ÎCCJ, decizie (scj.ro #83701)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Recurs. Admisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul Indice alfabetic: Drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - recurs C. proc. pen., art. 320 1 , art. 362 alin. (1) lit. f), art. 385 2 În cazul în care curtea de apel a admis cererea privind judecata potrivit procedurii simplificate prevăzute în art. 320 1 C. proc. pen.

formulată de unul dintre inculpați, a disjuns cauza față de ceilalți inculpați și, prin sentință, a dispus atât condamnarea inculpatului a cărui cerere privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă, cât și soluționarea laturii civile a cauzei, prin anularea unor contracte și a unor facturi, soluționare care privește în mod direct latura penală a cauzei pentru ceilalți inculpați, recursul declarat împotriva sentinței de către inculpații cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei este admisibil cu privire la latura civilă, întrucât aceștia au calitatea de persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, în sensul art. 362 alin. (1) lit. f) raportat la art. 385 2 C. proc.

pen. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 168 din 18 ianuarie 2013 Notă: Soluția adoptată în decizia nr. 168 din 18 ianuarie 2013 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nuanțează soluția adoptată în decizia nr. 1078 din 9 aprilie 2012 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată, potrivit căreia: În cazul în care curtea de apel a admis cererea privind judecata potrivit procedurii simplificate prevăzute în art. 320 1 C. proc. pen. formulată de unii dintre inculpați, a disjuns cauza față de ceilalți inculpați și, prin sentință, a dispus condamnarea inculpaților a căror cerere privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă, recursul declarat împotriva sentinței de către inculpații cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei este inadmisibil, întrucât sentința nu le este opozabilă.

Controlul judiciar al încheierilor anterioare disjungerii cauzei, care au caracterul de încheieri premergătoare atât în procedura simplificată în cadrul căreia curtea de apel a pronunțat sentința de condamnare, cât și în cauza disjunsă, poate fi inițiat de către inculpații cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei, în condițiile art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., prin exercitarea recursului împotriva sentinței ce se va pronunța în cauza disjunsă în care sunt judecați. Prin sentința nr. 37 din 13 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus: Conform dispozițiilor art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., a condamnat pe inculpata D.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată (21 de acte materiale). În baza dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată (23 de acte materiale). Potrivit dispozițiilor art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata anterior menționată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (23 de acte materiale).

Conform dispozițiilor art. 86 5 raportat la art. 85 alin. (1) și (2) C. pen., a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de un an și 10 luni închisoare, aplicată inculpatei D.A., prin sentința penală nr. 100 din 8 martie 2012 a Tribunalului Cluj, hotărâre judecătorească rămasă definitivă față de aceasta prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Constatând că cele trei fapte penale pentru care inculpata D.A. a fost condamnată prin prezenta hotărâre au fost concurente cu fapta pentru care aceasta a fost condamnată prin sentința penală nr. 100 din 8 martie 2012 a Tribunalului Cluj definitivă prin neapelare, conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele patru pedepse cu închisoarea ce i-au fost aplicate acesteia, stabilind ca în final inculpata D.A.

să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei rezultante aplicate prin aceasta exercitarea drepturilor prevăzute în dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În conformitate cu prevederile art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicată prin această hotărâre inculpatei D.A. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit cu stricta respectare a prevederilor art. 86 2 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 86 3 alin. (1) și alin. (3) lit. d) C. pen. Date fiind prevederile art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În conformitate cu prevederile art. 348 raportat la art. 170 C. proc. pen., s-a dispus anularea contractelor de asistență juridică din 1 iulie 2008 și din 1 iulie 2009 încheiate între cabinetul individual de avocatură A.M. și societatea comercială G., precum și facturile în original emise de cabinetul individual de avocatură A.M. către societatea comercială G. în perioada 2009 - 2011. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. f) raportat la art. 385 2 C. proc. pen., recurenții persoane ale căror interese legitime au fost vătămate prin hotărârea recurată A.S. și A.M., motivat de faptul că instanța, prin sentința de condamnare a inculpatei D.A., a anulat contractele de asistență juridică în pofida faptului că aceste contracte, având caracter bilateral, nu puteau fi anulate atâta timp cât una dintre părțile contractului nu este parte în cauza în care s-a dispus anularea.

În aceste condiții, rezultă faptul că sentința de condamnare prejudiciază grav interesele legitime ale unor persoane, în speță ale recurenților care nu au avut niciun moment calitatea de parte în dosarul în care a fost dată. Totodată, recurenții au precizat că, dat fiind că anularea contractelor de asistență juridică și a facturilor fiscale emise de cabinetul de avocatură A.M. privește în mod direct și latura penală a dosarului în care sunt inculpați, li s-a încălcat în mod flagrant dreptul la un proces echitabil și în mod special principiul prezumției de nevinovăție de care beneficiază până la soluționarea definitivă a cauzei pe fond, conform art. 5 2 C. proc. pen. În motivarea recursului, recurenții au invocat și cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., întrucât hotărârea primei instanțe este contrară legii, deoarece cauza a fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., din care rezultă că, dacă într-o cauză sunt mai mulți inculpați, dintre care unii solicită să fie judecați potrivit procedurii simplificate reglementată de acest text, cum este cazul în speță, disjungerea nu se poate dispune și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, din moment ce aceasta face obiectul acuzațiilor aduse tuturor inculpaților, ci doar în privința laturii penale. În raport cu motivele invocate și întrucât sentința recurată le vatămă grav interesele legitime, recurenții au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Târgu Mureș, în vederea reunirii cu dosarul în care sunt inculpați.

În ceea ce privește calitatea recurenților, reprezentantul parchetului a invocat excepția inadmisibilității recursului în calitate de recurenți persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, întrucât a apreciat că aceștia nu pot avea o atare calitate procesuală, motivat de faptul că prin hotărârea pronunțată recurenților nu li s-a produs niciun fel de vătămare, vătămarea neputând fi urmarea pronunțării unei soluții care vizează condamnarea unei persoane, respectiv a inculpatei D.A. Cu privire la excepția inadmisibilității recursurilor formulată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a o respinge pentru considerentele ce vor fi expuse: Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

Astfel, în baza principiului constituțional a liberului acces la justiție, atunci când este învestită de către o parte în proces, de către o persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, instanța trebuie să efectueze un control judecătoresc asupra actului cu care a fost învestită. Instanța este obligată să examineze dacă persoana care solicită efectuarea unui astfel de control se circumscrie categoriei de orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate, astfel cum este prevăzut în art. 362 alin. (1) lit. f) raportat la art. 385 2 C. proc. pen. și, totodată, trebuie să examineze legitimitatea interesului său. Verificând îndeplinirea acestor condiții care să le confere calitatea de a recura hotărârea pronunțată în speță, prin prisma excepției invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenții A.S.

și A.M. sunt cercetați într-o cauză unde sunt mai mulți inculpați, dintre care unii au solicitat să fie judecați potrivit procedurii simplificate reglementată în art. 320 1 C. proc. pen., cum este cazul lui D.A., iar prin soluționarea nu doar a laturii penale, ci și a laturii civile a cauzei interesele legitime ale acestora au fost vătămate în condițiile în care, potrivit actului de sesizare, contractele ce au fost anulate de instanță cu prilejul soluționării laturii civile reprezintă modalități „disimulate” de săvârșire a faptelor materiale de care recurenții sunt acuzați.

Față de aceste aspecte constatate și necontestate de reprezentantul parchetului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că interesul legitim al recurenților a fost dovedit, nu numai prin declanșarea efectivă de cercetări față de aceștia, care și în prezent se află în derulare, ci și prin soluționarea separată a laturii civile dar în strânsă legătură cu pretinsa activitate infracțională reținută în sarcina lor și cu privire la care nu s-a pronunțat nicio soluție până la acest moment. Așa fiind, nu soluționarea laturii penale și pronunțarea unei soluții de condamnare cu privire la inculpata D.A. este cea care conferă calitate procesuală celor doi recurenți, ci lipsei oricăror posibilități ca aceștia să-și poată formula sau exercita în vreun mod dreptul la apărare cu prilejul soluționării laturii civile în raport cu acuzațiile aduse.

Totodată, posibilitatea formulării recursului în condițiile art. 362 alin. (1) lit. f) raportat la art. 385 2 C. proc. pen. de către categoriile de titulari arătați, din care fac parte și recurenții, iar ulterior exercitarea unui recurs în condițiile legii, reprezintă o acțiune în justiție de care recurenții au uzat, ce se înscrie, în accepțiunea prevederilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul dreptului la un recurs efectiv în fața instanței naționale și a unui control judiciar, așa încât nu poate fi admisă excepția invocată sens, în care în raport cu motivele și considerentele expuse urmează a o respinge. Cu privire la recursul formulat de recurenții persoane ale căror interese legitime au fost vătămate prin hotărârea recurată, A.S.

și A.M., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse: Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj din 22 decembrie 2011, au fost trimiși în judecată inculpații A.S., S.C., A.M. și D.A. S-a reținut prin rechizitoriu, între altele, că, în baza unei rezoluții infracționale unice, recurentul A.S. a pretins de la inculpata D.A.

remiterea unor foloase materiale necuvenite, lăsând să se creadă, față de aceasta, că are influență pe lângă directorul regiei autonome T., N.L., și-l va determina pe acesta să încheie unele polițe de asigurare, ale parcului auto al regiei, cu societatea inculpatei, primind în perioada mai 2009 - septembrie 2011, în 21 de tranșe, suma totală de 274.330,54 lei, disimulată, prin încheierea a două contracte de asistență juridică, încheiate între societatea inculpatei, societatea comercială G. și cabinetul de avocatură al inculpatei A.M., conduită ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută în art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(21 acte materiale). Același inculpat, cu intenție, în baza unei rezoluții infracționale unice, a instigat pe inculpatele A.M. și D.A., la încheierea a două contracte de asistență juridică și a unui număr de 21 de facturi fiscale, în perioada iulie 2008 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând, prin virament bancar, în contul cabinetului de avocatură al soției sale, suma de 274.330,54 lei și, totodată, pentru ascunderea comiterii infracțiunii de trafic de influență de către inculpat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la spălarea banilor în formă continuată prevăzută în art. 25 C. pen.

raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale). Tot cu privire la recurentul A.S. se reține că, cu intenție, în baza unei rezoluții infracționale unice, a instigat pe inculpatele A.M. și D.A. să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistență juridică din 1 iulie 2008 și din 1 iulie 2009, precum și a unui număr de 21 facturi fiscale, emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale și în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 25 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale). În ceea ce o privește pe inculpata A.M. s-a susținut, între altele, că: În baza unei rezoluții infracționale unice, la înțelegere cu coinculpații A.S. și D.A., aceasta l-a ajutat pe soțul său, coinculpatul A.S., să primească de la coinculpata D.A., ca obiect al traficului de influență, disimulat prin contractele de consultanță juridică din 1 iulie 2008 și din 1 iulie 2009, încheiate de aceasta cu societatea comercială G., precum și un număr de 21 facturi fiscale, emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, virându-i-se în contul cabinetului de avocatură suma totală de 274.330,54 lei, banii fiind remiși pentru ca inculpatul A.S.

să-și traficheze influența de care se prevala asupra directorului regiei autonome T., N.L., în scopul determinării acestuia la încheierea unor polițe de asigurare, ale parcului auto al regiei, cu societatea inculpatei D.A., societatea comercială G., conduită ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în formă continuată, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale). Aceeași inculpată, în baza unei rezoluții infracționale unice, la înțelegere cu coinculpații A.S.

și D.A., a procedat la încheierea, fictivă, în numele cabinetului său de avocatură, a contractelor de asistență juridică din 1 iulie 2008 și din 1 iulie 2009, precum și a unui număr de 21 facturi fiscale, emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică, nereale și care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând, prin virament bancar, în contul cabinetului său de avocatură, suma de 274.330,54 Iei și, totodată, pentru ascunderea comiterii infracțiunii de trafic de influentă de către inculpatul A.S., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(23 acte materiale). În baza unei rezoluții infracționale unice, la înțelegere cu coinculpații A.S. și D.A., a procedat la încheierea, fictivă, în numele cabinetului său de avocatură, a contractelor de asistență juridică din 1 iulie și din 1 iulie 2009, precum și a unui număr de 21 facturi fiscale, emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică, nereale și care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, totodată, urmărind ascunderea comiterii infracțiunii de trafic de influență de către inculpatul A.S., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută în art. 290 C. pen.

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale). Prin sentința penală recurată, întrucât inculpata D.A., trimisă în judecată prin același rechizitoriu cu recurenții, a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzută în art. 320 1 C. proc. pen., instanța a disjuns soluționarea cauzei doar în privința inculpatei D.A., iar prin dispozitivul sentinței recurate, instanța a dispus atât condamnarea inculpatei D.A., cât și anularea contractelor de asistență juridică din 1 iulie 2008 și din 1 iulie 2009 încheiate între cabinetul individual de avocatură A.M. și societatea comercială G., precum și a facturilor în original emise de cabinetul individual de avocatură A.M.

către societatea comercială G. în perioada 2009 - 2011, în acest dosar recurenții nefiind citați în niciun mod și neavând nicio calitate. Întrucât inculpata D.A. a solicitat aplicarea procedurii prevăzută în art. 320 1 C. proc. pen., s-a disjuns din dosarul în care erau cercetați toți inculpații soluționarea cauzei în ceea ce o privește pe inculpata D.A. Prin sentința de condamnare a inculpatei D.A. instanța, pe lângă soluționarea laturii penale, a rezolvat și latura civilă, anulând contractele de asistență juridică ce au fost încheiate între inculpată și recurenta A.M., în pofida faptului că aceste contracte, având caracter bilateral, nu puteau fi anulate atâta timp cât una dintre părțile contractului nu era parte în cauza în care s-a dispus anularea, prejudiciind grav interesele legitime ale recurenților care nu au avut niciun moment calitatea de părți în dosarul în care a fost dată hotărârea.

Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că actele dosarului relevă în mod cert că anularea contractelor de asistență juridică și a facturilor fiscale emise de cabinetul de avocatură A.M. privește în mod direct și latura penală a dosarului în care aceștia sunt inculpați, încălcându-li-se practic acestora dreptul la un proces echitabil și principiul prezumției de nevinovăție, astfel cum este el reglementat art. 5 2 C. proc. pen., întrucât, cu referire strictă la aceste contracte, dispoziția de anulare dispusă de instanță cu prilejul judecării cauzei doar în ceea ce o privește pe D.A. a contractelor de asistență juridică privește în mod direct latura penală a cauzei în care sunt inculpați și recurenții A.S.

și A.M., pentru că potrivit actului de sesizare aceste contracte reprezintă modalități „disimulate” de săvârșire a faptelor materiale de care sunt acuzați aceștia (spălare a banilor în formă continuată, respectiv instigare la spălarea banilor în formă continuată; trafic de influență în formă continuată, respectiv complicitate la trafic de influență în formă continuată; fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, respectiv instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată) astfel că, din moment ce odată cu disjungerea cauzei s-a dat o sentință care soluționează aspecte ce țin de fondul cauzei în care sunt inculpați A.S. și A.M. și care se află pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, hotărârea dată aduce neechivoc atingere gravă dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare și prezumției de nevinovăție.

Practic, odată cu disjungerea cauzei, instanța fondului a dat o sentință de rezolvare a laturii civile a unor aspecte ce țin de fondul cauzei în care recurenții au calitatea de inculpați și care se află pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, hotărâre care vatămă neechivoc interesele legitime ale acestora, soluționarea în tot a laturii civile prin reunirea cauzelor sub acest aspect impunându-se cu atât mai mult cu cât sentința recurată privește situația juridică a altor persoane care nu au fost părți în dosarul disjuns, iar, pe de altă parte, atâta timp cât recurenții nu au renunțat la dreptul de a se judeca potrivit dreptului comun, trebuie să li se permită dreptul de a-și formula apărările pe care le consideră necesare pentru apărarea drepturilor lor.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția inadmisibilității recursurilor formulată de reprezentantul Ministerului Public. A admis recursurile declarate de persoanele ale căror interese au fost vătămate A.S. și A.M. împotriva sentinței nr. 37 din 13 iulie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat în parte sentința penală atacată doar în ceea ce privește soluționarea laturii civile și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Târgu Mureș în vederea reunirii cu dosarul în care recurenții sunt inculpați, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Notă: În urma republicării Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism în M. Of.

nr. 702 din 12 octombrie 2012, prevederile art. 23 se regăsesc în art. 29.