Decizia nr. 984/1997 — ÎCCJ

Pensie pentru limită de vârstă. Vechimea în muncă. Stabilirea vechimii în cazul în care angajatorul nu a transmis casei de pensii contribuția de asigurări sociale reținute angajatului Pensia pentru limită de vârstă se stabilește, printre altele, în raport cu vechimea în muncă a angajatului, chiar dacă angajatorul nu a transmis casei de pensii contribuția de asigurări sociale reținută angajatului. Decizia nr.628 din 19 februarie 2002 Reclamantul O.S. a solicitat anularea deciziei nr.231/2000 emisă de către Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a Județului Bihor, de respingere a contestației pe care a introdus-o împotriva deciziei nr.226155/2000 emisă de Oficiul de Pensii Oradea.

Reclamantul a cerut includerea în baza de calcul a pensiei a perioadei 25 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997. Curtea de Apel Oradea prin sentința civilă nr.81/CA/2001 din 14 iunie 2001, a admis acțiunea, a anulat actele atacate și a obligat Casa Județeană de Pensii – Oradea să-i recunoască reclamantului vechimea în sumă din perioada 23 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997 emițând o nouă decizie de pensionare în acest sens. În motivarea soluției date prima instanță a constatat că prin decizia nr.984/1997 a Tribunalului Bihor, hotărâre definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că perioada menționată constituie vechime în muncă, plata contribuției de asigurări sociale fiind în sarcina angajatorului, societatea comercială TAXI SA Oradea.

Sentința a fost recurată de pârâtă. Prin motivele de casare s-a susținut că în mod greșit i s-a recunoscut reclamantului drept vechime în muncă perioada în discuție deși nu a prezentat o adeverință din care să rezulte că angajatorul a achitat contribuția de asigurări sociale. Recursul este nefondat. În temeiul hotărârii prin care s-a stabilit drept vechime în muncă a perioadei indicată în acțiune, Curtea de Apel Oradea a dispus, cu just temei obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie, cu luarea în considerare ca vechime în muncă a perioadei de timp 23 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997. Împrejurarea că nu s-ar fi făcut dovada achitării contribuției de asigurări sociale pentru acea perioadă nu-i poate fi imputată reclamantului, această obligație aflându-se în sarcina angajatorului care trebuia să aducă la îndeplinire prin stocarea la sursă și virarea în contul unității de asigurări sociale, a sumelor datorate.

Raporturile juridice dintre angajator și Casa de pensii sunt străine angajatului și, în nici un caz, nu-i pot bloca acestuia accesul legal în valorificarea dreptului la pensie. Față de considerentele arătate recursul a fost respins ca nefondat.