ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82339)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82339) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Delict cauzat prin edificarea unei construcții, care

prejudiciază pe proprietarul construcției alăturate

Cuprins pe materii

:  Drept civil. Obligații izvorând din cauzare

de prejudicii. Răspundere civilă delictuală

Index alfabetic

: Drept civil

-

Delict civil

-

Răspundere civilă  delictuală

C.civ

.,

art

. 998,

art

. 1002

Răspunderea delictuală, reglementată prin

art

.

1002 potrivit cu care proprietarul unui edificiu este responsabil pentru

prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de

întreținere sau a unui viciu de construcție, este o răspundere

obiectivă; pentru angajarea răspunderii nu este nevoie de

existența culpei proprietarului, fiind suficientă dovedirea

prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și

lipsa de întreținere sau viciul construcției.

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr

. 5636 din 27 iunie 2005

La 2 octombrie 2003, S.A. a chemat în judecată Municipiul Baia Mare prin

primar și Serviciul Public „Administrarea patrimoniului local și

unității” Baia Mare, solicitând obligarea acestora de a demola, pe

cheltuiala lor, construcția „Ceasornicărie” edificat la

nr

. 7 în

str

. Carpați din

Baia Mare, care,

neavând

decât trei pereți, se

sprijină pe imobilul proprietatea sa, situat la

nr

.

9.

Judecătoria Baia Mare, prin sentința civilă

nr

.

2780 din 6 mai 2004, a respins ca

nefondată

acțiunea, cu motivarea că deși susținerile reclamantei au

fost confirmate prin expertiza întocmită în cauză, soluția

demolării nu este economică, fiind suficientă o refacere a

clădirii în cauză.

Curtea de Apel

Cluj

, prin decizia civilă

nr

. 1996 din 13 septembrie 2004, a admis apelul reclamantei

și a dispus obligarea pârâtelor la demolarea construcției. S-a

reținut că, prejudiciile cauzate reclamantei (infiltrații de

apă) prin alipirea neprofesionistă a ceasornicăriei de imobilul

proprietatea acesteia, s-a dovedit necesitatea demolării construcții

improvizate.

Prin recursul declarat, pârâtele au susținut că soluția

adoptată este neeconomică și că nu există culpa care

să justifice o atare măsură.

Recursul nu este fondat.

În exercitarea prerogativelor sale de proprietar, reclamanta s-a plâns de modul

în care în vecinătate s-a ridicat o construcție, aflată în

proprietatea primăriei și în administrarea celei de-a doua pârâte,

care îi cauzează prejudicii, dovedite prin probe.

Expertiza a evidențiat prin constatările făcute că imobilul

în discuție este o improvizație, care se sprijină pe o

latură de proprietatea reclamantei, pe altă latură de un alt

imobil, fiind ridicați doar doi pereți.

Cu temei  instanța de apel a făcut aplicarea

art

.

998 și următoarele din Codul civil privind răspunderea

civilă delictuală și în special a

art

.

1002C.civ., potrivit cu care proprietarul unui edificiu este responsabil pentru

prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de

întreținere sau a unui viciu de construcție. Aceasta este o

răspundere obiectivă, pentru angajarea căreia nu este nevoie de

existența culpei proprietarului, fiind suficientă dovedirea de

către reclamant a existenței prejudiciului, a raportului de

cauzalitate dintre prejudiciu și lipsa de întreținere sau viciul de

construcție.

Alegerea modalității optime de reparare a acestui prejudiciu este o

chestiune de apreciere de fapt a instanței

devolutive

de control judiciar, care nu intră sub cenzura instanței de recurs,

ce are a se preocupa numai de existența vreunor motive de

nelegalitate

ale deciziei din apel.

Cum atare motive nu au fost identificate, recursurile s-au respins ca

nefondate

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5636/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 octombrie 2003 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, reclamanta S.A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Baia Mare prin
ÎCCJ 2006-03-14
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2707/2006
Deliberând asupra recursului de față în condițiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 august 2004 pe rolul Tribunalului Maramureș reclamanta C.R. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA (aflată în
ÎCCJ 2005-11-17
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9344/2005
apel de Primarul municipiului Baia Mare. Prin decizia civilă nr. 529/A din 5 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a admis apelul și a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a respins „plângerea formulată de reclam
ÎCCJ 2010-06-15
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2238/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 2270 din 26 iunie 2009, Tribunalului Maramureș, secția comercială, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul G.G.,
ÎCCJ 2010-02-09
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 741/2010
Asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 1431 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Cluj a fost respinsă contestația formulată de reclamantul B.M. împotriva dispoziției din 16 februarie 2004, emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca,
Sursă