrucât hotărârea primei instanțe este contrară legii, deoarece cauza
a fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., din care rezultă că, dacă într-o cauză sunt mai mulți inculpați,
dintre care unii solicită să fie judecați potrivit procedurii simplificate
reglementată de acest text, cum este cazul în speță, disjungerea nu se poate
dispune și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, din moment ce aceasta
face obiectul acuzațiilor aduse tuturor inculpaților, ci doar în privința
laturii penale.
În raport cu motivele invocate și întrucât sentința recurată le
vatămă grav interesele legitime, recurenții au solicitat casarea sentinței și
trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Târgu Mureș, în vederea
reunirii cu dosarul în care sunt inculpați.
În ceea ce privește calitatea recurenților, reprezentantul
parchetului a invocat excepția inadmisibilității recursului
în
calitate de recurenți persoane ale căror interese legitime au fost vătămate,
întrucât a apreciat că aceștia nu pot avea o atare calitate procesuală, motivat
de faptul că prin hotărârea pronunțată recurenților nu li s-a produs niciun fel
de vătămare, vătămarea neputând fi urmarea pronunțării unei soluții care
vizează condamnarea unei persoane, respectiv a inculpatei D.A.
Cu privire la excepția inadmisibilității recursurilor formulată
de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte de Casație și Justiție
urmează a o respinge pentru considerentele ce vor fi expuse:
Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate
prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot
folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi
exercitate.
Astfel, în baza principiului constituțional a liberului acces la
justiție, atunci când este învestită de către o parte în proces, de către o
persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au
fost vătămate, instanța trebuie să efectueze un control judecătoresc asupra
actului cu care a fost învestită.
Instanța este obligată să examineze dacă persoana care solicită
efectuarea unui astfel de control se circumscrie categoriei de orice persoană
ale cărei interese legitime sunt vătămate, astfel cum este prevăzut în art. 362
alin. (1) lit. f) raportat la art. 385
2
C. proc. pen. și, totodată, trebuie să examineze legitimitatea interesului său.
Verificând îndeplinirea acestor condiții care să le confere
calitatea de a recura hotărârea pronunțată în speță, prin prisma excepției
invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenții A.S. și
A.M. sunt cercetați într-o cauză unde sunt mai mulți inculpați, dintre care
unii au solicitat să fie judecați potrivit procedurii simplificate reglementată
în art. 320
1
C. proc. pen., cum este cazul lui D.A., iar prin
soluționarea nu doar a laturii penale, ci și a laturii civile a cauzei
interesele legitime ale acestora au fost vătămate în condițiile în care,
potrivit actului de sesizare, contractele ce au fost anulate de instanță cu
prilejul soluționării laturii civile reprezintă modalități „disimulate” de
săvârșire a faptelor materiale de care recurenții sunt acuzați.
Față de aceste aspecte constatate și necontestate de
reprezentantul parchetului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că interesul
legitim al recurenților a fost dovedit, nu numai prin declanșarea efectivă de
cercetări față de aceștia, care și în prezent se află în derulare, ci și prin
soluționarea separată a laturii civile dar în strânsă legătură cu pretinsa
activitate infracțională reținută în sarcina lor și cu privire la care nu s-a
pronunțat nicio soluție până la acest moment.
Așa fiind, nu soluționarea laturii penale și pronunțarea unei
soluții de condamnare cu privire la inculpata D.A. este cea care conferă
calitate procesuală celor doi recurenți, ci lipsei oricăror posibilități ca
aceștia să-și poată formula sau exercita în vreun mod dreptul la apărare cu
prilejul soluționării laturii civile în raport cu acuzațiile aduse.
Totodată, posibilitatea formulării recursului în condițiile art.
362 alin. (1) lit. f) raportat la art. 385
2
C. proc. pen. de către categoriile de titulari arătați, din care fac parte și recurenții, iar ulterior
exercitarea unui recurs în condițiile legii, reprezintă o acțiune în justiție
de care recurenții au uzat, ce se înscrie, în accepțiunea prevederilor art. 13
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, în sensul dreptului la un recurs efectiv în fața instanței
naționale și a unui control judiciar, așa încât nu poate fi admisă excepția
invocată sens, în care în raport cu motivele și considerentele expuse urmează a
o respinge.
Cu privire la recursul formulat de recurenții persoane ale căror
interese legitime au fost vătămate prin hotărârea recurată, A.S. și A.M.,
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru
considerentele ce vor fi expuse:
Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul
Teritorial Cluj din 22 decembrie 2011, au fost trimiși în judecată inculpații
A.S., S.C., A.M. și D.A.
S-a reținut prin rechizitoriu, între altele, că, în baza unei
rezoluții infracționale unice, recurentul A.S. a pretins de la inculpata D.A.
remiterea unor foloase materiale necuvenite, lăsând să se creadă, față de
aceasta, că are influență pe lângă directorul regiei autonome T., N.L., și-l va
determina pe acesta să încheie unele polițe de asigurare, ale parcului auto al
regiei, cu societatea inculpatei, primind în perioada mai 2009 - septembrie
2011, în 21 de tranșe, suma totală de 274.330,54 lei, disimulată, prin
încheierea a două contracte de asistență juridică, încheiate între societatea
inculpatei, societatea comercială G. și cabinetul de avocatură al inculpatei
A.M., conduită ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic
de influență, în formă continuată, prevăzută în art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte
materiale).
Același inculpat, cu intenție, în baza unei rezoluții
infracționale unice, a instigat pe inculpatele A.M. și D.A., la încheierea a
două contracte de asistență juridică și a unui număr de 21 de facturi fiscale,
în perioada iulie 2008 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea
unor activități de consultanță juridică nereale și care au avut drept scop
disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând, prin virament
bancar, în contul cabinetului de avocatură al soției sale, suma de 274.330,54
lei și, totodată, pentru ascunderea comiterii infracțiunii de trafic de
influență de către inculpat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de instigare la spălarea banilor în formă continuată prevăzută în
art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002
raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. (23 acte materiale).
Tot cu privire la recurentul A.S. se reține că, cu intenție, în
baza unei rezoluții infracționale unice, a instigat pe inculpatele A.M. și D.A.
să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistență juridică din 1
iulie 2008 și din 1 iulie 2009, precum și a unui număr de 21 facturi fiscale,
emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări
nereale și în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență, faptă ce
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în
înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale).
În ceea ce o privește pe inculpata A.M. s-a susținut, între
altele, că:
În baza unei rezoluții infracționale unice, la înțelegere cu
coinculpații A.S. și D.A., aceasta l-a ajutat pe soțul său, coinculpatul A.S.,
să primească de la coinculpata D.A., ca obiect al traficului de influență,
disimulat prin contractele de consultanță juridică din 1 iulie 2008 și din 1
iulie 2009, încheiate de aceasta cu societatea comercială G., precum și un
număr de 21 facturi fiscale, emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011,
virându-i-se în contul cabinetului de avocatură suma totală de 274.330,54 lei,
banii fiind remiși pentru ca inculpatul A.S. să-și traficheze influența de care
se prevala asupra directorului regiei autonome T., N.L., în scopul determinării
acestuia la încheierea unor polițe de asigurare, ale parcului auto al regiei,
cu societatea inculpatei D.A., societatea comercială G., conduită ce întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de
influență, în formă continuată, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. (21 acte materiale).
Aceeași inculpată, în baza unei rezoluții infracționale unice,
la înțelegere cu coinculpații A.S. și D.A., a procedat la încheierea, fictivă,
în numele cabinetului său de avocatură, a contractelor de asistență juridică
din 1 iulie 2008 și din 1 iulie 2009, precum și a unui număr de 21 facturi
fiscale, emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, înscrisuri care
evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică, nereale și care
au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor,
încasând, prin virament bancar, în contul cabinetului său de avocatură, suma de
274.330,54 Iei și, totodată, pentru ascunderea comiterii infracțiunii de trafic
de influentă de către inculpatul A.S., faptă ce întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută
în art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e)
din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte
materiale).
În baza unei rezoluții infracționale unice, la înțelegere cu
coinculpații A.S. și D.A., a procedat la încheierea, fictivă, în numele
cabinetului său de avocatură, a contractelor de asistență juridică din 1 iulie
și din 1 iulie 2009, precum și a unui număr de 21 facturi fiscale, emise în
perioada mai 2009 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor
activități de consultanță juridică, nereale și care au avut drept scop
disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, totodată, urmărind
ascunderea comiterii infracțiunii de trafic de influență de către inculpatul
A.S., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută în art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(23 acte materiale).
Prin sentința penală recurată, întrucât inculpata D.A., trimisă
în judecată prin același rechizitoriu cu recurenții, a solicitat aplicarea
procedurii simplificate prevăzută în art. 320
1
C. proc. pen., instanța a disjuns soluționarea cauzei doar în privința inculpatei
D.A., iar prin dispozitivul sentinței recurate, instanța a dispus atât
condamnarea inculpatei D.A., cât și anularea contractelor de asistență juridică
din 1 iulie 2008 și din 1 iulie 2009 încheiate între cabinetul individual de
avocatură A.M. și societatea comercială G., precum și a facturilor în original
emise de cabinetul individual de avocatură A.M. către societatea comercială G.
în perioada 2009 - 2011, în acest dosar recurenții nefiind citați în niciun mod
și neavând nicio calitate.
Întrucât inculpata D.A. a solicitat aplicarea procedurii
prevăzută în art. 320
1
C. proc. pen., s-a disjuns din dosarul în
care erau cercetați toți inculpații soluționarea cauzei în ceea ce o privește
pe inculpata D.A.
Prin sentința de condamnare a inculpatei D.A. instanța, pe lângă
soluționarea laturii penale, a rezolvat și latura civilă, anulând contractele
de asistență juridică ce au fost încheiate între inculpată și recurenta A.M.,
în pofida faptului că aceste contracte, având caracter bilateral, nu puteau fi
anulate atâta timp cât una dintre părțile contractului nu era parte în cauza în
care s-a dispus anularea, prejudiciind grav interesele legitime ale
recurenților care nu au avut niciun moment calitatea de părți în dosarul în
care a fost dată hotărârea. Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casație și
Justiție constată că actele dosarului relevă în mod cert că anularea
contractelor de asistență juridică și a facturilor fiscale emise de cabinetul de
avocatură A.M. privește în mod direct și latura penală a dosarului în care
aceștia sunt inculpați, încălcându-li-se practic acestora dreptul la un proces
echitabil și principiul prezumției de nevinovăție, astfel cum este el
reglementat art. 5
2
C. proc. pen., întrucât, cu referire strictă la
aceste contracte, dispoziția de anulare dispusă de instanță cu prilejul
judecării cauzei doar în ceea ce o privește pe D.A. a contractelor de asistență
juridică privește în mod direct latura penală a cauzei în care sunt inculpați
și recurenții A.S. și A.M., pentru că potrivit actului de sesizare aceste
contracte reprezintă modalități „disimulate” de săvârșire a faptelor materiale
de care sunt acuzați aceștia (spălare a banilor în formă continuată, respectiv
instigare la spălarea banilor în formă continuată; trafic de influență în formă
continuată, respectiv complicitate la trafic de influență în formă continuată;
fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, respectiv
instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată)
astfel că, din moment ce odată cu disjungerea cauzei s-a dat o sentință care
soluționează aspecte ce țin de fondul cauzei în care sunt inculpați A.S. și
A.M. și care se află pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, hotărârea dată aduce
neechivoc atingere gravă dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare
și prezumției de nevinovăție.
Practic, odată cu disjungerea cauzei, instanța fondului a dat o
sentință de rezolvare a laturii civile a unor aspecte ce țin de fondul cauzei
în care recurenții au calitatea de inculpați și care se află pe rolul Curții de
Apel Târgu Mureș, hotărâre care vatămă neechivoc interesele legitime ale
acestora, soluționarea în tot a laturii civile prin reunirea cauzelor sub acest
aspect impunându-se cu atât mai mult cu cât sentința recurată privește situația
juridică a altor persoane care nu au fost părți în dosarul disjuns, iar, pe de
altă parte, atâta timp cât recurenții nu au renunțat la dreptul de a se judeca
potrivit dreptului comun, trebuie să li se permită dreptul de a-și formula
apărările pe care le consideră necesare pentru apărarea drepturilor lor.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins
excepția inadmisibilității recursurilor formulată de reprezentantul Ministerului
Public.
A admis recursurile declarate de persoanele ale căror interese
au fost vătămate A.S. și A.M. împotriva sentinței nr. 37 din 13 iulie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat în
parte sentința penală atacată doar în ceea ce privește soluționarea laturii
civile și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Târgu Mureș în vederea
reunirii cu dosarul în care recurenții sunt inculpați, menținând celelalte
dispoziții ale sentinței penale atacate.
Notă:
În urma republicării Legii nr. 656/2002
pentru
prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor
măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism în M. Of. nr.
702 din 12 octombrie 2012, prevederile art. 23 se regăsesc în art. 29.