ÎCCJ, decizie (scj.ro #85542)

Recuzare.

Încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare. Inadmisibilitatea

recursului separat

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea

generală.

Competența. Incompatibilitatea și recuzarea

Indice

alfabetic

: Drept procesual penal

- recuzare

- încheiere prin care s-a respins recuzarea

- recurs separat

C. proc. pen

., art. 52, art. 385

1

alin. (2)

O. U. G. nr. 55/2004

Încheierea

prin care s-a respins cererea de recuzare nu poate fi atacată separat cu

recurs, întrucât prevederile art. 52 alin. (7) C. proc. pen. care reglementau

calea de atac a recursului separat împotriva acestei încheieri au fost abrogate

prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004, însă poate fi atacată odată

cu sentința sau decizia recurată, în temeiul art. 385

1

alin. (2) C.

proc. pen.

I.C.C.J., Completul de 9

judecători, decizia nr. 274 din 7 noiembrie 2005

Notă: în același sens,

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 385 din 20 ianuarie 2006.

Prin încheierea nr. 350 din 1 iunie 2005, Secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a dispus, între altele, respingerea ca inadmisibilă a

cererii formulate de inculpatul C.I. privind recuzarea tuturor judecătorilor

Curții de Apel Ploiești, întrucât nu a fost îndeplinită condiția prevăzută în

art. 52 alin. (5) C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.

În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat de

inculpat împotriva unei încheieri prin care Secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a pronunțat, între altele, asupra cererii de recuzare a

tuturor judecătorilor Curții de Apel Ploiești.

Or, potrivit art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi

atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția

cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Așadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată separat cu recurs, prin

derogare de la regula stabilită prin textul menționat, această excepție trebuie

să fie prevăzută expres de lege.

În urma abrogării art. 52 alin. (7) C. proc. pen. prin O. U. G. nr. 55/2004, cu

privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunțată

ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede posibilitatea

atacării acesteia separat cu recurs.

O altă interpretare cu privire la controlul judiciar al încheierii prin care

s-a respins cererea de recuzare, în sensul posibilității de a exercita calea de

atac a recursului separat împotriva acestei încheieri, prin interpretarea

per

a contrario

a prevederilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., nu poate fi

admisă, întrucât recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de

legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității.

Corespunzător dispozițiilor constituționale ale art. 129 și exigențelor privind

accesul liber la justiție prevăzute în art. 21 din Constituție, art. 13 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, legea procesual penală a reglementat

regula privind examinarea legalității și temeiniciei încheierilor date în

cursul judecății, în condițiile art. 361 și art. 385

1

C. proc.

pen.

Ca atare, accesul la justiție este asigurat și în acest caz, corespunzător

regulii menționate, stabilite de legea procesual penală.

Față de considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost respins ca

inadmisibil.