ÎCCJ, decizie (scj.ro #83723)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Inexistența incompatibilității Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță Indice alfabetic: Drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - incompatibilitate C. proc. pen., art. 47 alin. (2), art. 320 1 În ipoteza în care inculpații au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate, judecătorul care a soluționat cauza conform procedurii prevăzute în art. 320 1 C. proc. pen. cu privire la unii dintre inculpații trimiși în judecată nu devine incompatibil să judece cauza disjunsă, potrivit procedurii prevăzute în art. 320 1 C. proc.

pen., cu privire la ceilalți inculpați. Într-o astfel de ipoteză, în care toți inculpații, inclusiv inculpații din cauza disjunsă, beneficiază de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., nu există cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. (2) C. proc. pen. Problema de drept dezlegată prin Decizia nr. 17 din 12 noiembrie 2012 a Completului competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție privește existența sau inexistența incompatibilității judecătorului, în cazul în care numai unii dintre inculpații trimiși în judecată prin același rechizitoriu sunt judecați conform procedurii prevăzute în art. 320 1 C. proc. pen., iar nu cazul în care toți inculpații, inclusiv inculpații din cauza disjunsă, sunt judecați potrivit procedurii prevăzute în art. 320 1 C. proc.

pen. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3006 din 4 octombrie 2013 Prin sentința nr. 32 din 6 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba, Secția penală, s-a dispus: I. Condamnarea inculpatului M.O. pentru comiterea infracțiunii prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320 1 C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 13 alin. (1) și (3) teza l din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320 1 C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și Ia art. 320 1 C. proc.

pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320 1 C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320 1 C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320 1 C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și Ia art. 320 1 C. proc. pen. și a infracțiunii prevăzută în art. 134 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

și la art. 320 1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. II. Condamnarea inculpaților M.P. și M.A. pentru comiterea infracțiunii prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și a infracțiunii prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia au fost trimiși în judecată inculpații M.O., M.P. și M.A., alături de inculpații O.I., S.A.

și S.E. Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații M.O., M.P. și M.A. au declarat că înțeleg să se judece în procedura simplificată reglementată de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., sens în care instanța de fond, reținând vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termenul prevăzut de lege, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații M.P., M.A.

și M.O. La termenul din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a pus în discuția părților, din oficiu, motivul de nulitate absolută prevăzut în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. privind compunerea completului de judecată. Astfel, reține Curtea de Apel Alba Iulia că, prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, a fost trimis în judecată inculpatul M.O. pentru comiterea mai multor infracțiuni aflate în concurs real, printre care infracțiunea de constituire de grup infracțional nestructurat prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., proxenetism în formă continuată prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(11 acte materiale), transport, procurare, cumpărare, deținere de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și instigare la introducerea în țară de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), alături de inculpații M.P. și M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional nestructurat prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. în concurs cu infracțiunea de proxenetism în formă continuată prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(3 acte materiale), precum și alături de inculpații O.I., S.A. și S.E. S-a reținut în actul de inculpare, în fapt, în esență, că inculpații M.O., M.P. și M.A., alături de inculpații O.I., S.A. și S.E., în ultimii ani, au constituit un grup infracțional nestructurat, în scopul obținerii de foloase materiale din săvârșirea unor infracțiuni de proxenetism și prostituție în țară și străinătate, activitatea infracțională întinzându-se pe mai mulți ani, în activitățile infracționale fiind implicate mai multe persoane, sus-numiții obținând din aceste activați sume mari de bani, alături de inculpații O.I., S.A. și S.E. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că în cauză este aplicabilă procedura simplificată reglementată în art. 320 1 C. proc.

pen., raportat la declarațiile celor 3 inculpați care au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Astfel, instanța de fond, „reținând vinovăția inculpaților în ce privește comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și procedând la individualizarea pedepselor, în limitele de pedepse reduse conform textului de lege mai sus menționat”, a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Curtea de apel a constatat că la termenul de judecată din 29 octombrie 2012 instanța de fond a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpații O.I., S.A.

și S.E. trimiși în judecată prin același rechizitoriu al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia. Tribunalul Alba a soluționat dosarul privind cauza disjunsă prin pronunțarea sentinței penale nr. 336 din 6 noiembrie 2012. Astfel, prin sentința penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012, Tribunalul Alba a dispus condamnarea inculpaților O.I., S.A. și S.E. pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cauza fiind soluționată de către judecătorul de fond prin aplicarea procedurii simplificate reglementate de art. 320 1 C. proc. pen. Prima instanță a reținut în considerente sentinței penale că, prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, au fost trimiși în judecată inculpații O.I., S.A.

și S.E., alături de inculpații M.O., M.P. și M.A. În fața judecătorului cauzei, inculpații O.I., S.A. și S.E. au arătat că optează pentru aplicarea procedurii simplificate prevăzute în art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând comiterea faptelor, solicitând judecarea lor în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc și le însușesc. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că în cauză este aplicabilă procedura simplificată reglementată de art. 320 1 C. proc. pen., raportat la declarațiile celor 3 inculpați, care au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, instanța de fond, „reținând vinovăția inculpaților în ce privește comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și procedând la individualizarea pedepselor, în limitele de pedepse reduse conform textului de lege mai sus menționat”, a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Reține Curtea de Apel Alba Iulia că, examinând cele două sentințe penale respectiv sentința penală nr. 32 din 6 februarie 2013 și sentința penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Alba, rezultă că inculpații M.O., M.P., M.A., O.I., S.A. și S.E. au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu pentru infracțiuni între care există conexitate și indivizibilitate , iar prin hotărârea anterioară pronunțată de judecătorul D.M.

privind pe inculpații O.I., S.A. și S.E., s-a antepronunțat cu privire la vinovăția inculpaților M.O., M.P. și M.A. Cele două dosare s-au judecat în procedura reglementată de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., însă apreciază Curtea de Apel Alba Iulia că dosarul disjuns privind pe inculpații M.O., M.P. și M.A. nu s-a soluționat în condiții de obiectivitate, judecătorul D.M. antepronunțându-se asupra culpabilității acestora în hotărârea anterioară, odată cu condamnarea inculpaților O.I., S.A. și S.E. Constatând existența unui caz de nulitate absolută privind compunerea instanței, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, prin decizia nr. 83/A din 30 aprilie 2013. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut în art. 385 3 C. proc.

pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, invocând cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., apreciind că instanța de prim control judiciar a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., dar și a deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, împrejurări în raport cu care arată că se impune trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Curtea de Apel Alba Iulia . Critica adusă este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., apreciază Înalta Curte de Casație și Justiție că recursul declarat de parchet este fondat, fapt pentru care urmează să-l admită ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare: Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că soluția pronunțată de instanța de prim control judiciar, de trimitere a cauzei la instanța de fond spre rejudecare, este nelegală, fiind pronunțată în disprețul dispozițiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen. și al Deciziei nr. 17/2012 publicată în M. Of. nr. 820 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.

Prin Decizia nr. 17/2012 , Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că „judecătorul care a soluționat cauza conform procedurii prevăzute de art. 320 1 din Codul de procedură penală cu privire la unii dintre inculpați nu devine incompatibil să judece acțiunea penală și civilă cu privire la ceilalți inculpați, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaților s-a făcut prin același rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate.” Raportând cadrul legal evocat la cauza dedusă judecății, apreciază Înalta Curte de Casație și Justiție că nu este incident cazul de nulitate absolută referitor la compunerea instanței prevăzut în art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., așa cum în mod eronat a reținut instanța de prim control judiciar. În carul procedurii simplificate prevăzute în art. 320 1 C. proc. pen., judecata are loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe. În desfășurarea acestei proceduri, instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În această procedură simplificată, judecata se mărginește la fapta și persoana față de care este incidență recunoașterea vinovăției.

Decizia nr. 17/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii se referă la situația în care judecătorul care a soluționat cauza prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. cu privire la unii dintre inculpați devine incompatibil, conform art. 47 alin. (2) C. proc. pen., să judece acțiunea penală și civilă cu privire la ceilalți inculpați, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaților s-a făcut prin același rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate. În cauza dedusă judecății, atât cauza privind pe inculpații O.I., S.A. și S.E. în care s-a pronunțat sentința penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012, cât și cauza privind pe inculpații M.O., M.P.

și M.A. în care s-a pronunțat sentința penală nr. 32 din 6 februarie 2013 s-au judecat în procedura simplificată reglementată de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., fără ca în acest mod să fie afectată imparțialitatea judecătorului, având în vedere caracterul personal al răspunderii penale. Este adevărat că imparțialitatea instanței este unul din principiile fundamentale ce stau la baza desfășurării întregului proces penal și este o componentă de bază a unui proces echitabil, însă aspectele reținute de instanța de prim control judiciar nu pot afecta în niciun mod soluționarea în mod obiectiv a cauzei disjunse. De altfel, problema de drept dezlegată prin Decizia nr. 17/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii privește incompatibilitatea judecătorului în cazul în care doar o parte dintre inculpați se judecă în baza dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen.; or, în cauza dedusă judecății toți inculpații s-au judecat în procedura simplificată, atât cei din dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012, cât și cei din cauza disjunsă în care s-a pronunțat sentința penală nr. 32 din 6 februarie 2013, fără a fi sesizate indicii de natură să compromită imparțialitatea judecătorului. În cauza dedusă judecății, în cadrul căreia toți inculpații au beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în niciun caz nu putem vorbi de un caz de incompatibilitate în accepțiunea dispozițiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., prima soluție fiind pronunțată numai în raport cu faptele reținute în sarcina inculpaților O.I., S.A. și S.E.

și cu vinovăția acestora, situație ce nu poate fi asimilată cu o antepronunțare sau o lipsă de obiectivitate și imparțialitate a judecătorului. Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că, potrivit dispozițiilor art. 414 5 alin. (4) C. proc. pen., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial. Ca atare, instanța de prim control judiciar trebuie să se supună dispozițiilor legale sus-menționate și să aplice prevederile Deciziei nr. 17/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în raport cu care nu este incident cazul de incompatibilitate reținut de Curtea de Apel Alba Iulia și, implicit, nici cazul de nulitate absolută referitor la încălcarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea instanței.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că singura soluție care se impune este trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelurilor la instanța de prim control judiciar. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei nr. 83/A din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații M.O., M.P. și M.A., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza pentru continuarea judecării apelurilor la Curtea de Apel Alba Iulia .