ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3236/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC F. SA a chemat în judecată Guvernul

României, solicitând anularea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea

și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat,

art. 142 lit. b) și art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu

modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri

pentru accelerarea privatizării.

În motivarea acțiunii,

a arătat că pentru terenurile pe care le deține în patrimoniu, efectuează procedura

de obținere a certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor,

în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 137/2002.

Susține că, majorarea

capitalului social cu suma rezultată din actualizarea valorii terenurilor cu indicele

de inflație până la data evaluării, conform art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991

adaugă în mod nelegal la procedura prevăzută de art. 12 alin. (5) din Legea nr.

137/2002, încălcându-se dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000,

art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 reprezentând cadrul legal în baza căruia

se aplică dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002, fapt ce rezultă din Nota

de fundamentare a H.G. nr. 107/2008 pentru modificarea art. 6 din H.G. nr. 834/1991.

Deoarece prin art. 6

alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 se dispune ca majorarea capitalului social să se

efectueze prin actualizarea valorii terenurilor - care au fost evaluate deja la

valoarea de piață - cu indicele de inflație până la data evaluării, se adaugă, in

mod nelegal, la procedura de majorare a capitalului social expres prevăzuta de

art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002.

Astfel, în loc sa aibă

loc o majorare a capitalului social de drept cu valoarea terenului menționată în

certificatul de atestare a dreptului de proprietate - așa după cum dispune, în mod

imperativ, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 - prin art. 6 alin. (3) din

H.G. nr. 834/1991, valoarea de piață a terenului se actualizează cu indicele de

inflație pana la data evaluării, iar cu valoarea rezultată se procedează la majorarea

capitalului social.

Reclamanta a mai arătat

că prin art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 se stabilește în sarcina adunării

generale a acționarilor societății care a dobândit certificatul de atestare a dreptului

de proprietate, obligația de a vota majorarea capitalului social cu valoarea terenului,

numărul de acțiuni emise suplimentar și modificarea corespunzătoare a actului de

înființare încălcându-se astfel principiul libertății votului.

În condițiile în care,

prin art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 se stabilește majorarea de drept a

capitalului social, art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 adaugă la lege, impunând

ca majorarea capitalului social sa se realizeze prin aprobarea adunării generale

a acționarilor.

Faptul că art. 142

lit. b) din H.G. nr. 577/2002 adaugă la art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, reprezintă o încălcare a

art. 4 alin. (3) și a art. 12 pct. b) din Legea nr. 24 privind normele de tehnica

legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Reclamanta a mai apreciat

că prin art. 143 din H.G. nr. 577/2002 se adaugă la art. 12 alin. (5) din Legea

nr. 137/2002, încălcându-se art. 4 alin. (3) și art. 12 pct. b din Legea nr. 24/2000.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 4493

din 28 iunie 2011 a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că dispozițiile criticate de reclamantă nu adaugă la

lege, și nu încalcă dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 conform

cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor

Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă și nici dispozițiile

art. 12 pct. b din aceeași lege care stabilesc că proiectul de act normativ, întocmit

în baza unui act de nivel superior, nu poate depăși limitele competenței instituite

prin acel act și nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.

Cât privește solicitarea

reclamantei de a se anula dispozițiile art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 care

aprobă Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, dar și anularea dispozițiilor

Legii nr. 137/2002 care stabilesc majorarea capitalului social în adunarea generală

a acționarilor, întrucât această reglementare încalcă principiului libertății votului/asociatului

instanța a reținut că această critică este neîntemeiată, deoarece obligația adunării

generale a acționarilor de a vota majorarea capitalului social este stabilită nu

de H.G. nr. 577/2002 ci chiar de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002.

Nici susținerea că dispozițiile

art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 ar adăuga la lege nu poate fi primită, reține

instanța, întrucât art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 nu reglementează interdicția

de adoptare a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor în acest sens ci,

din contră, majorarea capitalului social impusă de acest text de lege trebuie să

fie menționată într-un act al societății comerciale.

La reținerea caracterului

neîntemeiat al dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 instanța a avut în vedere

considerentele expuse cu privire la legalitatea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta SC F. SA.

Recurenta a susținut următoarele

critici:

1) Sentința recurată este

lipsită de temei legal, deoarece instanța de fond nu a aplicat dreptul ci l-a creat

prin aceea că nu s-a referit la conținutul concret al art. 6 alin. (3) din H.G.

nr. 834/1991, procedând la crearea unei norme juridice în considerarea căreia a

respins ca neîntemeiată cererea de anulare formulată de recurentă.

2) Sentința este nelegală,

deoarece aplică greșit procedura de majorare de drept a capitalului social prevăzută

expres de art. 12 din Legea nr. 137/2002.

Astfel, recurenta susține

că în cazul societății ce face obiectul prezentului litigiu, certificatul s-a eliberat

după privatizare așa încât majorarea capitatului social se realizează de drept cu

valoarea terenurilor menționate în certificat, fiind lipsit de echivoc că respectivele

terenuri au fost deja evaluate la valoarea de piață conform art. 6 alin. (1) din

H.G. nr. 834/1991.

Procedura actualizării

cu indicele de inflație până la data evaluării, impusă prin art. 6 alin. (3) din

H.G. nr. 834/1991 reprezintă, susține recurenta, o dublă evaluare a aportului în

natură a statului.

Pe de altă parte, recurenta

susține că majorarea de drept a capitalului social nu poate fi condiționată de hotărârea

adunării generale a acționarilor, deoarece se produce prin efectul legii.

În plus hotărârea adunării

generale a acționarilor este ulterioară majorări de drept a capitalului social și

reflectă o situație preexistentă.

3) Sentința este nelegală

în raport cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece consideră că valoarea cu care

se majorează capitalul social se determină conform art. 143 din H.G. nr. 577/2002.

Astfel, majorarea capitalului

social se realizează de drept, cu valoarea temeiurilor menționată în certificat

conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 iar potrivit art. 6 alin. (2) din

H.G. nr. 834/1991, certificatul menționează valoarea de piață a terenurilor, determinată

conform art. 6 alin. (1) H.G. nr. 834/1991.

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, apreciază

că acesta este nefondat, nefiind incident motivul de recurs, de nelegalitate, prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

După cum rezultă din expunerea

prezentată anterior, recurenta-reclamantă a solicitat anularea art. 6 alin. (3)

din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de

societățile comerciale cu capital de stat, astfel cum a fost modificat prin H.G.

nr. 107/2008, de modificare a art. 6 din H.G. nr. 834/1991, precum și pentru abrogarea

unor reglementări din domeniu.

Dispozițiile art. 6

alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, astfel cum a fost modificat prevăd: „valoarea terenurilor

evaluate potrivit alin. (1), actualizată cu indicele de inflație până la data evaluării,

se include, potrivit legii, în patrimoniul societăților comerciale, iar capitalul

social al acestora se majorează conform dispozițiilor art. 113 lit. f) și art. 210

din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Criticile recurentei-reclamante

referitoare la soluția instanței de fond care a confirmat legalitatea prevederilor

menționate nu sunt fondate.

Toate criticile și demersurile

recurentei-reclamante urmăresc modificarea sau explicitarea normelor legale în domeniul

majorării capitalul social al societăților cu capital de stat, ori acest fapt excede

atribuțiilor puterii judecătorești, implicit instanțelor de contencios administrativ.

Faptul că recurenta-reclamantă

are neclarități sau apreciază că normele legale menționate conduc către o dublă

evaluare a aportului în natură al statului la capitalul său social dacă ar fi aplicate,

nu reprezintă argumente legale pentru anularea acestora.

Mai mult, în dosarul cauzei,

reclamanta nu a făcut dovada faptului că a avut loc o punere în aplicare a dispozițiilor

art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, modificată, urmată de o hotărâre a acționarilor

în acest sens în raport de care să se invoce vătămarea în drepturile sau interesele

sale legitime.

De asemenea, aceasta nu

a dovedit că i s-a imputat în vreun fel majorarea incorectă a capitalului social

și consecințele prejudiciabile generate de acest fapt.

Nici critica potrivit

căreia dispozițiile art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 ar adăuga la lege nu

poate fi primită, întrucât așa cum corect a reținut și instanța de fond, art. 12

alin. (5) din Legea nr. 137/2002 nu reglementează interdicția de adoptare a unei

hotărâri a adunării generale a acționarilor în acest sens, ci dimpotrivă, majorarea

capitalului social impusă de acest text de lege trebuie menționată într-un act al

societății.

Referitor la nelegalitatea

dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, reclamanta aduce aceleași critici ca și în cazul

prevederilor art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, respectiv că ar adăuga la lege,

astfel că, la reținerea caracterului neîntemeiat al acestei critici, vor fi avute

în vedere considerentele expuse cu privire la legalitatea art. 6 alin. (3) din H.G.

nr. 834/1991.

Sunt nefondate și criticile

care vizează încălcarea art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (1) și

art. 14, 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, iar art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991,

modificat prin H.G. nr. 107/2008 reprezintă o normă legală paralelă față de procedura

de majorare a capitalului social reglementată de art. 143 din H.G. nr. 577/2002.

Față de cele expuse mai

sus și având în vedere și constatările instanței de fond, se reține că în lipsa

unor precizări exprese a valorii terenului în raport de care acesta se evaluează

în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în

cauză sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 277/2008, hotărâre aplicabilă în cazul

societăților comerciale integral privatizate.

Examinând și din oficiu

hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC F. SA împotriva sentinței civile nr. 4493 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie

2012.