ÎCCJ, decizie (scj.ro #83190)

Contract de agenție comercială. Agent comercial. Drept de reprezentare. Limite. Consecințe. Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte comerciale. Index alfabetic: contract de intermediere - agent - cărăuș - contract de transport maritim - drept maritim - prejudiciu C. proc . civ ., art.67, art. 68 C. civ ., art.969 „Agentul” - ca „agent independent”- poate iniția orice demers, inclusiv o acțiune în justiție pentru a recupera orice prejudiciu ar putea suporta reprezentatul ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către terț a contractului încheiat cu acesta, chiar dacă o astfel de acțiune nu este expres prevăzută în acea „ autority ”, respectiv în împuternicirea generală dată de reprezentat, principalul, parte în relația de agency . Secția comercială, Decizia nr.3209 din 3 decembrie 2009 Reclamanta S.C.

M.R. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâta S.C. T.M. SRL Galați solicitând obligarea acesteia la eliberarea și predarea containerului 1 X 20’’ GP TTNU 3659371, la plata sumelor de 4.009,36 lei și 3090 USD reprezentând contravaloare prestații conexe de transport și taxe depozitare și imobiliare container, precum și a dobânzii legale aferente creanței principale.

Prin sentința civilă nr.58/MF/2 octombrie 2008, îndreptată prin încheierea nr.11/MF din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța, Secția maritimă și fluvială, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să elibereze și să predea reclamantei containerul 1 X 20’’ GP TTNU 3659371/00LN499329 conform conosamentului nr.B /L00LU2003711940, precum și la plata către reclamantă a sumelor de 4.000,36 lei și 3090 USD reprezentând contravaloare prestații conexe de transport și taxe de depozitare și imobilizare container și a dobânzii legale aferente creanței principale, de la data scadenței și până la data achitării acesteia. S-a reținut că între părți există un raport contractual specific dreptului maritim, reprezentat de conosament, în baza căruia cărăușul O.O.C.L.

Ltd , prin reclamantă, în calitate de agent al său, avea obligația contractuală de a preda marfa destinatarului indicat în menționatul conosament, respectiv pârâta, care avea obligația corelativă de a lua în primire marfa de îndată ce a fost descărcată de pe navă și de a elibera containerul proprietate a cărăușului, plătind prestațiile conexe de transport, dar și pe cele de depozitare și imobilizare a containerului, întrucât culpa în întârzierea preluării mărfii din container aparține în exclusivitate acesteia, cuantumul pretins de reclamantă nefiind contestat de pârâtă și reprezentând întinderea pagubei suferite de reclamantă ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligației de preluare a mărfii, la care se adaugă dobânda legală datorată conform art.43 C. com . și art.2 din OG nr.9/2000, de la data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea integrală a creanței principale.

Apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr.5/MF/16 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, care a reținut că reclamanta este agentul în România al cărăușului, conform Agreement-ului din 27 martie 2002, acționând conform instrucțiunilor primite de la cărăușul efectiv al mărfurilor transportate, că din întreaga corespondență dintre părți rezultă că apelanta pârâtă recunoaște că este proprietara mărfii din containerul din litigiu, întârzierile în preluarea mărfii și eliberarea containerului fiind datorate problemelor sale financiare și imposibilității obținerii unui credit, precum și că, potrivit conosamentului, cărăușul, prin agent, trebuie să predea marfa pârâtei destinatare, care are obligația corelativă de a lua marfa în primire după descărcarea de pe navă, iar reclamanta intimată are dreptul de a pretinde pârâtei, conform art. 969 C . civ ., eliberarea și predarea containerului și plata contravalorii prestațiilor conexe de transport, necontestate de pârâta apelantă.

Împotriva deciziei de mai sus pârâta a declarat recurs cu invocarea art.304 pct. 9 C . proc . civ . Recunoscând că are obligația de a restitui containerul în care s-a aflat marfa al cărei proprietar este și că datorează daune pentru refuzul său de a-l elibera, recurenta a criticat decizia instanței de apel pentru că nu a reținut că numai proprietarul bunului este cel care, lipsit de folosința acestuia după ajungerea transportului la destinatar, își poate dimensiona prejudiciul suferit și se poate adresa instanței pentru repararea acestuia, și nu reclamanta intimată care este doar agentul comercial al proprietarului containerului, în atribuțiunile acestuia neintrând și aceea de reprezentare juridică a partenerului său contractual, împrejurare ignorată de instanța criticată, care a făcut astfel o greșită aplicare a dispozițiilor art. 67 și 68 C . proc . civ ., ca și ale Legii nr.51/1995, prin respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a reclamantei.

Recurenta a mai criticat decizia și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 969 C . civ . față de lipsa oricărui alt temei convențional decât contractul de livrare de marfă încheiat cu M.HK Co și contractul de transport în țară al mărfii respective cu nava Hansa Africa, achitând prestațiile de care a beneficiat. Recursul recurentei pârâte nu este fondat.

Potrivit dreptului englez, contractele de intermediere de comerț sunt incluse într-o instituție juridică mult mai complexă decât instituția corespunzătoare a intermedierii, cu sau fără reprezentare, din sistemele de drept de sorginte romanistă, agentul, ca reprezentant al principalului (reprezentatul), mai ales dacă este un agent independent acționează în nume propriu și în interesul și pe contul reprezentatului pentru care este abilitat să încheie acte juridice, dar și să săvârșească fapte materiale, inclusiv să promoveze acțiuni în justiție în profitul reprezentatului, apropiindu-se astfel de statutul comisionarului din sistemele de drept romano germanice.

Fiind supus legii engleze, acordul de agent din litigiu este fără îndoială un acord de „ agency ”, agentul - ca „agent independent”- putând iniția, între altele, orice demers, inclusiv o acțiune în justiție pentru a recupera orice prejudiciu ar putea suporta reprezentatul ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către terț a contractului încheiat cu acesta, chiar dacă o astfel de acțiune nu este expres prevăzută în acea „ autority ”, respectiv în împuternicirea generală dată de reprezentat. S-a reținut, astfel, că, prin contractul de agent încheiat la 21 martie 2007, cărăușul real și proprietarul containerului din litigiu a desemnat ca agent al său pe reclamanta intimată, contractul fiind supus legii engleze (art.11 alin.1 din contract), ceea ce conduce la concluzia că reclamanta intimată are puterile unui agent independent” (art.1B.7 și art.17.7 din contract), cum rezultă din specificitatea instituției „ agency ” din sistemul englez de drept.

Astfel este, prin chiar această calitate, împuternicită (art.3.11 contract) să îndeplinească toate acțiunile necesare protejării depline a intereselor și drepturilor principalului, respectiv cărăușul efectiv, decurgând din contractele de transport maritim, inclusiv cu utilizarea de containere (art.3.10 din contract). Ca agent independent, reclamanta intimată este îndrituită inclusiv să promoveze acțiuni în justiție pentru a obține repararea eventualelor prejudicii pe care principalul (reprezentatul), adică OOCL, le suportă ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către beneficiarii transportului mărfii, inclusiv a celor rezultând din folosirea containerelor utilizate în respectivul transport de marfă, așa cum rezultă din economia contractului menționat și, cu deosebire din art.1.B pct.7.

Astfel fiind, s-a constatat că, în mod judicios, instanța de apel a respins excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei intimate în promovarea acțiunii, instanța făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.67 și 68 C . proc . civ ., reclamanta intimată fiind reprezentată în instanță de avocat ales cu respectarea dispozițiilor Legii nr.51/1995.

Nici critica vizând incorecta aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art.969 C. civ . nu este întemeiată întrucât, așa cum rezultă din conosamentul ce atestă încheierea contractului de transport maritim pentru transportarea mărfii proprietate a recurentei pârâte, marfa s-a transportat în containerul TTNU 3659371, mențiune cunoscută recurentei, container pentru descărcarea, manipularea și depozitarea căruia, proprietarul mărfii trebuie să suporte costurile aferente, inclusiv pe cele determinate de întârzierea în ridicarea mărfii, cum corect a stabilit instanța criticată, transportarea mărfii în container nefiind probată de către recurenta pârâtă a fi fost refuzată de către aceasta.

Astfel fiind, decizia recurată fiind legală și temeinică, pronunțată cu corecta aplicare a legii, cu aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1 C. proc . civ ., recursul recurentei pârâte a fost respins ca nefondat.