ÎCCJ, decizie (scj.ro #84509)

Tâlhărie. Concurs real de infracțiuni. Infracțiune continuată. Distincție Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracțiunea. Pluralitatea de infracțiuni. Concurs de infracțiuni. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului.

Tâlhăria Indice alfabetic: Drept penal - concurs real de infracțiuni - infracțiune continuată - tâlhărie C. pen., art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2), art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) Sustragerea, prin violențe, de bunuri de la două părți vătămate, chiar dacă toate bunurile însușite aparțineau uneia dintre acestea, în contexte diferite, la un interval de timp, prin modalități și în locuri diferite, constituie două infracțiuni de tâlhărie în concurs real, iar nu o infracțiune de tâlhărie în forma continuată, deoarece făptuitorul a acționat pe baza unor rezoluții distincte, reînnoite de fiecare dată când i s-a ivit prilejul să comită o nouă faptă penală, neavând în momentul luării hotărârii reprezentarea activității infracționale pe care urma să o desfășoare, în ansamblul său.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3389 din 18 iunie 2004 Prin sentința penală nr. 81 din 11 februarie 2004, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul R.C., între altele, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. Instanța a reținut că, la 28 iulie 2003, inculpatul, aflându-se într-o gară, a tras de mână și de tricou pe partea vătămată S.B. și, împotriva voinței acesteia, i-a luat telefonul mobil, care era prins de gât cu un șnur; ulterior, după puțin timp, a imobilizat pe partea vătămată B.A. și i-a sustras o brățară de la mână. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 202 din 7 aprilie 2004, a respins apelurile procurorului și inculpatului.

Recursul declarat de procuror, între altele, cu privire la greșita încadrare juridică a faptei în prevederile art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de două infracțiuni de tâlhărie prevăzute în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen., este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis două infracțiuni de tâlhărie în concurs real, una împotriva părții vătămate S.B., iar cea de-a doua împotriva părții vătămate B.A. Pentru existența infracțiunii unice continuate este necesar ca toate acțiunile sau inacțiunile care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni să fi fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții, fiind necesar, deci, să se stabilească faptul că în momentul luării hotărârii făptuitorul a avut reprezentarea activității infracționale pe care urma să o desfășoare, în ansamblul său.

În cauză, deposedarea celor două părți vătămate, chiar dacă toate bunurile însușite aparțineau uneia dintre acestea, s-a realizat în contexte diferite, la un interval de timp, prin modalități și în locuri diferite, ceea ce impune concluzia că inculpatul nu a avut de la început reprezentarea concretă și de ansamblu a activității infracționale desfășurate ulterior, ci a acționat pe baza unor hotărâri distincte, reînnoite de fiecare dată când i s-a ivit prilejul să comită o nouă faptă penală și, prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen., iar nu cele ale art. 41 alin. (2) din același cod. În consecință, recursul a fost admis și s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul considerentelor ce preced.