ÎCCJ, decizie (scj.ro #83597)

Recurs. Aspecte legate de fondul pricinii art.1314 C.proc.civ. Potrivit art.314 C.proc.civ.,Curtea Supremă de Justiție(în prezent Î.C.C.J.)hotărăște asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii la imprejurări de fapt care au fost deplin stabilite.Or,în decizia recurată,acestea nu au fost stabilite iar aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs. (Secția comercială,decizia nr1077 din 20 februarie 2003) Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr.488 din 20 octombrie 1999, a admis acțiunea precizată a reclamantei S:M.”M.N.” și a obligat pârâta S.C.”N.F.R.”SA la despăgubiri, instanța reținând că evenimentul de navigație s-a produs din culpa cărăușului, care a efectuat transportul cu barjă necorespunzătoare și că în cauză nu se poate reține forța majoră, așa cum a invocat pârâta., ci culpa acesteia, de a nu executa obligația asumată prin contract, urmând să suporte integral prejudiciul cauzat reclamantei..

Prin decizia civilă nr.328 din 4 aprilie 2000, Curtea de Apel Craiova, Secția comercială a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe. În temeiul art.304 pct.3,5,7,.9.și pct.10 C.proc.civ. ,pârâta a declarat recurs.

În criticile formulate ,pârâta a susținut: că ambele instanțe au făcut o confuzie între cele două instituții de drept ale răspunderii, contractuală și delictuală, fără o motivare în drept a soluțiilor pronunțate; în opinia sa, cărăușul neputând fi obligat pentru culpă contractuală la plata integrală a daunelor.Părăta recurentă a mai susținut că, în mod greșit, s-a reținut că evenimentul de navigație s-a produs înainte de punerea mărfii la dispoziția beneficiarului, fără să se aibă în vedere că operațiunea de transport a fost considerată încheiată prin punerea barjei la cheiul de descărcare iar din acel moment obligația ei a încetat, contractul fiind deja executat, or, față de acest aspect răspunderea era a beneficiarului.

Se mai susține că s-a făcut o apreciere eronată a probelor administrate,a scrisorii de trăsură fluvială și avizului de expediție,care erau hotărâtoare pentru dezlgarea pricinii iar contractul de transport nu include nici o clauză privitoare la subvenție, care, de altfel, a fost încasată de reclamantă. Recursul este fondat. Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în raport cu actele și lucrările dosarului, a constatat că acestea sunt de natură a conduce la casarea deciziei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.304 C.proc. Civ.. Potrivit dispozițiilor art.130C.proc.civ., judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor lor, fiind, totodată ,obligați să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii suspuse judecății.

Or, față de criticile, în care se contestă modul de aplicare a convenției părților, se impunea analiza actelor de la dosar din care să rezulte motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de apel, că pe fond, soluția este întemeiată și numai în baza acestor concluzii să se aprecieze că s-a intrat în cercetarea fondului de către instanța de apel. Prin caracterul său devolutiv, apelul este nu numai o cale de atac ordinară împotriva fondului, dar și o garantare a dreptului la apărare. Aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât potrivit art.314 C.proc.civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii în împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, or, în decizia recurată acestea nu au fost stabilite.

Astfel , prin acțiunea introductivă, reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata sumei, reprezentând cupru, metal, sulf și metale prețioase din concentrat de cupru, (valoarea mărfii aflate la bordul vasului și valoarea subvenției, pe care reclamanta trebuia să o încaseze de le bugetul de stat, în baza H.G. nr.1041/1995), pentru ca, ulterior să-și precizeze acțiunea la suma, reprezentând suma inițială corijată cu indicele de inflație, sumă la care a și fost obligată pârâta de către instanța de fond, fără să se stabilească, însă, structura acesteia, cât reprezintă prețul mărfii, cât subvenția și cât actualizarea ei în raport cu inflația și fără să se administreze probe , cu privire la subvenție, din care să rezulte dacă aceasta a fost încasată de la buget de reclamantă, dacă subvenția s-a dedus sau nu din valoarea inițială.

Nu au fost lămurite aspecte legate de momentul în care s-a încheiat operațiunea de transport, natura juridică care antrenează răspunderea pârâtei pentru daunele la care a fost obligată. De altfel, cu ocazia rejudecării, instanța va răspunde motivelor de apel și recursși se va pronunța în raport cu probele dosarului. În consecință, recursul a fost admis și, potrivit art.313C.proc.civ.., s-a dispus casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, care,conform.295 C.proc.civ., va putea să administreze și alte probe utile cauzei pentru stabilirea temeiniciei pretențiilor în raport cu obiectul cererii și apărările pârâtei apelante.