ÎCCJ, decizie (scj.ro #83677)

Recurs. Aplicarea art.314 C.proc.civ . Potrivit art.314 C.proc.civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. Secția comercială, decizia nr.1730 din 8 martie 2002 Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr.283/LC din 20 martie 2000 a admis acțiunea reclamantei SC „A” SRL Arad împotriva pârâtei SC „R” SA București, care a fost obligată la plata daunelor. Prima instanță a reținut că sumele pretinse au fost plătite de reclamantă pentru transportul unui vagon cu deșeuri în Italia, pe calea ferată, pentru care pârâta a eliberat certificat de inspecție ce atesta că vagonul este liber de radioactivitate.

Apelul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.537/C/2000/A din 14 noiembrie 2000, care a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei, instanța reținând că este exclusă culpa pârâtei câtă vreme vagonul în cauză a circulat descoperit, și se putea contamina pe timpul transportului, ceea ce ar exclude responsabilitatea pârâtei. Reclamanta a declarat recurs susținând că au fost schimbate natura și înțelesul actului juridic dedus judecății, iar legea a fost greșit aplicată. Recursul este fondat. Potrivit art.314 C.proc.civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Din analiza dosarului rezultă că la data de 9 septembrie 1999, s-a încheiat un proces-verbal cu ocazia verificării vagonului, refuzat calitativ la intrarea în Italia, pe motiv că ar conține materiale radioactive. În același proces verbal s-a consemnat că la baza vagonului s-a găsit o piesă metalică cu radioactivitate crescută. Cum pârâta a eliberat certificatul de inspecție cu atestarea că, vagonul la plecarea pe calea ferată, era liber de radioactivitate, rezultă că hotărârea instanței de apel potrivit căreia nivelul radiațiilor s-ar fi produs ulterior nu este corectă, atâta vreme cât piesa cu radioactivitate mărită s-a descoperit abia la returnarea vagonului. Ca atare, prima instanță a stabilit în mod corect că reclamanta a suferit o pagubă însemnată ca urmare a controlului superficial efectuat de pârâtă antrenând răspunderea acesteia.

În consecință, recursul reclamantei a fost admis, decizia recurată a fost modificată în sensul respingerii apelului pârâtei cu menținerea sentinței primei instanțe.