ÎCCJ, decizie (scj.ro #81845)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81845) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competența instanței de la
domiciliul pârâtului de a soluționa o acțiune personală cu privire la
un imobil. Obligație de a face.
Cuprins pe materii
: Drept procesual civil. Competență teritorială.
Index alfabetic
: competență teritorială
-
conflict negativ
-
obligație de a face
Cod procedură civilă, art. 5, art. 13
Cod civil, art. 480
Instanța de la domiciliul pârâtului este competentă să soluționeze
acțiunea prin care s-a solicitat obligarea
la eliberarea unui spațiu, obiectul cererii fiind o „obligația de a
face”.
În atare condiții nu sunt aplicabile dispozițiile art.13 C.proc.civ., care
vizează acțiunile imobiliare, întrucât în sensul acestui text prin „cereri
privitoare la bunuri nemișcătoare” se înțeleg numai acțiunile reale imobiliare,
nu și cele personale, chiar dacă ele se referă la bunuri imobiliare.
ICCJ, Secția
Civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6316 din 22
septembrie 2011
Prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanta SC T.A.A. SA a
solicitat obligarea pârâților D.I. și D.C. la eliberarea podului
din imobilul situat în București, pod aflat
în coproprietate forțată precum și obligarea pârâților la plata a 100 euro/zi
în cazul în care nu eliberează spațiul de bună voie. În drept au fost
invocate dispozițiile art. 480 C.civ. și art.15 din Legea nr.114/1996.
Judecătoria Constanța prin sentința
civilă nr.15462/
2010 a
admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând
că, potrivit art.13 C.proc.civ., cererile privitoare la bunurile imobile se fac
numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele, în speță
Judecătoria Sectorului 1 București.
Judecătoria Sectorului 1 București
prin sentința civilă nr.10054/
2011
a
admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
S-a constatat ivit conflictul
negativ de competență și s-a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și
Justiție în vederea soluționării acestuia.
Analizând actele și lucrările
dosarului se constată îndeplinite dispozițiile art.20 C.proc.civ. în sensul
existenței conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Constanța
și Judecătoria Sectorului 1 București.
Soluționând conflictul negativ de
competență, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Constanța, în considerentele celor ce succed:
Regula este că pricinile sunt de
competența instanței de drept comun din punct de vedere teritorial.
De la această regulă există două
excepții: competența teritorială alternativă sau facultativă și competența
teritorială exclusivă sau excepțională.
Instanța de drept comun din punct de
vedere teritorial este instanța de la domiciliul
sau sediul
pârâtului, ea fiind sesizată ori de câte ori prin lege nu se prevede competența
unei alte instanțe.
În speță așa cum a precizat
reclamanta obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie „obligația de
a face”, respectiv obligarea pârâților la eliberarea podului.
În atare condiții nu sunt aplicabile
dispozițiile art.13 C.proc.civ. care vizează acțiunile imobiliare.
Art.13 C.proc.civ., prevede că
cererile privitoare la bunuri nemișcătoare se fac numai la instanța în
circumscripția căruia se află nemișcătorul.
În sensul acestui text prin „cereri
privitoare la bunuri nemișcătoare” se înțeleg numai acțiunile reale imobiliare,
nu și cele personale, chiar dacă ele se referă la bunuri imobiliare.
Cum în speța supusă analizei nu se
dezleagă o cerere privitoare la un nemișcător, ci este o acțiune personală ce
vizează un nemișcător, se vor aplica în determinarea competenței teritoriale,
dispozițiile art.5 C.proc.civ. potrivit cu care „cererea se face la instanța
domiciliului pârâtului”.
Așadar, în raport de cele reținute,
Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Constanța.