ÎCCJ, decizie (scj.ro #84509)

Tâlhărie. Concurs real de infracțiuni.

Infracțiune continuată. Distincție

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală.

Infracțiunea. Pluralitatea de infracțiuni. Concurs de infracțiuni. Partea

specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Tâlhăria

Indice alfabetic:

Drept penal

- concurs real de

infracțiuni

- infracțiune

continuată

- tâlhărie

C. pen.,

art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2),

art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c)

Sustragerea,

prin violențe, de bunuri de la două părți vătămate, chiar dacă toate bunurile

însușite aparțineau uneia dintre acestea, în contexte diferite, la un interval

de timp, prin modalități și în locuri diferite, constituie două infracțiuni de

tâlhărie în concurs real, iar nu o infracțiune de tâlhărie în forma continuată,

deoarece făptuitorul a acționat pe baza unor rezoluții distincte, reînnoite de

fiecare dată când i s-a ivit prilejul să comită o nouă faptă penală, neavând în

momentul luării hotărârii reprezentarea activității infracționale pe care urma

să o desfășoare, în  ansamblul său.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia nr. 3389 din 18 iunie 2004

Prin sentința penală nr. 81

din 11 februarie 2004, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul R.C., între altele,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1) și

alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Instanța a reținut că, la

28 iulie 2003, inculpatul, aflându-se într-o gară, a tras de mână și de tricou

pe partea vătămată S.B. și, împotriva voinței acesteia, i-a luat telefonul

mobil, care era prins de gât cu un șnur; ulterior, după puțin timp, a

imobilizat pe partea vătămată B.A. și i-a sustras o brățară de la mână.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 202 din 7 aprilie 2004, a respins apelurile procurorului și

inculpatului.

Recursul declarat de

procuror, între altele, cu privire la greșita încadrare juridică a faptei în

prevederile art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., în loc de două infracțiuni de tâlhărie prevăzute în art. 211 alin.

(1) și alin. (2) lit. c) C. pen., este fondat.

Din probele administrate în

cauză rezultă că inculpatul a comis două infracțiuni de tâlhărie în concurs

real, una împotriva părții vătămate S.B., iar cea de-a doua împotriva părții

vătămate B.A.

Pentru existența

infracțiunii unice continuate este necesar ca toate acțiunile sau inacțiunile

care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni să fi fost

săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții, fiind necesar, deci, să se

stabilească faptul că în momentul luării hotărârii făptuitorul a avut

reprezentarea activității infracționale pe care urma să o desfășoare, în

ansamblul său.

În cauză, deposedarea

celor două părți vătămate, chiar dacă toate bunurile însușite aparțineau uneia

dintre acestea, s-a realizat în contexte diferite, la un interval de timp, prin

modalități și în locuri diferite, ceea ce impune concluzia că inculpatul nu a

avut de la început reprezentarea concretă și de ansamblu a activității

infracționale desfășurate ulterior, ci a acționat pe baza unor hotărâri

distincte, reînnoite de fiecare dată când i s-a ivit prilejul să comită o nouă

faptă penală și, prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C.

pen., iar nu cele ale art. 41 alin. (2) din același cod.

În consecință,

recursul a fost admis și s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul

considerentelor ce preced.