ÎCCJ, decizie (scj.ro #84609)

Consum ilicit de droguri. Punerea la

dispoziție a locuinței în acest scop

Pentru existența infracțiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr.

143/2000,

c

ondiția ca în locul unde se consumă ilicit droguri să aibă

acces publicul nu se referă la locuințe.

De asemenea, existența infracțiunii nu este condiționată de numărul persoanelor

cărora locuința li se pune la dispoziție în acest scop.

Secția penală,

decizia nr.2096 din 7 mai 2003

Prin sentința nr. 324 din 4 aprilie 2002, Tribunalul București, secția a II-a

penală, a condamnat pe inculpații M.B. și R.I. pentru săvârșirea infracțiunii

de consum ilicit de droguri prevăzută în art. 4 din Legea nr.143/2000.

Inculpatul M.B. a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută în art. 5

din Legea nr. 143/2000.

Instanța a reținut că, la 7 decembrie 2001, organele de poliție au descoperit

că inculpații dețineau pentru consum propriu droguri de mare risc și se drogau

în locuința primului inculpat.

Cu privire la achitarea inculpatului M.B. pentru fapta de a-și fi pus locuința

la dispoziția unor persoane pentru a consuma droguri, instanța a motivat că

întâlnirile întâmplătoare, la care iau parte 2-3 persoane nu satisfac condiția

existenței elementului obiectiv al infracțiunii prevăzute în art. 5 din Legea

nr.143/2000.

Prin decizia penală nr. 146/A din 2 iulie 2002, Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de procuror

împotriva achitării inculpatului M.B., cu motivarea că pentru existența

infracțiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr. 143/2000, se cere ca în locuința

pusă la dispoziție pentru consum de droguri să aibă acces publicul, condiție

care, în speță, nu este îndeplinită.

Recursul declarat de procuror este fondat.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 143/2000, este incriminată punerea la dispoziție,

cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui loc

amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori

tolerarea consumului ilicit în asemenea loc.

Este de observat că existența infracțiunii nu este determinată de numărul celor

cărora li se pune la dispoziție locul în care are acces publicul și nici de

consumul ilicit de droguri în public.

Condiția ca în locul unde se consumă droguri să aibă acces publicul nu se

referă la locuințe, care, prin destinație, nu sunt accesibile publicului, ci

sunt locuri private, ocrotite ca atare de lege.

Așa fiind, se constată că  atât instanța de fond cât și cea de apel au

examinat existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute în art.

5 din Legea nr. 143/2000 în raport cu condițiile pe care legea nu le prevede și

au ajuns, astfel, la soluția greșită a achitării inculpatului M.B. pentru

această infracțiune.

Se reține, deci, că fapta inculpatului de a permite, cu știință, inculpatului

R.I. să consume ilicit droguri în locuința sa întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr. 143/2000, motiv

pentru care recursul declarat de procuror a fost admis, s-au casat hotărârile

atacate și s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit textului de lege

menționat.