ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3236/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC F. SA a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, art. 142 lit. b) și art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. În motivarea acțiunii, a arătat că pentru terenurile pe care le deține în patrimoniu, efectuează procedura de obținere a certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 137/2002.

Susține că, majorarea capitalului social cu suma rezultată din actualizarea valorii terenurilor cu indicele de inflație până la data evaluării, conform art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 adaugă în mod nelegal la procedura prevăzută de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, încălcându-se dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 reprezentând cadrul legal în baza căruia se aplică dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002, fapt ce rezultă din Nota de fundamentare a H.G. nr. 107/2008 pentru modificarea art. 6 din H.G. nr. 834/1991. Deoarece prin art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 se dispune ca majorarea capitalului social să se efectueze prin actualizarea valorii terenurilor - care au fost evaluate deja la valoarea de piață - cu indicele de inflație până la data evaluării, se adaugă, in mod nelegal, la procedura de majorare a capitalului social expres prevăzuta de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002.

Astfel, în loc sa aibă loc o majorare a capitalului social de drept cu valoarea terenului menționată în certificatul de atestare a dreptului de proprietate - așa după cum dispune, în mod imperativ, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 - prin art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, valoarea de piață a terenului se actualizează cu indicele de inflație pana la data evaluării, iar cu valoarea rezultată se procedează la majorarea capitalului social. Reclamanta a mai arătat că prin art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 se stabilește în sarcina adunării generale a acționarilor societății care a dobândit certificatul de atestare a dreptului de proprietate, obligația de a vota majorarea capitalului social cu valoarea terenului, numărul de acțiuni emise suplimentar și modificarea corespunzătoare a actului de înființare încălcându-se astfel principiul libertății votului.

În condițiile în care, prin art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 se stabilește majorarea de drept a capitalului social, art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 adaugă la lege, impunând ca majorarea capitalului social sa se realizeze prin aprobarea adunării generale a acționarilor. Faptul că art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 adaugă la art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, reprezintă o încălcare a art. 4 alin. (3) și a art. 12 pct. b) din Legea nr. 24 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative. Reclamanta a mai apreciat că prin art. 143 din H.G. nr. 577/2002 se adaugă la art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, încălcându-se art. 4 alin. (3) și art. 12 pct. b din Legea nr. 24/2000.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 4493 din 28 iunie 2011 a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că dispozițiile criticate de reclamantă nu adaugă la lege, și nu încalcă dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 conform cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă și nici dispozițiile art. 12 pct. b din aceeași lege care stabilesc că proiectul de act normativ, întocmit în baza unui act de nivel superior, nu poate depăși limitele competenței instituite prin acel act și nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.

Cât privește solicitarea reclamantei de a se anula dispozițiile art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 care aprobă Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, dar și anularea dispozițiilor Legii nr. 137/2002 care stabilesc majorarea capitalului social în adunarea generală a acționarilor, întrucât această reglementare încalcă principiului libertății votului/asociatului instanța a reținut că această critică este neîntemeiată, deoarece obligația adunării generale a acționarilor de a vota majorarea capitalului social este stabilită nu de H.G. nr. 577/2002 ci chiar de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002. Nici susținerea că dispozițiile art. 142 lit. b) din H.G.

nr. 577/2002 ar adăuga la lege nu poate fi primită, reține instanța, întrucât art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 nu reglementează interdicția de adoptare a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor în acest sens ci, din contră, majorarea capitalului social impusă de acest text de lege trebuie să fie menționată într-un act al societății comerciale. La reținerea caracterului neîntemeiat al dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 instanța a avut în vedere considerentele expuse cu privire la legalitatea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta SC F. SA. Recurenta a susținut următoarele critici: 1) Sentința recurată este lipsită de temei legal, deoarece instanța de fond nu a aplicat dreptul ci l-a creat prin aceea că nu s-a referit la conținutul concret al art. 6 alin. (3) din H.G.

nr. 834/1991, procedând la crearea unei norme juridice în considerarea căreia a respins ca neîntemeiată cererea de anulare formulată de recurentă. 2) Sentința este nelegală, deoarece aplică greșit procedura de majorare de drept a capitalului social prevăzută expres de art. 12 din Legea nr. 137/2002. Astfel, recurenta susține că în cazul societății ce face obiectul prezentului litigiu, certificatul s-a eliberat după privatizare așa încât majorarea capitatului social se realizează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat, fiind lipsit de echivoc că respectivele terenuri au fost deja evaluate la valoarea de piață conform art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991. Procedura actualizării cu indicele de inflație până la data evaluării, impusă prin art. 6 alin. (3) din H.G.

nr. 834/1991 reprezintă, susține recurenta, o dublă evaluare a aportului în natură a statului. Pe de altă parte, recurenta susține că majorarea de drept a capitalului social nu poate fi condiționată de hotărârea adunării generale a acționarilor, deoarece se produce prin efectul legii. În plus hotărârea adunării generale a acționarilor este ulterioară majorări de drept a capitalului social și reflectă o situație preexistentă. 3) Sentința este nelegală în raport cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece consideră că valoarea cu care se majorează capitalul social se determină conform art. 143 din H.G. nr. 577/2002. Astfel, majorarea capitalului social se realizează de drept, cu valoarea temeiurilor menționată în certificat conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 iar potrivit art. 6 alin. (2) din H.G.

nr. 834/1991, certificatul menționează valoarea de piață a terenurilor, determinată conform art. 6 alin. (1) H.G. nr. 834/1991. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, nefiind incident motivul de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. După cum rezultă din expunerea prezentată anterior, recurenta-reclamantă a solicitat anularea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 107/2008, de modificare a art. 6 din H.G. nr. 834/1991, precum și pentru abrogarea unor reglementări din domeniu.

Dispozițiile art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, astfel cum a fost modificat prevăd: „valoarea terenurilor evaluate potrivit alin. (1), actualizată cu indicele de inflație până la data evaluării, se include, potrivit legii, în patrimoniul societăților comerciale, iar capitalul social al acestora se majorează conform dispozițiilor art. 113 lit. f) și art. 210 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare”. Criticile recurentei-reclamante referitoare la soluția instanței de fond care a confirmat legalitatea prevederilor menționate nu sunt fondate. Toate criticile și demersurile recurentei-reclamante urmăresc modificarea sau explicitarea normelor legale în domeniul majorării capitalul social al societăților cu capital de stat, ori acest fapt excede atribuțiilor puterii judecătorești, implicit instanțelor de contencios administrativ.

Faptul că recurenta-reclamantă are neclarități sau apreciază că normele legale menționate conduc către o dublă evaluare a aportului în natură al statului la capitalul său social dacă ar fi aplicate, nu reprezintă argumente legale pentru anularea acestora. Mai mult, în dosarul cauzei, reclamanta nu a făcut dovada faptului că a avut loc o punere în aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, modificată, urmată de o hotărâre a acționarilor în acest sens în raport de care să se invoce vătămarea în drepturile sau interesele sale legitime. De asemenea, aceasta nu a dovedit că i s-a imputat în vreun fel majorarea incorectă a capitalului social și consecințele prejudiciabile generate de acest fapt.

Nici critica potrivit căreia dispozițiile art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 ar adăuga la lege nu poate fi primită, întrucât așa cum corect a reținut și instanța de fond, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 nu reglementează interdicția de adoptare a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor în acest sens, ci dimpotrivă, majorarea capitalului social impusă de acest text de lege trebuie menționată într-un act al societății. Referitor la nelegalitatea dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, reclamanta aduce aceleași critici ca și în cazul prevederilor art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, respectiv că ar adăuga la lege, astfel că, la reținerea caracterului neîntemeiat al acestei critici, vor fi avute în vedere considerentele expuse cu privire la legalitatea art. 6 alin. (3) din H.G.

nr. 834/1991. Sunt nefondate și criticile care vizează încălcarea art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (1) și art. 14, 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, iar art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, modificat prin H.G. nr. 107/2008 reprezintă o normă legală paralelă față de procedura de majorare a capitalului social reglementată de art. 143 din H.G. nr. 577/2002. Față de cele expuse mai sus și având în vedere și constatările instanței de fond, se reține că în lipsa unor precizări exprese a valorii terenului în raport de care acesta se evaluează în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile H.G.

nr. 277/2008, hotărâre aplicabilă în cazul societăților comerciale integral privatizate. Examinând și din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC F. SA împotriva sentinței civile nr. 4493 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2012.