ÎCCJ, decizie (scj.ro #86623)

Infracțiunea prevăzută în art. 139

9

din Legea nr. 8/1996. Elemente constitutive

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe

Indice alfabetic:

Drept penal

- infracțiune prevăzută în art. 139

9

din Legea nr. 8/1996

Legea nr. 8/1996,

art. 139

9

Dispozițiile art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 incriminează reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă. Fapta administratorului unei societăți de a utiliza în activitatea societății calculatoare pe care sunt instalate programe pentru calculator, fără licență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 139

9

din Legea nr. 8/1996.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 198 din 21 ianuarie 2013

Prin sentința penală nr. 412 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a dispus, în baza art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, condamnarea inculpatului V.P. la pedeapsa de 2.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator prin instalare.

În baza art. 139 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 în referire la art. 14 și art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., a admis, ca fondate, pretențiile civile formulate de părțile civile M.C., A.S. și A.I.

A fost obligat inculpatul V.P. la plata următoarelor sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile: 5.586 euro cu titlu de daune materiale și 500 euro cu titlu de daune morale către partea civilă M.C.; 8.328 euro cu titlu de daune materiale și 800 euro cu titlu de daune morale către partea civilă A.S.; 3.425 euro cu titlu de daune materiale și 50 euro cu titlu de daune morale către partea civilă A.I.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul V.P. este administrator la societatea comercială X., având, ca obiect de activitate, activități de tipărire.

La data de 5 septembrie 2008, urmare a sesizării formulate de reprezentantul în Româna al M.C., A.S. și A.I., organele de poliție au efectuat o verificare la sediul societății. Din conținutul procesului-verbal de constatare rezultă că au fost găsite 15 calculatoare și un server folosit pentru desfășurarea activității, pe care erau instalate sisteme de operare și programe de calculator fără licență.

Verificarea sistemelor informatice s-a efectuat în baza autorizației de percheziție informatică emisă în condițiile legii, efectuându-se prin capturi de ecran, în prezența martorului L.C., director executiv al societății. Acesta a prezentat doar trei compact-discuri de instalare a sistemului de operare W., împreună cu manualele de utilizare și o factură fiscală întocmită de societatea comercială T., prin care societatea comercială X. a achiziționat un sistem informatic cu licență pentru sistemul de operare W. Toate celelalte sisteme informatice folosite în activitatea societății aparțin societății comerciale P. al cărui administrator este același inculpat, fiind închiriate societății comerciale X., conform contractului de închiriere din 1 august 2005, pentru desfășurarea activității.

Conform contractului de sublocațiune din 15 iulie 2005, încheiat între cele două societăți, și spațiul în care funcționa societatea comercială X. a fost închiriat de la societatea comercială P.

Capturile de ecran efectuate de lucrătorii de politie cu ocazia verificării au fost examinate de societatea G., reprezentantul în România al M.C., A.S. și A.I.

Prin adresa din 14 noiembrie 2008, s-a comunicat faptul că pe cele 16 calculatoare erau instalate, fără licență, următoarele programe: W.P. - 6 copii; W.E. - 1 copie; O.P. - 5 copii; O.X. - 1 copie; A.C. - 1 copie; A.A. - 4 copii; A.P. 3 - 1 copie; A.P. 2 - 6 copii; A. 3 - 1 copie.

Pentru toate aceste sisteme informatice martorul L.C. a arătat că nu deține licențe, fiind aduse de inculpat de la București, având instalate programele și sistemele de operare.

Instanța de fond a încadrat fapta săvârșită de inculpat în dispozițiile art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, reținând că vinovăția acestuia a fost dovedită prin probele administrate în cauză.

Prin decizia nr. 65/P din 22 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat V.P. împotriva sentinței penale nr. 412 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de procuror, a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând, a dispus, în  baza art. 139

9

din  Legea  nr. 8/1996, pentru infracțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator prin instalare, condamnarea inculpatului V.P. la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului V.P., pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului V.P.; în baza art. 82 C. pen., a stabilit un termen de încercare de 3 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Împotriva ambelor hotărâri, a declarat recurs inculpatul V.P., invocând, între altele, cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 2 și 18 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul V.P. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator,

prevăzută

în art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, constând în aceea că, în calitate de administrator la societatea comercială X., a instalat și rulat programe de calculator pe un număr de 16 sisteme de calcul, fără a avea licența cerută de lege.

Materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești confirmă vinovăția acestuia, astfel încât criticile invocate în recurs sunt nefondate.

Sub aspect procedural - inculpatul invocând nelegala sesizare a organului de urmărire penală dat fiind faptul că urmărirea penală a început ca urmare a plângerii formulate de mandatarii intimatelor părți civile fără a avea un mandat special din partea acestora - Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în Codul de procedură penală sunt reglementate mai multe moduri de sesizare a organelor de urmărire penală, respectiv plângerea, denunțul, sesizarea din oficiu, plângerea prealabilă.

Prin mod de sesizare a organului de urmărire penală se înțelege mijlocul prin care acesta ia la cunoștință, în condițiile legii, despre săvârșirea unei infracțiuni, determinând obligația acestuia de a se pronunța cu privire la începerea urmăririi penale referitoare la acea infracțiune.

În funcție de persoanele sau autoritățile care sesizează organele de urmărire penală, modurile de sesizare pot fi externe, atunci când organul de urmărire penală este sesizat de persoane, autorități, funcționari din afara organelor de urmărire penală și interne, atunci când organul de urmărire penală se sesizează pe baza propriilor investigații.

Fac parte din categoria modurilor de sesizare externă, printre altele, și plângerea, denunțul, iar ca mod de sesizare internă, sesizarea din oficiu.

În cauză, încunoștințarea autorităților judiciare despre comiterea infracțiunii de către inculpat a fost formulată de M.D. în calitate de reprezentant al A.I., A.S., A.M. și S.P.

Prin urmare, încunoștințarea organelor de urmărire penală se circumscrie unui denunț - mod de sesizare extern al organelor de urmărire penală - care are un caracter facultativ, cuprinzând însă toate datele cerute de lege ca și pentru plângere.

Pe de altă parte, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, nici legea specială și nici Codul de procedură penală nu prevede un mod de sesizare specială, astfel că organele de urmărire penală se puteau sesiza și din oficiu.

Din această perspectivă se constată că organele de urmărire penală, având date din care rezultă săvârșirea unei infracțiuni, prin procesul-verbal din 2 septembrie 2008, ora 10.30, au dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul V.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute în

art. 139

9

din Legea nr. 8/1996.

Prin urmare, critica recurentului inculpat circumscrisă cazului de casare

prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. nu este fondată.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele au reținut o stare de fapt corectă, hotărârea de condamnare fiind rezultatul probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, constituie infracțiune reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă.

Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale prin care sunt protejați, împotriva reproducerii neautorizate, titularii dreptului de autor al programelor pentru calculator.

Elementul material al infracțiunii constă în acțiunile de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator prin instalare, stocare, rulare sau executare, afișare sau transmitere în rețea internă.

Prin „reproducere”, în sensul normei de incriminare, se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloace și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă sau temporară a acesteia cu instrumente electronice (art. 14).

Prin „sistem de calcul” se înțelege calculatorul propriu-zis, noțiune care nu se confundă, însă, cu aceea de „sistem informatic”, care este definită în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, ca fiind orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.

Din analiza normei de incriminare, rezultă că pentru reținerea acestei infracțiuni legea cere a fi întrunite următoarele condiții: a) existența unui program pentru calculator aflat în perioada de protecție; b) să se săvârșească o faptă de reproducere neautorizată, integrală sau parțială, a acestui program pentru calculator; c) reproducerea neautorizată să se comită în perioada de protecție a programului pentru calculator; d) programul pentru calculator să răspundă condiției de originalitate; e) reproducerea neautorizată trebuie să se facă pe un sistem de calcul.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Din analiza procesului-verbal întocmit de organele de poliție în data de 5 septembrie 2008, la sediul societății administrate de inculpat, s-a constatat existența a 15 calculatoare și a unui server folosit pentru desfășurarea activității, pe care erau instalate sisteme de operare și programe de calculator fără licență.

Verificarea sistemelor informatice s-a realizat în baza autorizației de percheziție informatică din 3 septembrie 2008, efectuându-se capturi de ecran, în prezența martorului L.C., directorul executiv al societății.

Capturile de ecran au fost examinate de societatea G., reprezentantul în România al M.C., A.S. și A.I., stabilindu-se că pe cele 16 calculatoare au fost instalate, fără licență, următoarele programe: W.P. - 6 copii; W.E. - 1 copie; O.P. - 5 copii; O.X. - 1 copie; A.C. - 1 copie; A.A. - 4 copii; A.P. 3 - 1 copie; A.P. 2 - 6 copii; A. 3 - 1 copie.

În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea apărării, instanța a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, fără a putea fi furnizate date suplimentare relativ la licențele programelor pentru calculator.

Or, fiind o probă cerută de inculpat, acesta trebuia să depună diligentele necesare pentru a pune la dispoziția experților toate datele necesare efectuării raportului de constatare tehnico-științifică. Lipsa unor probe suplimentare nu pot conduce, însă, la exonerarea de răspundere penală a inculpatului.

Relevante sub aspectul vinovăției inculpatului sunt și declarațiile martorului L.C. - în prezența căruia a fost efectuată percheziția informatică - care a arătat că nu deține licență pentru aceste sisteme informatice, fiind aduse de inculpat de la București, având instalate programele și sistemele de operare.

Inculpatul fiind cel care s-a ocupat de achiziționarea sistemelor de calcul, fiind singurul administrator al societății comerciale X., avea obligația să achiziționeze și licențele pentru sistemele de operare și programele instalate.

Ca atare, nici cea de-a doua critică invocată de recurentul inculpat, circumscrisă cazului de casare

prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu poate fi primită.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.P. împotriva deciziei nr. 65/P din 22 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 2 și 18 C. proc. pen. se abrogă.