ÎCCJ, Decizia nr. 3227/2010

Acțiune

în pretenții. Casare cu trimitere pentru efectuarea unei expertize contabile.

Majorarea câtimii obiectului cererii. Neacordarea sumei majorate. Consecințe

Cuprins

pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic:

dobândă legală

- dividende

- majorarea câtimii obiectului cererii

C.

proc. civ. art. 132 alin. (2), art. 315

C.

civ., art. 1111

Potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură

civilă, cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor

trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când

reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.

Astfel, în cazul în care, în urma unei expertize contabile de specialitate –

efectuată în condițiile art. 315 C. proc. civ., - partea reclamantă își

majorează câtimea dobânzilor solicitând cuantumul stabilit prin expertiză, este

nelegală hotărârea instanței de apel care, deși în practicaua deciziei constată

că aceasta și-a majorat câtimea pretențiilor solicitând cuantumul stabilit prin

expertiză, în considerente reține că partea nu și-a majorat pretențiile și

acordă suma solicitată prin cererea de chemare în judecată, făcând, astfel, o

aplicare greșită a prevederilor menționate.

Secția a II-a civilă, Decizia

nr. 3766 din 22 noiembrie 2011

În al doilea ciclu procesual, în fond după casarea deciziei

287/2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova de Î.C.C.J., Secția comercială,

prin decizia nr. 3227/2010, aceeași instanță, după rejudecarea apelului a

pronunțat decizia nr. 56/2011 în sensul admiterii apelului declarat de SC

Fondul Proprietatea SA București, schimbării sentinței nr. 1271/2009 a

Tribunalului Dolj, Secția comercială, și admiterii în parte a acțiunii

promovate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC C.E. Craiova SA și

chematul în garanție Ministerul Economiei – Oficiul Participațiilor Statului și

Privatizării în Industrie.

Pe fond, instanța de apel a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 3409,24 lei

dobândă legală aferentă perioadei ulterioare datei de 14 iulie 2006 și la

1431,61 lei cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție

formulată de pârâtă și l-a obligat pe chematul în garanție către aceasta la

plata acelorași sume la care a fost obligată pârâta.

Prin decizia de casare a Înaltei Curți s-a statuat că în baza art. 9

1

din Legea nr. 247/2005, capitalul social inițial este considerat subscris și

vărsat de statul român, prin efectul legii, sub condiția înregistrării SC

Fondul Proprietatea SA la O.R.C. Cum reclamanta a devenit titularul dreptului

de proprietate asupra acțiunilor prin efectul legii, aceasta este și titulara

dreptului asupra dividendelor – drept patrimonial aferent calității de acționar

conform art. 67 alin. (2) din LSC. S-a reținut că repartizarea dividendelor s-a

făcut către Ministerul Economiei, că pârâta a achitat reclamantei la data de 12

decembrie 2008 suma ce i se cuvenea acesteia cu titlu de dividende, însă reclamanta

a operat în mod greșit imputația plății, conform art. 1111 C. civ., pe ordinul

de plată debitoarea indicând expres că suma virată reprezintă dividende

aferente anului 2005. Față de prevederea art. 67 alin. (2) teza finală din LSC,

în sensul că pentru plata cu întârziere a dividendelor societatea pârâtă

datorează daune interese la nivelul dobânzii legale pentru perioada de

întârziere, decizia atacată a fost casată de Înalta Curte și cauza trimisă

pentru rejudecare pentru administrarea unei expertize contabile cu obiectivul

stabilirii cuantumului dobânzii legale datorate.

În rejudecare, instanța de apel, în considerarea dispozițiilor art. 315 C.

proc. civ. a încuviințat efectuarea unei expertize contabile care a stabilit că

pentru perioada de întârziere: 14 iulie 2006, data scadenței plății

dividendelor, 11 decembrie 2008 - dată la care au fost plătite dividendele,

dobânzile legale calculate sunt în sumă de 113.600 lei.

Instanța de apel nu a acordat această sumă, reținând că instanța de fond a fost

investită cu o cerere accesorie  - plata dobânzii de 3409,24 lei al cărui

obiect nu a fost majorat în condițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.,

iar obligarea la plata acestei sume ar echivala cu o

plus petita

,

nefiind incidente dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ.(…)

În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC Fondul Proprietatea

SA (…).

Reclamanta a criticat decizia pentru situațiile prevăzute de art. 304 pct. 5, 7

și 9 C. proc. civ., dezvoltând criticile de nelegalitate care urmează:

- încălcarea limitelor determinate prin decizia de casare,

calificând cererea de obligare la dobânzi ca cerere accesorie și că în lipsa

unei majorări a cuantumului inițial nu poate acorda mai mult decât s-a cerut

prin cererea de chemare în judecată, deși decizia de casare a reținut greșita

aplicare a art. 1111 C. civ. cu privire la imputația plăților;

- motivarea contradictorie, în sensul reținerii nemajorării

cuantumului dobânzilor conform art. 132 alin. (2) C. proc. civ. și reținerea

din practicaua deciziei în sensul solicitării sumei de 113.600 lei cu acest

titlu, stabilită în expertiză;

- încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ. câtă vreme

casarea s-a făcut pentru efectuarea unei expertize contabile care să determine

cuantumul dobânzilor datorate, iar instanța de apel nu s-a conformat în sensul

acordării acesteia.(…)

Recursul declarat de reclamantă este fondat.

Înalta Curte a constatat, prealabil, că motivele de nelegalitate, pe care

recurenta le-a încadrat în situațiile reglementate de art. 304 pct. 5 și 7 C.

proc. civ., se încadrează, astfel cum rezultă din dezvoltarea lor, în situația

reglementată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la aceste motive de nelegalitate încadrate în art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte a constatat că prin decizia atacată instanța de apel,

în rejudecare, a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 315 C. proc. civ.

cât și a prevederilor art. 132 C. proc. civ.

Într-adevăr, potrivit art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile

instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și a

necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului.

Deși casarea a fost determinată de necesitatea efectuării unei expertize

contabile de specialitate pentru stabilirea cuantumului dobânzilor legale

aferente dividendelor pentru perioada de întârziere în plata acestora: 14 iulie

2006 - 11 decembrie 2008, reținând greșita aplicare de către reclamantă a

imputației plăților în baza art. 1111 C. civ., în sensul că suma achitată de

pârâtă a reprezentat dividende, iar nu dobânzi, instanța de apel, cu privire la

acestea, ignorând constatările deciziei de casare, a avut în vedere cererea de

chemare în judecată.

Mai mult, decizia a făcut și o greșită aplicare a prevederilor art. 132 C.

proc. civ., pe care și-a întemeiat soluția.

Potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cererea nu se

socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de

ședință declarațiile verbale făcute în instanță când reclamantul mărește sau

micșorează câtimea obiectului cererii.

Deși în practicaua deciziei s-a reținut că reclamantul și-a majorat câtimea

dobânzilor solicitând cuantumul stabilit prin expertiză de 113.600 lei,

instanța de apel, în considerente, a reținut că reclamanta nu și-a majorat

pretențiile și a acordat suma inițial solicitată făcând, astfel, o aplicare

greșită a prevederilor menționate.

În raport de aceste considerente, recursul declarat de reclamantă a fost admis,

iar decizia modificată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 113.600

lei cu titlu de dobândă legală pentru perioada de întârziere în plata

dividendelor: 14 iulie 2006 – 11 decembrie 2008, cât și a obligării chematului

în garanție către pârâtă la plata acelorași sume, în loc de 3409,24 lei, cu

menținerea restului dispozițiilor acesteia.(…)