ÎCCJ, decizie (scj.ro #84609)

Consum ilicit de droguri. Punerea la dispoziție a locuinței în acest scop Pentru existența infracțiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr. 143/2000, c ondiția ca în locul unde se consumă ilicit droguri să aibă acces publicul nu se referă la locuințe. De asemenea, existența infracțiunii nu este condiționată de numărul persoanelor cărora locuința li se pune la dispoziție în acest scop. Secția penală, decizia nr.2096 din 7 mai 2003 Prin sentința nr. 324 din 4 aprilie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații M.B. și R.I. pentru săvârșirea infracțiunii de consum ilicit de droguri prevăzută în art. 4 din Legea nr.143/2000. Inculpatul M.B. a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. pentru infracțiunea prevăzută în art. 5 din Legea nr. 143/2000. Instanța a reținut că, la 7 decembrie 2001, organele de poliție au descoperit că inculpații dețineau pentru consum propriu droguri de mare risc și se drogau în locuința primului inculpat. Cu privire la achitarea inculpatului M.B. pentru fapta de a-și fi pus locuința la dispoziția unor persoane pentru a consuma droguri, instanța a motivat că întâlnirile întâmplătoare, la care iau parte 2-3 persoane nu satisfac condiția existenței elementului obiectiv al infracțiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr.143/2000.

Prin decizia penală nr. 146/A din 2 iulie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de procuror împotriva achitării inculpatului M.B., cu motivarea că pentru existența infracțiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr. 143/2000, se cere ca în locuința pusă la dispoziție pentru consum de droguri să aibă acces publicul, condiție care, în speță, nu este îndeplinită. Recursul declarat de procuror este fondat. Potrivit art. 5 din Legea nr. 143/2000, este incriminată punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea loc.

Este de observat că existența infracțiunii nu este determinată de numărul celor cărora li se pune la dispoziție locul în care are acces publicul și nici de consumul ilicit de droguri în public. Condiția ca în locul unde se consumă droguri să aibă acces publicul nu se referă la locuințe, care, prin destinație, nu sunt accesibile publicului, ci sunt locuri private, ocrotite ca atare de lege. Așa fiind, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au examinat existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr. 143/2000 în raport cu condițiile pe care legea nu le prevede și au ajuns, astfel, la soluția greșită a achitării inculpatului M.B. pentru această infracțiune.

Se reține, deci, că fapta inculpatului de a permite, cu știință, inculpatului R.I. să consume ilicit droguri în locuința sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr. 143/2000, motiv pentru care recursul declarat de procuror a fost admis, s-au casat hotărârile atacate și s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit textului de lege menționat.