ÎCCJ, decizie (scj.ro #83265)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83265) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Dreptul acționarilor de a se retrage din
societate în situația schimbării formei juridice a societății, în aplicarea
dispozițiilor art.134 din Legea nr.31/1990, privind societățile comerciale, modificată.
Condiții de exercitare
Potrivit
dispozițiilor art.134(1) din
din
Legea nr.31/1990,
acționarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu
privire la schimbarea formei juridice a societății au dreptul de a se retrage
din societate și de a obține de la societate contravaloarea acțiunilor pe care
le posedă la valoarea medie determinată de către un expert autorizat, ...
Fiind vorba de
schimbarea formei juridice dintr-o societate de capitaluri în societate cu
răspundere limitată cu prevalența factorului personal, operează dispozițiile
respective prin raportare la art.134 din aceeași lege care asigură dreptul de
retragere, iar consecința în ce privește noua formă juridică este reducerea în
mod corespunzător a capitalului social. Această reducere a capitalului se
datorează nu numai noii forme juridice dar și dreptului acționarului de a
obține despăgubirile prevăzute de lege ca o consecință a retragerii sau a
faptului că nu mai are calitatea de asociat în noua formă juridică.
(Înalta Curte de Casație și
Justiție Secția comercială decizia nr.1673 din 15 mai 2008)
Reclamantul C.V.M. a chemat în judecată
societatea
M. SA
și a solicitat ca prin sentința care se
va
pronunța să se
constate
nulitatea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor
SC M. SA.
În fapt reclamantul a susținut că
în
convocatorul publicat în Monitorul
Oficial partea a IV-a nu s-a prevăzut modalitatea de reprezentare
a acționarilor în
adunarea generală și nici
termenul în care se depun procurile în
original
la sediul societății și a
apreciat că în lipsa acestor precizări, în mod abuziv reprezentantul său nu a
fost primit
să participe la desfășurarea
adunării în
cadrul căreia
a fost schimbată forma
juridică a societății
Metropol
din societate pe
acțiuni în societate cu
răspundere
limitată cu un număr de 13
asociați
persoane fizice, angajați ai
societății,
cu excluderea
restului acționarilor.
Tribunalul Timiș prin sentința
nr.49/PI/CC din 24 aprilie
2007 a
respins acțiunea reclamantului reținând în
considerente că: (...)
Prin modificarea formei juridice
aprobată cu o majoritate de 82,41% nu s-a procedat la excluderea acționarilor,
că acestora
le sunt aplicabile
dispozițiile art.207 alin.2
lit.b
din LSC prin care
s-a prevăzut „restituirea către acționari a unei cote-părți din aporturi,
proporțională
cu reducerea
capitalului social și
calculată
egal pentru fiecare acțiune sau parte
socială”.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia
nr.196/A, a admis
apelul reclamantului
și a schimbat sentința nr.49/PI din 24 aprilie 2007 în sensul că s-a admis
acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Generale Extraordinare
a Acționarilor a SC
Metropol
SA din data de 23 noiembrie 2006. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut
că hotărârea prin care SC
Metropol
SA și-a schimbat
forma juridică din societate pe acțiuni în societate cu răspundere
limitată și a hotărât continuarea formei
juridice cu numai 13 asociați din 555 de acționari, fără ca vreunul să fi depus
cerere de retragere , echivalează cu
excluderea acestora.
Concluzia excluderii mascate potrivit
instanței de apel este dată de prevederile art.134 (2) din Legea
nr.31/1990
în forma de la acea dată,
precum și de hotărârea adoptată care are în vedere
două ipoteze, cea în care acționarii se
retrag și cea a acționarilor care nu vor face parte din noua formă juridică.
În
continuare
instanța
de
apel
a
apreciat
că
nu
schimbarea
formei
juridice
în
sine duce la
excluderea
unor
acționari
ci
excluderea
a
fost
generată
de
hotărârea
de a se continua
societatea
cu
un
număr
de 13
asociați
.
Împotriva
deciziei nr.196 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a
declarat recurs în termenul prevăzut de art.302 Cod procedură civilă, pârâta SC
M. SRL continuatoare a
SC M. SA.
Recursul
este
fondat
.
1.
Înalta
Curte
va
lua
în
examinare
mai
întâi
motivul
prevăzut
de
art.304(
9) Cod
procedură
civilă
,
potrivit
căruia
modificarea
sau
casarea
unei
hotărâri
se
poate
cere
numai
pentru
motive de
nelegalitate
atunci
„
când
hotărârea
pronunțată
este
lipsită
de
temei
legal
ori
a
fost
dată
cu
încălcarea
sau
aplicarea
greșită
a
legii
”.
Aceste
dispoziții
vizează
aplicarea
unui
text
de
lege
străin
situației
de
fapt
prin
restrângerea
sau
extinderea
nejustificată
a
aplicării
normelor
unei
situații
de
fapt
determinată
,
interpretarea
și
aplicarea
greșită
a
textului
de
lege
la o
anumită
situație
de
fapt
sau
încălcarea
unor
principii
generale
de
drept
.
Față
de
aceste
precizări
și
având
în
vedere
că
în
apel
se
verifică
legalitatea
și
temeinicia
sentinței
primei
instanțe
trebuie
reținut
că
pentru
nulitatea
AGEA care
s-a
ținut
la data de 23
noiembrie
2006
s-au
invocat
în
drept
dispozițiile
art.132 și 134
din
Legea
nr.31/1990 care
potrivit
intimatului
reclamant
au
fost
încălcate
cu
ocazia
luării
măsurii
de
schimbare
a
formei
juridice
a
societății
pe
acțiuni
Metropol
,
în
societate
cu
răspundere
limitată
.
Întrucât
în
primă
instanță
s-a
pus
problema
legalității
convocării
și
participării
la AGEA
au mai
fost
puse
în
discuție
și
prevederile
art.117, 125 și 207 alin.2
lit.b
din
Legea
nr.31/1990.
Prin
urmare
instanța
de
apel
avea
de
examinat
soluția
primei
instanțe
din
perspectiva
aplicării
dispozițiilor
legale
referitoare
la
urmările
măsurii
de
schimbare
a
formei
juridice
a
societății
adoptată
de
adunarea
generală
a
acționarilor
.
Schimbarea
formei
juridice
a
societății
potrivit
LSC se
hotărăște
prin
voința
societară
manifestată
în
AGEA,
cu
respectarea
cerințelor
impuse
pentru
forma
juridică
în
care are
loc
schimbarea
, capital social,
număr
de
asociați
etc.
Din
acest
punct
de
vedere
instanța
de
apel
în
analiza
criticilor
aduse
sentinței
a
pornit
prin
a constata
că
prin
hotărârea
nr.4
din
23
noiembrie
2006 a
SC M. SA
s-a
decis
modificarea
actului
constitutiv
al
acestei
societăți
determinată
de
schimbarea
formei
juridice
a
acesteia
,
din
societate
pe
acțiuni
în
societate
cu
răspundere
limitată
care
urma
să
aibă
un
număr
de 13
asociați
persoane
fizice
. De
asemenea
s-a
stabilit
că
prin
AGEA
s-a
hotărât
care va fi
capitalul
social și
s-au
luat
măsuri
în
baza
art.134
din
Legea
nr.31/1990
în
legătură
cu
drepturile
cuvenite
acționarilor
care se
retrag
.
Potrivit
dispozițiilor
art.134(
1)
din
Legea
nr.31/1990,
acționarii
care nu
sunt
de
acord
cu
hotărârile
luate
de
adunarea
generală
cu
privire
la
schimbarea
formei
juridice
a
societății
au
dreptul
de a se
retrage
din
societate
și de a
obține
de la
societate
contravaloarea
acțiunilor
pe
care le
posedă
la
valoarea
medie
determinată
de
către
un expert
autorizat
. (...)
Prin
aceste
dispoziții
s-au
avut
în
vedere
situațiile
în
care este
posibil
ca
prin
voința
societară
să fie
afectate
interesele
acționarilor
,
de
aceea
,
legea
le-a
recunoscut
dreptul
de a se
retrage
din
societate
. Ca
urmare
a
recunoașterii
acestui
drept
de
retragere
,
în
continuare
,
în
aceleași
dispoziții
sunt
stipulate
drepturile
care li se
cuvin
acționarilor
.
În
condițiile
în
care AGEA a
hotărât
respectând
cvorumul
prevăzut
de
lege
,
condițiile
de
convocare
și de
participare
la
vot
în
vederea
exprimării
opțiunii
referitoare
la
schimbarea
formei
juridice
a
societății
,
hotărârea
fiind
obligatorie
pentru
ceilalți
acționari
,
în
mod
greșit
s-a
reținut
că
acest
vot
reprezentând
82,41%
din
capital
constituie
o
modalitate
de
îndepărtare
din
societate
prin
excluderea
implicită
a
acționarilor
și
tot
greșit
au
fost
citate
dispozițiile
art.222
din
Legea
nr.31/1990, care
în
opinia
instanței
s-ar
fi
aplicat
implicit
deși
aceste
dispoziții
sunt
specifice
societății
de
persoane
și
vizează
instituția
excluderii
distinctă
de
procedura
de
retragere
reglementată
de art.134
din
LSC.
Prin
urmare
, nu
poate
fi
opusă
voința
individuală
a
unui
acționar
hotărârii
luată
de
adunarea
generală
care
reprezintă
voința
societară
decât
în
măsura
în
care
pentru
a se
lua
hotărârea
în
AGEA nu au
fost
respectate
condițiile
de
convocare
sau
de
deliberare
. Cum
astfel
de
încălcări
ale
dispozițiilor
legale
nu au
fost
constatate
,
aprecierea
că
a
avut
loc
o
excludere
mascată
din
societate
nu are
suport
în
lege
și
nici
în
conținutul
hotărârii
AGEA, a
cărei
nulitate
se
invocă
.
Distincția
între
acționarii
care se
retrag
și
acționarii
care nu
vor
face parte
din
societate
din
art.2 al AGEA nu are
nici
o
relevanță
în
privința
aplicării
art.134
din
Legea
nr.31/1990
câtă
vreme
ceea
ce
s-a
adoptat
prin
acest
articol
este
prețul
pe
acțiune
care
urma
să se
plătească
acționarilor
care nu
vor
mai face parte
din
societate
,
modalitatea
admisă
de
lege
fiind
retragerea
.
Chiar
și
în
ipoteza
în
care o
astfel
de
cerere
nu
s-ar
depune
,
drepturile
foștilor
acționari
pentru
a
primi
despăgubiri
sunt
recunoscute
de
lege
așa
încât
nu
vor
fi
reținute
nici
concluziile
deduse
din
interpretarea
art.2
din
AGEA.
Dreptul
de a
rămâne
în
societatea
cu
răspundere
limitată
care de
această
dată este o
societate
de
persoane
nu a
fost
exprimat
în
adunarea
generală
de
către
intimat
,
astfel
că
în
lipsa
acestei
manifestări
de
voință
,
instanța
de
apel
a
reținut
greșit
că
schimbarea
formei
juridice
deși
nu duce
în
sine la
excluderea
unor
acționari
totuși
excluderea
este
generată
de
reținerea
în
societatea
cu
răspundere
limitată
a
unui
număr
de 13
asociați
.
După
cum
s-a
arătat
mai sus noua
formă a
societății
impune
un
număr
restrâns
de
asociați
,
însă
această
chestiune
s-a
votat
în
adunarea
generală
legal
constituită
cu
un
cvorum
care
viza
82,41%.
Această
hotărâre
în
privința
numărului
de
asociați
în
noua formă
juridică
este o
chestiune
de
oportunitate
care
scapă
controlului
instanței
după cum și
criteriile
avute
în
vedere
pentru
stabilirea
numărului
de
asociați
,
în
măsura
în
care
limitele
legii
au
fost
respectate
pentru
noua formă
juridică
,
aparțin
în
totalitatea
AGEA și
nu
încalcă
norme
imperative
care să
ducă
la
nulitatea
hotărârii
nr.4/2006.
Inițierea
unei
proceduri
succesive
în
legătură
cu
schimbarea
formei
juridice
nu este
prevăzută
de
lege
așa
încât
nici
instanța
nu o
poate
recomanda
dacă
modalitățile
respective
propuse
nu
sunt
prevăzute
de
lege
.
În
contextul
arătat
și
trimiterea
la art.222
din
Legea
nr.31/1990
este
greșită
deoarece
aceste
norme nu pot fi
aplicate
prin
asemănare
și
nici
nu se
poate
presupune
că
au
fost
implicit
aplicate
.
Față
de
argumentele
de mai sus,
concluzia
care se
desprinde
este
aceea
că
s-au
interpretat
și
aplicat
greșit
dispozițiile
legale
analizate
față
de
contextul
speței
în
care
ceea
ce
era
de
analizat
era
dacă
s-au
respectat
dispozițiile
legale
referitoare
la
desfășurarea
AGEA
prin
care
s-a
schimbat
forma
juridică
a
societății
,
fiind
evident
că
dreptul
de
retragere
și de a
obține
despăgubiri
al
acționarilor
care nu
și-au
exprimat
voința
de a
rămâne
în
noua formă
juridică
nu a
fost
suprimat
sau
încălcat
.
Nu
în
ultimul
rând
instanța
trebuia
să observe
că
măsura
luată
în
AGEA este
rezultanta
voinței
majorității
acționarilor
ca
voință
socială
.
Această
voință
de a
schimba
forma
juridică
precum
și
urmările
acestei
schimbări
exprimată
în
AGEA este
obligatorie
și
pentru
acționarii
minoritari
sau
care nu au
fost
de
acord
cu
aceste
măsuri
.