ÎCCJ, Decizia nr. 984/1997

Pensie pentru limită de vârstă. Vechimea în

muncă. Stabilirea vechimii în cazul în care angajatorul nu a transmis casei de

pensii contribuția de asigurări sociale reținute angajatului

Pensia pentru limită de vârstă se stabilește, printre altele, în raport

cu vechimea în muncă a angajatului, chiar dacă angajatorul nu a transmis casei

de pensii contribuția de asigurări sociale reținută angajatului.

Decizia

nr.628 din 19 februarie 2002

Reclamantul O.S. a solicitat anularea deciziei nr.231/2000 emisă de către

Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a Județului Bihor, de

respingere a contestației pe care a introdus-o împotriva deciziei

nr.226155/2000 emisă de Oficiul de Pensii Oradea. Reclamantul a cerut

includerea în baza de calcul a pensiei a perioadei 25 octombrie 1995 – 15

decembrie 1997.

Curtea de Apel Oradea prin sentința civilă nr.81/CA/2001 din 14 iunie 2001, a

admis acțiunea, a anulat actele atacate și a obligat Casa Județeană de Pensii –

Oradea să-i recunoască reclamantului vechimea în sumă din perioada 23 octombrie

1995 – 15 decembrie 1997 emițând o nouă decizie de pensionare în acest sens.

În motivarea soluției date prima instanță a constatat  că prin decizia

nr.984/1997 a Tribunalului Bihor, hotărâre definitivă și irevocabilă,  s-a

stabilit că perioada menționată constituie vechime în muncă, plata contribuției

de asigurări sociale fiind în sarcina angajatorului, societatea comercială TAXI

SA Oradea.

Sentința a fost recurată de pârâtă.

Prin motivele de casare s-a susținut că în mod greșit i s-a recunoscut

reclamantului drept vechime în muncă perioada în discuție  deși nu a

prezentat o adeverință din care să rezulte că angajatorul a achitat contribuția

de asigurări sociale.

Recursul este nefondat.

În temeiul hotărârii prin care s-a stabilit drept vechime în muncă a perioadei

indicată în acțiune, Curtea de Apel Oradea a dispus, cu just temei obligarea

pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie, cu luarea în considerare ca

vechime în muncă a perioadei de timp 23 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997.

Împrejurarea că nu s-ar fi făcut dovada achitării contribuției de asigurări

sociale pentru acea perioadă nu-i poate fi imputată reclamantului, această

obligație aflându-se în sarcina angajatorului care trebuia să aducă la

îndeplinire prin stocarea la sursă și virarea în contul unității de asigurări

sociale, a sumelor datorate.

Raporturile juridice dintre angajator și Casa de pensii sunt străine

angajatului și, în nici un caz, nu-i pot bloca acestuia accesul legal în

valorificarea dreptului la pensie.

Față de considerentele arătate recursul a fost respins ca nefondat.