ÎCCJ, decizie (scj.ro #83190)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83190) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contract de

agenție comercială. Agent comercial. Drept de reprezentare. Limite.

Consecințe.

Cuprins pe

materii: Drept comercial. Contracte comerciale.

Index

alfabetic: contract de intermediere

-

agent

-

cărăuș

-

contract de transport maritim

-

drept maritim

-

prejudiciu

C.

proc

.

civ

., art.67, art. 68

C.

civ

., art.969

„Agentul” - ca „agent independent”- poate

iniția orice demers, inclusiv o acțiune în justiție pentru a

recupera orice prejudiciu ar putea suporta reprezentatul ca urmare a

neexecutării sau executării necorespunzătoare de către

terț a contractului încheiat cu acesta, chiar dacă o astfel de

acțiune nu este expres prevăzută în acea „

autority

”,

respectiv în împuternicirea generală dată de reprezentat,

principalul, parte în relația de

agency

.

Secția

comercială, Decizia nr.3209 din 3 decembrie

2009

Reclamanta

S.C. M.R. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâta S.C. T.M. SRL

Galați solicitând obligarea acesteia la eliberarea și predarea

containerului 1 X 20’’ GP TTNU 3659371, la plata sumelor de 4.009,36 lei

și 3090 USD reprezentând contravaloare prestații conexe de transport

și taxe depozitare și imobiliare container, precum și a dobânzii

legale aferente creanței principale.

Prin

sentința civilă nr.58/MF/2 octombrie 2008, îndreptată prin

încheierea nr.11/MF din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța,

Secția maritimă și fluvială, a admis acțiunea

reclamantei și a obligat pârâta să elibereze și să predea

reclamantei containerul 1 X 20’’ GP TTNU 3659371/00LN499329 conform

conosamentului

nr.B

/L00LU2003711940, precum și

la plata către reclamantă a sumelor de 4.000,36 lei și 3090 USD

reprezentând contravaloare prestații conexe de transport și taxe de

depozitare și imobilizare container și a dobânzii legale aferente

creanței principale, de la data scadenței și până la data

achitării acesteia. S-a

reținut

că între părți există un raport contractual specific

dreptului maritim, reprezentat de conosament, în baza căruia

cărăușul O.O.C.L.

Ltd

, prin

reclamantă, în calitate de agent al său, avea obligația

contractuală de a preda marfa destinatarului indicat în menționatul

conosament, respectiv pârâta, care avea obligația corelativă de a lua

în primire marfa de îndată ce a fost descărcată de pe navă

și de a elibera containerul proprietate a cărăușului,

plătind prestațiile conexe de transport, dar și pe cele de

depozitare și imobilizare a containerului, întrucât culpa în întârzierea

preluării mărfii din container aparține în exclusivitate

acesteia, cuantumul pretins de reclamantă nefiind contestat de pârâtă

și reprezentând întinderea pagubei suferite de reclamantă ca urmare a

neexecutării de către pârâtă a obligației de preluare a

mărfii, la care se adaugă dobânda legală datorată conform

art.43 C.

com

. și art.2 din OG nr.9/2000, de la

data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea

integrală a creanței principale.

Apelul

declarat de apelanta pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins

ca nefondat, prin decizia civilă nr.5/MF/16 martie

2009 a

Curții de Apel

Constanța, Secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, care a reținut

că reclamanta este agentul în România al cărăușului,

conform

Agreement-ului

din 27 martie 2002,

acționând conform instrucțiunilor primite de la

cărăușul efectiv al mărfurilor transportate, că din

întreaga corespondență dintre părți rezultă că

apelanta pârâtă recunoaște că este proprietara mărfii din

containerul din litigiu, întârzierile în preluarea mărfii și

eliberarea containerului fiind datorate problemelor sale financiare și

imposibilității obținerii unui credit, precum și că,

potrivit conosamentului, cărăușul, prin agent, trebuie să

predea marfa pârâtei destinatare, care are obligația corelativă de a

lua marfa în primire după descărcarea de pe navă, iar reclamanta

intimată are dreptul de a pretinde pârâtei, conform art.

969 C

.

civ

.,

eliberarea și predarea containerului și plata contravalorii

prestațiilor conexe de transport, necontestate de pârâta apelantă.

Împotriva

deciziei de mai sus pârâta a declarat recurs cu invocarea art.304 pct.

9 C

.

proc

.

civ

.

Recunoscând

că are obligația de a restitui containerul în care s-a aflat marfa al

cărei proprietar este și că datorează daune pentru refuzul

său de a-l elibera, recurenta a criticat decizia instanței de apel

pentru că nu a reținut că numai proprietarul bunului este cel

care, lipsit de folosința acestuia după ajungerea transportului la

destinatar, își poate dimensiona prejudiciul suferit și se poate

adresa instanței pentru repararea acestuia, și nu reclamanta

intimată care este doar agentul comercial al proprietarului containerului,

în atribuțiunile acestuia neintrând și aceea de reprezentare juridică

a partenerului său contractual, împrejurare ignorată de instanța

criticată, care a făcut astfel o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 67 și

68

C

.

proc

.

civ

.,

ca și ale Legii nr.51/1995, prin respingerea excepției lipsei

calității de reprezentant a reclamantei.

Recurenta

a mai criticat decizia și pentru greșita aplicare a

dispozițiilor art.

969 C

.

civ

. față de lipsa oricărui alt temei

convențional decât contractul de livrare de marfă încheiat cu M.HK Co

și contractul de transport în țară al mărfii respective cu

nava Hansa Africa, achitând prestațiile de care a beneficiat.

Recursul

recurentei pârâte nu este fondat.

Potrivit

dreptului englez, contractele de intermediere de comerț sunt incluse

într-o instituție juridică mult mai complexă decât

instituția corespunzătoare a intermedierii, cu sau fără

reprezentare, din sistemele de drept de sorginte romanistă, agentul, ca

reprezentant al principalului (reprezentatul), mai ales dacă este un agent

independent acționează în nume propriu și în interesul și

pe contul reprezentatului pentru care este abilitat să încheie acte

juridice, dar și să săvârșească fapte materiale,

inclusiv să promoveze acțiuni în justiție în profitul

reprezentatului, apropiindu-se astfel de statutul comisionarului din sistemele

de drept romano germanice.

Fiind

supus legii engleze, acordul de agent din litigiu este fără

îndoială un acord de „

agency

”, agentul - ca

„agent independent”- putând iniția, între altele, orice demers, inclusiv o

acțiune în justiție pentru a recupera orice prejudiciu ar putea

suporta reprezentatul ca urmare a neexecutării sau executării

necorespunzătoare de către terț a contractului încheiat cu

acesta, chiar dacă o astfel de acțiune nu este expres

prevăzută în acea „

autority

”, respectiv în

împuternicirea generală dată de reprezentat.

S-a

reținut, astfel, că, prin contractul de agent încheiat la 21 martie

2007, cărăușul real și proprietarul containerului din

litigiu a desemnat ca agent al său pe reclamanta intimată, contractul

fiind supus legii engleze (art.11 alin.1 din contract), ceea ce conduce la

concluzia că reclamanta intimată are puterile unui agent independent”

(art.1B.7 și art.17.7 din contract), cum rezultă din specificitatea

instituției „

agency

” din sistemul englez de

drept. Astfel este, prin chiar această calitate, împuternicită

(art.3.11 contract) să îndeplinească toate acțiunile necesare

protejării depline a intereselor și drepturilor principalului,

respectiv cărăușul efectiv, decurgând din contractele de

transport maritim, inclusiv cu utilizarea de containere (art.3.10 din

contract). Ca agent independent, reclamanta intimată este îndrituită

inclusiv să promoveze acțiuni în justiție pentru a obține

repararea eventualelor prejudicii pe care principalul (reprezentatul),

adică OOCL, le suportă ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor

de către beneficiarii transportului mărfii, inclusiv a celor

rezultând din folosirea containerelor utilizate în respectivul transport de

marfă, așa cum rezultă din economia contractului menționat

și, cu deosebire din art.1.B pct.7. Astfel fiind, s-a constatat că,

în mod judicios, instanța de apel a respins excepția lipsei

calității de reprezentant a reclamantei intimate în promovarea

acțiunii, instanța făcând o corectă aplicare a

dispozițiilor art.67 și

68

C

.

proc

.

civ

.,

reclamanta intimată fiind reprezentată în instanță de

avocat ales cu respectarea dispozițiilor Legii nr.51/1995.

Nici

critica vizând incorecta aplicare de către instanța de apel a

dispozițiilor art.969 C.

civ

. nu este

întemeiată întrucât, așa cum rezultă din conosamentul ce

atestă încheierea contractului de transport maritim pentru transportarea

mărfii proprietate a recurentei pârâte, marfa s-a transportat în

containerul TTNU 3659371, mențiune cunoscută recurentei, container

pentru descărcarea, manipularea și depozitarea căruia,

proprietarul mărfii trebuie să suporte costurile aferente, inclusiv

pe cele determinate de întârzierea în ridicarea mărfii, cum corect a

stabilit instanța criticată, transportarea mărfii în container

nefiind probată de către recurenta pârâtă a fi fost

refuzată de către aceasta.

Astfel fiind,

decizia

recurată

fiind legală și

temeinică, pronunțată cu corecta aplicare a legii, cu aplicarea

dispozițiilor art.312 alin.1 C.

proc

.

civ

., recursul recurentei pârâte a fost respins ca

nefondat.