ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 728/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, reclamanta

Societatea Agricolă J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României, anularea H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009, pentru completarea anexei nr.

26 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov

cu bunurile din Anexă, susținând, în esență, că bunurile din anexă sunt

proprietatea sa.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că actul administrativ atacat a fost dat cu încălcarea

dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 36/1991 raportat la dispozițiile art. 28 și

29 din Legea nr. 18/1991; a dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 33 din 27

mai 1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică; art. 44 alin.

(3) din Constituția României și a dispozițiilor art. 480-481 C. civ.

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că la

emiterea actului administrativ contestat au fost respectate dispozițiile legale

incidente.

Comuna J. și

Consiliul Local J. au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul

pârâtului, cereri admise în principiu în ședința publică din data de 03 martie

2010.

Reclamanta a invocat excepția

de nelegalitate a hotărârii nr. 2 din 18 martie 2009 a Consiliului Local J. care

a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, la data de 16 decembrie 2009,

excepție respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de ședință din data de 03 martie

2010.

Intervenienții au invocat

ulterior, în scris, excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că plângerea prealabilă

a fost formulată de către reclamantă cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut

de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 , în condițiile în care H.G. nr. 672/2009

a fost publicată în M. Of. al României nr. 414/17.06.2009, dată la care aceștia

au luat cunoștința de existența actului.

Pârâtul a achiesat la

excepția invocată, susținând că actul atacat este un act administrativ cu caracter

individual, pentru care plângerea prealabilă trebuia introdusă în termenul de 30

de zile.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3317

din 8 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea

formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat

anularea

H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009, pentru completarea

anexei 26 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului

Ilfov cu bunurile din Anexă,

act administrativ unilateral

cu caracter individual, care vizează județul Ilfov și, implicit, intervenienta

Comuna

J., caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, care

impun reclamantului, ca anterior sesizării instanței, să solicite emitentului sau

organului ierarhic superior, revocarea, în tot sau în parte, a actului contestat,

în termenul prevăzut de lege.

Susținerile reclamantei

potrivit cărora actul atacat este un act administrativ cu caracter normativ nu pot

fi reținute, întrucât prin aceasta nu se normează, nu se stabilesc reguli cu caracter

general, aplicabile unei categorii de persoane, pe baza cărora acestea să-și stabilească

comportamentul, ci este un act administrativ unilateral cu caracter individual,

emis în cadrul procedurii de atestare a domeniului public al unităților administrativ-teritoriale,

care vizează aceste persoane de drept public din cadrul județului respectiv, cărora

li se atestă bunurile ce fac parte din domeniul public al fiecăreia.

Concluzionând, judecătorul

fondului a reținut că în speță, H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009 atacată a fost publicată

în M. Of. al României nr. 414/17.06.2009, iar scopul publicării este tocmai aducerea

la cunoștința terților, prezumându-se astfel că reclamanta a luat cunoștință de

acest act de la data publicării, împrejurare de altfel necontestată de aceasta,

așa încât plângerea prealabilă introdusă la data de 31.08.2009 apare ca tardiv formulată,

în condițiile în care reclamanta nu a invocat împrejurări care să constituie motive

temeinice, în sensul dispozițiilor alin. (7) al art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta Societatea Agricolă J., criticând sentința pentru netemeinicie

și nelegalitate în esență pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța

fondului a respins acțiunea ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile considerând

că H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009 este un act administrativ individual, încălcând

prevederile art. 7 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 – „În cazul actului

administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.

Arată recurenta, în acest

sens, că H.G. nr. 672/2009 este un act subsecvent de completare a anexei nr. 26

la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum

și al orașelor și comunelor din județul Ilfov, H.G. nr. 930/2002 fiind un act administrativ

normativ, în cauză fiind deci aplicabile prevederile art. 572 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă, fiind supuse regimului publicării.

S-a mai arătat că H.G.

nr. 930/2002 și H.G. nr. 672/2009 sunt acte administrative normative, întrucât cuprind

reglementări cu caracter general , nefiind adresate unui subiect de drept individual,

expres determinat.

În subsidiar, recurenta

critică sentința chiar din perspectiva în care actul administrativ contestat ar

fi calificat ca act administrativ individual, arătând că admiterea excepției de

inadmisibilitate este nelegală, fiind dată cu rigoarea prevederilor art. 7

alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, precum și a Deciziei Curții Constituționale

nr. 797 din 27 septembrie 2007.

Se arată că pentru terți,

cum este cazul recurentei, termenul de prescripție de 6 luni curge întotdeauna de

la data la care a luat cunoștință de existența actului.

A mai arătat recurenta

că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

ar fi întrunite cumulativ, H.G. nr. 672/2009 este un act administrativ individual,

S. este vătămată în drepturile și interesele sale prin emiterea acestui act administrativ,

S. are calitatea de terț față de H.G. nr. 672/2009 cât timp acest act administrativ

este adresat unității administrativ teritoriale comuna J.

Termenul pentru a formula

plângere prealabilă nu este cel impus de art. 7 alin. (1) (30 de zile de la data

comunicării actului) criteriul impus de art. 7 alin. (3) (6 luni de la data luării

la cunoștință de emiterea actului administrativ vătămător), termen care a fost respectat

de recurentă.

În drept, cererea de recurs

se întemeiază pe prevederile art. 304 alin. (9) C. proc. civ.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta

este fondată pentru următoarele considerente:

În speță, reclamanta Societatea

Agricolă J. a solicitat anularea H.G. nr. 672 din 3 iunie 2009 pentru completarea

anexei 26 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului

Ilfov.

H.G. nr. 7672 din 3

iunie 2009 – a fost publicată în M. Of. din 17.06.2009, iar la această dată reclamanta

– recurentă a luat cunoștință de aceasta.

La data de 31.08.2009

- recurenta – reclamantă a formulat plângere prealabilă iar acțiunea în anulare

a fost introdusă la data de 2 octombrie 2009.

În conformitate cu prevederile

art. 7 alin. (1), (3), (7) din Legea nr. 554/2004

“ (1)

Înainte

de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act

administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării

actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(3)

Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un

drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter

individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință,

pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut

la alin. (7).

(7)

Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce,

pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu

de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție”.

În ceea ce privește caracterul

de act administrativ normativ sau individual al H.G. nr. 672/2009 în jurisprudență

este consacrată teoria conform căreia acest gen de acte administrative sunt cu caracter

individual întrucât se adresează unui singur subiect de drept, unitatea administrativ

teritorială vizată, se referă și atestă în concret bunurile ce fac parte din domeniul

public al acesteia. Prin aceste acte administrative nu se stabilesc norme, reguli

cu caracter general ci determină exact în privința persoanei de drept public domeniul

său politic. În acest sens este și practica și soluția de principiu a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Având în vedere acest

punct de vedere și observând prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura

prealabilă, se observă că societatea recurentă este un terț în raport de H.G.

nr. 672/2009 și îi sunt deci aplicabile prevederile art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului

administrativ – respectiv aceasta putea să îndeplinească procedura obligatorie prealabilă

în termenul de prescripție de 6 luni de la data luării la cunoștință în acest caz

, data publicării hotărârii în înscrisul oficial 17 iunie 2009 (desigur având în

vedere și considerentele și efectele pronunțării Deciziei Curții Constituționale

nr. 797/2007 referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 7 alin.

(3) și (7) din Legea contenciosului administrativ prin care s-a admis excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7).

Având în vedere acest

reper, Înalta Curte constată că recurenta – reclamantă a îndeplinit în termen la

data de 31 august 2009 procedura obligației prealabile – și deci instanța de fond

a fost în eroare atunci când a calculat termenul de 30 de zile de la data luării

la cunoștință, întrucât, așa cum s-a arătat, recurenta este un terț față de actul

administrativ individual atacat.

Față de cele arătate mai

sus, constând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Societatea Agricolă J. împotriva sentinței nr. 3317 din 8 septembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2012.