ÎCCJ, decizie (scj.ro #82339)

Delict cauzat prin edificarea unei construcții, care prejudiciază pe proprietarul construcției alăturate Cuprins pe materii : Drept civil. Obligații izvorând din cauzare de prejudicii. Răspundere civilă delictuală Index alfabetic : Drept civil - Delict civil - Răspundere civilă delictuală C.civ ., art . 998, art . 1002 Răspunderea delictuală, reglementată prin art . 1002 potrivit cu care proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție, este o răspundere obiectivă; pentru angajarea răspunderii nu este nevoie de existența culpei proprietarului, fiind suficientă dovedirea prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și lipsa de întreținere sau viciul construcției.

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 5636 din 27 iunie 2005 La 2 octombrie 2003, S.A. a chemat în judecată Municipiul Baia Mare prin primar și Serviciul Public „Administrarea patrimoniului local și unității” Baia Mare, solicitând obligarea acestora de a demola, pe cheltuiala lor, construcția „Ceasornicărie” edificat la nr . 7 în str . Carpați din Baia Mare, care, neavând decât trei pereți, se sprijină pe imobilul proprietatea sa, situat la nr . 9. Judecătoria Baia Mare, prin sentința civilă nr . 2780 din 6 mai 2004, a respins ca nefondată acțiunea, cu motivarea că deși susținerile reclamantei au fost confirmate prin expertiza întocmită în cauză, soluția demolării nu este economică, fiind suficientă o refacere a clădirii în cauză.

Curtea de Apel Cluj , prin decizia civilă nr . 1996 din 13 septembrie 2004, a admis apelul reclamantei și a dispus obligarea pârâtelor la demolarea construcției. S-a reținut că, prejudiciile cauzate reclamantei (infiltrații de apă) prin alipirea neprofesionistă a ceasornicăriei de imobilul proprietatea acesteia, s-a dovedit necesitatea demolării construcții improvizate. Prin recursul declarat, pârâtele au susținut că soluția adoptată este neeconomică și că nu există culpa care să justifice o atare măsură. Recursul nu este fondat. În exercitarea prerogativelor sale de proprietar, reclamanta s-a plâns de modul în care în vecinătate s-a ridicat o construcție, aflată în proprietatea primăriei și în administrarea celei de-a doua pârâte, care îi cauzează prejudicii, dovedite prin probe.

Expertiza a evidențiat prin constatările făcute că imobilul în discuție este o improvizație, care se sprijină pe o latură de proprietatea reclamantei, pe altă latură de un alt imobil, fiind ridicați doar doi pereți. Cu temei instanța de apel a făcut aplicarea art . 998 și următoarele din Codul civil privind răspunderea civilă delictuală și în special a art . 1002C.civ., potrivit cu care proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție. Aceasta este o răspundere obiectivă, pentru angajarea căreia nu este nevoie de existența culpei proprietarului, fiind suficientă dovedirea de către reclamant a existenței prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și lipsa de întreținere sau viciul de construcție.

Alegerea modalității optime de reparare a acestui prejudiciu este o chestiune de apreciere de fapt a instanței devolutive de control judiciar, care nu intră sub cenzura instanței de recurs, ce are a se preocupa numai de existența vreunor motive de nelegalitate ale deciziei din apel. Cum atare motive nu au fost identificate, recursurile s-au respins ca nefondate .