ÎCCJ, decizie (scj.ro #83723)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83723) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Inexistența incompatibilității
Cuprins pe materii:
Drept
procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță
Indice alfabetic:
Drept
procesual penal
-
judecata în cazul recunoașterii
vinovăției
-
incompatibilitate
C.
proc. pen.,
art. 47 alin. (2), art. 320
1
În
ipoteza în care inculpații au fost trimiși în judecată prin același
rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau
indivizibilitate, judecătorul care a soluționat cauza conform procedurii
prevăzute în art. 320
1
C. proc. pen. cu privire
la unii dintre inculpații trimiși în judecată nu devine incompatibil să judece
cauza disjunsă, potrivit procedurii prevăzute în art. 320
1
C. proc. pen., cu privire
la ceilalți inculpați. Într-o astfel de ipoteză, în care toți inculpații,
inclusiv inculpații din cauza disjunsă, beneficiază de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., nu există
cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
Problema de drept dezlegată prin Decizia nr. 17 din 12 noiembrie
2012 a Completului competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei
Curți de Casație și Justiție privește existența sau inexistența
incompatibilității judecătorului, în cazul în care numai unii dintre inculpații
trimiși în judecată prin același rechizitoriu sunt judecați conform procedurii
prevăzute în art. 320
1
C. proc. pen., iar nu
cazul în care toți inculpații, inclusiv inculpații din cauza disjunsă, sunt
judecați potrivit procedurii prevăzute în art. 320
1
C. proc. pen.
I.C.C.J., Secția penală,
decizia nr. 3006 din 4 octombrie 2013
Prin sentința nr. 32 din 6 februarie 2013 pronunțată de
Tribunalul Alba, Secția penală, s-a dispus:
I. Condamnarea inculpatului M.O. pentru comiterea infracțiunii
prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320
1
C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 13 alin. (1) și (3) teza l din Legea
nr. 678/2001 raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320
1
C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și Ia
art. 320
1
C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320
1
C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat
la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320
1
C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 raportat la
art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320
1
C. proc. pen.; a infracțiunii prevăzută în art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.
raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și Ia art. 320
1
C. proc. pen. și a infracțiunii prevăzută în art. 134 din Legea nr. 295/2004 raportat
la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 320
1
C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.
II. Condamnarea inculpaților M.P. și M.A. pentru comiterea
infracțiunii prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. raportat la art. 320
1
C. proc. pen. și a infracțiunii prevăzută în art. 329
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320
1
C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
că, prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia au fost
trimiși în judecată inculpații M.O., M.P. și M.A., alături de inculpații O.I.,
S.A. și S.E.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații M.O.,
M.P. și M.A. au declarat că înțeleg să se judece în procedura simplificată
reglementată de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., sens în care instanța de fond, reținând vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii
faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, a dispus condamnarea acestora
la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora a
avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termenul
prevăzut de lege, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații M.P.,
M.A. și M.O.
La termenul din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a pus
în discuția părților, din oficiu, motivul de nulitate absolută prevăzut
în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. privind compunerea completului
de judecată.
Astfel, reține Curtea de Apel Alba Iulia că, prin rechizitoriul
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, a fost trimis în judecată
inculpatul M.O. pentru comiterea mai multor infracțiuni aflate în concurs real,
printre care infracțiunea de constituire de grup infracțional nestructurat
prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., proxenetism în formă continuată prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale), transport, procurare, cumpărare,
deținere de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută în art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2
acte materiale) și instigare la introducerea în țară de droguri de mare risc în
formă continuată prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte
materiale), alături de inculpații M.P. și M.A. pentru săvârșirea infracțiunii
de constituire de grup infracțional nestructurat prevăzută în art. 8 din Legea
nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. în concurs cu infracțiunea de
proxenetism în formă continuată prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), precum și alături de
inculpații O.I., S.A. și S.E.
S-a reținut în actul de inculpare, în fapt, în esență, că
inculpații M.O., M.P. și M.A., alături de inculpații O.I., S.A. și S.E., în
ultimii ani, au constituit un grup infracțional nestructurat, în scopul
obținerii de foloase materiale din săvârșirea unor infracțiuni de proxenetism
și prostituție în țară și străinătate, activitatea infracțională întinzându-se
pe mai mulți ani, în activitățile infracționale fiind implicate mai multe
persoane, sus-numiții obținând din aceste activați sume mari de bani, alături
de inculpații O.I., S.A. și S.E.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a
constatat că în cauză este aplicabilă procedura simplificată reglementată în
art. 320
1
C. proc. pen., raportat la declarațiile celor 3 inculpați
care au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și au solicitat
ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire
penală.
Astfel, instanța de fond, „reținând vinovăția inculpaților în ce
privește comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și
procedând la individualizarea pedepselor, în limitele de pedepse reduse conform
textului de lege mai sus menționat”, a dispus condamnarea inculpaților pentru
infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Curtea de apel a constatat că la termenul de judecată din 29
octombrie 2012 instanța de fond a dispus disjungerea cauzei cu privire la
inculpații O.I., S.A. și S.E. trimiși în judecată prin același rechizitoriu al
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
Tribunalul Alba a soluționat dosarul privind cauza disjunsă prin
pronunțarea sentinței penale nr. 336 din 6 noiembrie 2012.
Astfel, prin sentința penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012,
Tribunalul Alba a dispus condamnarea inculpaților O.I., S.A. și S.E. pentru
infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cauza fiind soluționată
de către judecătorul de fond prin aplicarea procedurii simplificate
reglementate de art. 320
1
C. proc. pen.
Prima instanță a reținut în considerente sentinței penale că,
prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, au fost trimiși în
judecată inculpații O.I., S.A. și S.E., alături de inculpații M.O., M.P. și
M.A.
În fața judecătorului cauzei, inculpații O.I., S.A. și S.E. au
arătat că optează pentru aplicarea procedurii simplificate prevăzute în art. 320
1
C. proc. pen., recunoscând comiterea faptelor, solicitând judecarea lor în baza
probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc și le
însușesc.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a
constatat că în cauză este aplicabilă procedura simplificată reglementată de
art. 320
1
C. proc. pen., raportat la declarațiile celor 3 inculpați,
care au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și au solicitat
ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire
penală.
Astfel, instanța de fond, „reținând vinovăția inculpaților în ce
privește comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și
procedând la individualizarea pedepselor, în limitele de pedepse reduse conform
textului de lege mai sus menționat”, a dispus condamnarea inculpaților pentru
infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Reține Curtea de Apel Alba Iulia că, examinând cele două
sentințe penale respectiv sentința penală nr. 32 din 6 februarie 2013 și
sentința penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Alba,
rezultă că inculpații M.O., M.P., M.A., O.I., S.A. și S.E. au fost trimiși în
judecată prin același rechizitoriu pentru infracțiuni între care există
conexitate și indivizibilitate
,
iar
prin hotărârea anterioară pronunțată de judecătorul D.M. privind pe inculpații
O.I., S.A. și S.E., s-a antepronunțat cu privire la vinovăția inculpaților
M.O., M.P. și M.A.
Cele două dosare s-au judecat în procedura reglementată de dispozițiile
art. 3201 C. proc. pen., însă apreciază Curtea de Apel
Alba Iulia că dosarul disjuns privind pe inculpații M.O., M.P. și M.A. nu s-a
soluționat în condiții de obiectivitate, judecătorul D.M. antepronunțându-se
asupra culpabilității acestora în hotărârea anterioară, odată cu condamnarea
inculpaților O.I., S.A. și S.E.
Constatând existența unui caz de nulitate absolută privind
compunerea instanței, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală și pentru cauze
cu minori, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, prin decizia nr. 83/A din 30 aprilie 2013.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal
de 10 zile prevăzut în art. 385
3
C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial
Alba Iulia,
invocând cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin.
(1) pct. 17
2
C. proc. pen., apreciind că instanța de prim control
judiciar a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor
art. 47 alin. (2) C. proc. pen., dar și a deciziei pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, împrejurări
în raport cu care arată că se impune trimiterea cauzei pentru continuarea
judecății la Curtea de Apel Alba Iulia
.
Critica adusă este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate
prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385
6
alin. (2)
C. proc. pen., apreciază Înalta Curte de Casație și Justiție că recursul
declarat de parchet este fondat, fapt pentru care urmează să-l admită ca atare
pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că soluția
pronunțată de instanța de prim control judiciar, de trimitere a cauzei la
instanța de fond spre rejudecare, este nelegală, fiind pronunțată în disprețul dispozițiilor
art. 47 alin. (2) C. proc. pen. și al Deciziei nr. 17/2012 publicată
în M. Of. nr. 820 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în recurs în interesul legii.
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen.,
nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat
anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.
Prin Decizia nr. 17/2012
,
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că „judecătorul care a soluționat
cauza conform procedurii prevăzute de art. 320
1
din Codul de procedură
penală cu privire la unii dintre inculpați nu devine incompatibil să judece
acțiunea penală și civilă cu privire la ceilalți inculpați, în ipoteza în care
trimiterea în judecată a tuturor inculpaților s-a făcut prin același
rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau
indivizibilitate.”
Raportând cadrul legal evocat la cauza dedusă judecății, apreciază
Înalta Curte de Casație și Justiție că nu este incident cazul de nulitate
absolută referitor la compunerea instanței prevăzut în art. 197
alin. (2) C. proc. pen., așa cum în mod eronat a reținut instanța de prim
control judiciar.
În carul procedurii simplificate prevăzute în art. 320
1
C. proc. pen., judecata are loc în baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, iar inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în
actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe.
În desfășurarea acestei proceduri, instanța de judecată
soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul
urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost
săvârșită de inculpat.
În această procedură simplificată, judecata se mărginește la
fapta și persoana față de care este incidență recunoașterea vinovăției.
Decizia nr. 17/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în recurs în interesul legii se referă la situația în care judecătorul
care a soluționat cauza prin aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. cu privire la unii dintre inculpați devine incompatibil, conform art.
47 alin. (2) C. proc. pen., să judece acțiunea penală și civilă cu privire la
ceilalți
inculpați, în ipoteza în
care trimiterea în judecată a tuturor inculpaților s-a făcut prin același
rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau
indivizibilitate.
În cauza dedusă judecății, atât cauza privind pe inculpații
O.I., S.A. și S.E. în care s-a pronunțat sentința penală nr. 336 din 6
noiembrie 2012, cât și cauza privind pe inculpații M.O., M.P. și M.A. în care
s-a pronunțat sentința penală nr. 32 din 6 februarie 2013 s-au judecat în
procedura simplificată reglementată de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., fără ca în acest mod să fie afectată imparțialitatea judecătorului,
având în vedere caracterul personal al răspunderii penale.
Este adevărat că imparțialitatea instanței este unul din
principiile fundamentale ce stau la baza desfășurării întregului proces penal
și este o componentă de bază a unui proces echitabil, însă aspectele reținute
de instanța de prim control judiciar nu pot afecta în niciun mod soluționarea
în mod obiectiv a cauzei disjunse.
De altfel, problema de drept dezlegată prin Decizia nr. 17/2012
a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii
privește incompatibilitatea judecătorului în cazul în care doar o parte dintre
inculpați se judecă în baza dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.; or, în cauza dedusă judecății toți inculpații s-au judecat în
procedura simplificată, atât cei din dosarul în care s-a pronunțat sentința
penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012, cât și cei din cauza disjunsă în care s-a
pronunțat sentința penală nr. 32 din 6 februarie 2013, fără a fi sesizate
indicii de natură să compromită imparțialitatea judecătorului.
În cauza dedusă judecății, în cadrul căreia toți inculpații au
beneficiat de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., în niciun caz nu
putem vorbi de un caz de incompatibilitate în accepțiunea dispozițiilor art. 47
alin. (2) C. proc. pen., prima soluție fiind pronunțată numai în raport cu
faptele reținute în sarcina inculpaților O.I., S.A. și S.E. și cu vinovăția
acestora, situație ce nu poate fi asimilată cu o antepronunțare sau o lipsă de
obiectivitate și imparțialitate a judecătorului.
Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casație și Justiție
amintește că, potrivit dispozițiilor art. 414
5
alin. (4) C. proc.
pen., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul
legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în
Monitorul Oficial.
Ca atare, instanța de prim control judiciar trebuie să se supună
dispozițiilor legale sus-menționate și să aplice prevederile Deciziei nr.
17/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în
interesul legii, în raport cu care nu este incident cazul de incompatibilitate reținut
de Curtea de Apel Alba Iulia și, implicit, nici cazul de nulitate absolută
referitor la încălcarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea
instanței.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și
Justiție apreciază că singura soluție care se impune este trimiterea cauzei
pentru continuarea judecării apelurilor la instanța de prim control judiciar.
În consecință, în baza
art.
385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație
și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei nr.
83/A din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția penală și pentru
cauze cu minori, privind pe inculpații M.O., M.P. și M.A., a casat decizia
penală atacată și a trimis cauza pentru continuarea judecării apelurilor la Curtea de Apel Alba Iulia
.