ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 67/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 67/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-A contencios administrativ și fiscal reclamanta

SC R.D. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României

suspendarea executării actului administrativ cu caracter normativ - H.G. nr.

107/2008 pentru modificarea art. 6 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și

evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat,

precum și pentru abrogarea unor reglementări din domeniu, publicată în M. Of.

nr. 87/04.02.2008 - până la pronunțarea unei soluții de către instanța de

judecată.

În motivarea cererii,

cu privire la dreptul legal al SC R.D. SA și la interesul legitim vătămate de

către Guvernul României la data edictării H.G. nr. 107/2008, reclamanta a

arătat că a fost cuprinsă în planul integrat de privatizare pentru anii 2006 -

2007, plan priorizat 2006, plan 1, poziția 10, acest plan fiind aprobat de

către Guvernul României în ședința din data de 12 aprilie 2006, Guvernul fiind

cel care a aprobat strategia națională de privatizare, conform art. 41 din

O.U.G. nr. 88/1997.

A mai arătat

reclamanta că în urma procesului de privatizare, la data de 21 decembrie 2006 a

fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 81/2006, prin care

Asociația salariaților R.D. a cumpărat întreg pachetul de acțiuni deținute de

către AVAS la capitalul social al SC R.D. SA.

La data semnării

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 81/2006, (ce instituia

obligativitatea în sarcina cumpărătorului de a determina societatea să facă

demersuri pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului, situat în București, bd. Timișoara nr. 8 a,

sector 6, și care urma sa fie încorporat în capitalul social al societății, cu

emiterea corespunzătoare de acțiuni în beneficiul AVAS, ca instituție publică,

reprezentantă a statului și implicată în privatizare), erau în vigoare

dispozițiile H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri

deținute de societățile comerciale cu capital de stat.

La momentul semnării

contractului de privatizare al SC R.D. SA., cumpărătoarea a avut convingerea

clară, fermă că evaluarea terenului ce urma a fi încorporat în capitalul social

al societății urma să se facă în condițiile stabilite de H.G. nr. 834/1991,

reglementari în vigoare la data cumpărării întregului pachet de acțiuni,

respectiv la valoarea stabilită de consiliile de administrație ale

societăților, în raport de criteriile stabilite de acest act normativ, iar nu

în raport de valoarea terenurilor actualizată cu indicele de inflație până la

data adoptării hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților,

valoare impusă de H.G. nr. 107/2008 și net superioară celei stabilite de H.G.

nr. 834/1991.

S-a mai precizat că

la data semnării contractului de vânzare de acțiuni, societatea nu avea

eliberat certificatul de proprietate asupra terenului, astfel încât prin

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 81/21 decembrie 2006, în temeiul

clauzelor nr. 8.5.2 și 8.5.3, cumpărătorul Asociația salariaților R.D. s-a

obligat să determine societatea, să întocmească și să depună la organele

competente documentația completă pentru eliberarea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data transferului

dreptului de proprietate asupra acțiunilor, obligație respectată conform

certificatului de înregistrare nr. 708292/07 februarie 2007 la OCPI București.

După obținerea

avizelor de la OCPI sector 6 și de la Direcția de Urbanism și Amenajarea

Teritoriului din cadrul Primăriei București, documentația a fost depusă la

Secretariatul General al Ministerului Internelor și Reformei Administrative,

fiind înregistrat sub nr. 20584/SG/14 noiembrie 2007, societatea

îndeplinindu-și toate obligațiile legale în condițiile și în termenele

prevăzute de lege.

Ulterior, conform

Raportului de Evaluare elaborat de SC E.V. SRL terenul a fost evaluat conform

dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, la suma de 3.459.840 RON, acesta urmând sa

devină de drept aport în natură la capitalul social al SC R.D. SA.

A mai subliniat

reclamanta că întreaga procedură de eliberare a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului a avut la bază acest raport de

evaluare și respectiv dispozițiile H.G. nr. 834/1991.

S-a mai precizat în

susținerea acțiunii că H.G. nr. 107/2008 contravine celor mai elementare

principii de drept civil, vătămând deopotrivă interese de ordin privat, dar și

public precum și că H.G. nr. 107/2008 încalcă principiul general de drept

"tempus regit actum".

A mai susținut

reclamanta că suspendarea executării actului administrativ este întemeiată

întrucât sunt întrunite toate condițiile speciale cerute de lege în acest sens,

conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 09 mai 2011 și la data de 10 mai 2011 pârâtul a invocat

excepțiile nulității cererii pentru lipsa timbrajului și a lipsei calității

procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr.

5561 din 3 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins excepțiile netimbrării și lipsei calității

procesuale active invocate de pârât ca fiind neîntemeiate și a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC R.D. SA ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește

excepția netimbrării, Curtea a reținut că au fost respectate dispozițiile art.

3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, conform chitanței depuse de reclamantă la

dosar la termenul de judecată din 09 mai 2011 și la data de 20 iunie 2011, dar

și timbrelor judiciare.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale active au fost avute în vedere dispozițiile art. 1

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, caracterul normativ al actului a cărui

suspendare se cere și pe cale de consecință sfera de aplicare a acestuia,

subliniindu-se că argumentele invocate în susținerea excepției se subscriu

analizei ce urma a fi efectuată pe fondul cauzei.

Pe fond, Curtea a

constatat că nu este întrunită nici cerința cazului bine justificat, neobservând

niciun indiciu în sensul că H.G. nr. 107/2008 ar contraveni principiului

neretroactivității ori principiului conform căruia un act juridic se încheie în

conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii lui și este

supus acestora (tempus regit actum), dar nici cerința pagubei iminente.

S-a reținut că H.G.

nr. 107/2008 pentru modificarea art. 6 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea

și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de

stat, precum și pentru abrogarea unor reglementări din domeniu a fost publicată

în M. Of. nr. 87/04.02.2008 și se aplică de la data intrării în vigoare pentru

viitor, nu și pentru trecut.

Împrejurarea că

stabilirea valorii terenului conform prevederilor H.G. nr. 107/2008 ar

determina o diminuare a patrimoniului reclamantei și o majorare a participației

statului prin AVAS nu constituie o chestiune de neretroactivitate, astfel că nu

s-a putut reține vreun viciu de legalitate în ceea ce privește H.G. nr.

107/2008.

Pe de altă parte,

deși reclamanta a invocat o valoare a terenului situat în București, Bd.

Timișoara nr. 8 a, sector 6 de 3.459.840 RON, valoare determinată conform H.G.

nr. 834/1991, nu a făcut dovada acestei susțineri.

În sfârșit, s-a

reținut că este vădit neîntemeiată raportarea reclamantei la data de 21

decembrie 2006, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 81/2006;

o astfel de raportare este eronată întrucât evaluarea terenurilor se face

conform legii în vigoare la data parcurgerii respectivei operațiuni (de evaluare)

și cu respectarea procedurii instituite prin hotărârea de guvern emisă în

executarea legii, fiind deci fără relevanță data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, act încheiat în urma procesului de privatizare a societății

reclamante, și în conformitate cu dispozițiile legii în vigoare la momentul

încheierii menționatului contract.

În privința pagubei

iminente, s-a reținut că reclamanta nu a dovedit că evaluarea terenului s-ar

face conform H.G. nr. 107/2008 cu efecte ireversibile anterior soluționării

cererii de anulare a respectivei hotărâri. Aceasta cu atât mai mult cu cât

dosarul nr. 3954/2/2011 având ca obiect cererea de anulare a H.G. nr. 107/2008

are prim termen de judecată la 04 octombrie 2011.

A concluzionat Curtea

că din împrejurările speței nu rezultă o îndoială asupra legalității,

veridicității și autenticității de care se bucură H.G. nr. 107/2008 și nici

existența unei urgențe în suspendarea actului, împrejurare dedusă din lipsa

unei procedurii executorii în derulare, dar și din domeniul de aplicare a

actului.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs SC R.D. SA.

Cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că înseși considerentele primei instanțe

conturează împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității H.G. nr. 107/2008, astfel că în mod

greșit s-a reținut că nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat,

totodată și cerința pagubei iminente a fost dovedită în cauză în contextul

materialului probator existent la dosar.

S-a subliniat că

actul administrativ normativ contestat încalcă în mod evident principiul

general de drept tempus regit actum în condițiile în care recurenta-reclamantă

a parcurs pași importanți în vederea majorării capitalului social cu valoarea

terenului iar aplicarea imediată a dispozițiilor H.G. nr. 107/2008 în ceea ce

privește modalitatea de evaluare a terenului o prejudiciază în mod vădit. În

prezent societatea este pusă în situația aplicării unui algoritm de calcul

impus de H.G. nr. 107/2008 deși la data semnării contractului de privatizare și

respectiv la data efectuării raportului de expertiză erau aplicabile

dispozițiile H.G. nr. 834/1991.

În același timp, H.G.

contestată reprezintă o veritabilă încălcare a principiului neretroactivității

legii civile câtă vreme el se aplică și în ipoteza în care există deja eliberat

un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, în ale

cărui anexe figurează o anumită valoare calculată conform H.G. nr. 834/1991 în

vigoare la acea dată.

În măsura în care

actul administrativ atacat nu se va suspenda recurenta ar suferi o pagubă

iminentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, care nu ar

putea fi înlăturată în condițiile în care societatea se află în plin proces de

majorare a capitalului social cu valoarea terenului, valoare calculată conform

H.G. nr. 834/1991 în vigoare la data privatizării societății și la data

inițierii procedurii de încorporare a terenului în capitalul social. Majorarea

capitalului social ar urma să se realizeze potrivit noului act normativ la

valoarea stabilită de societate, dar actualizată cu indicii de inflație

calculați din luna următoare celei pentru care s-au utilizat valorile de

evaluator, până la finele lunii anterioare adoptării efective a hotărârii de

majorare a capitalului social, ceea ce impune o majorare a capitalului social

la o valoare net superioară celei avute în vedere la data privatizării și care

ar majora în mod artificial și nelegal participația statului prin Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului. La achiziționarea pachetului de

acțiuni suplimentare, dreptul legal de preempțiune al Asociației Salariaților

R.D. va fi afectat în mod corespunzător prin prețul uriaș care va trebui

achitat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs rezumate mai înainte și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge

în consecință.

Cererea de suspendare

a executării H.G. nr. 107/30 ianuarie 2008 (pentru modificarea art. 6 din H.G.

nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de

societățile comerciale cu capital de stat, precum și pentru abrogarea unor

reglementări din domeniu) a fost formulată de reclamanta SC R.D. SA în temeiul

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

potrivit căruia:

În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce

acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de

drept și fără nicio formalitate.

Conform adresei de

răspuns nr. 15A/2034/CA/23 martie 2011 emisă de Secretariatul General al

Guvernului României rezultă că, respectând noma legală citată mai înainte,

reclamanta a sesizat anterior autoritatea publică emitentă a actului contestat.

În examinarea cererii

cu care a fost învestită Curtea de Apel s-a raportat corect la dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, procedând la

verificarea îndeplinirii celor două condiții cumulativ și imperativ fixate de

legiuitor pentru a se aprecia asupra suspendării executării unui act administrativ,

instrument procedural cu caracter de excepție deoarece actul administrativ se

bucură de prezumția de legalitate, fiind supus regulii executării imediate și

din oficiu.

Așa cum este

reglementată măsura întreruperii temporare a efectelor unui act administrativ

prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ea poate opera numai în

condițiile existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente,

accepțiunea acestor sintagme fiind lămurită de legiuitor prin art. 2 alin. (1)

lit. t) și lit. ș) din același act normativ.

Norma națională din

perspectiva căreia se evaluează o cerere de suspendare a executării unui act

administrativ este în acord cu principiile aplicabile protecției provizorii

acordate de instanță împotriva actelor administrative, principii cuprinse în

Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei

către statele membre; potrivit unuia din aceste principii măsurile de protecție

provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este

de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub

condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului

respectiv, iar aplicarea unei astfel de măsuri nu influențează în niciun fel

decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată cu contestarea pe

fond/anularea actului respectiv.

Instanța de control

judiciar remarcă faptul că prima instanță a avut în vedere nu numai dispoziția

legală ce a constituit temeiul cererii de suspendare a executării H.G. nr.

107/2008 ci și circumstanțele concrete ale cauzei, considerentele sentinței

recurate fiind de referință în acest sens.

Fiind obligat de lege

să procedeze la o sumară verificare a actului administrativ pendinte,

judecătorul fondului a reținut că niciuna din cele două exigențe nu este

îndeplinită.

Aparențele de

nelegalitate invocate de societatea reclamantă referitoare la încălcarea

principiilor de drept tempus regit actum și neretroactivitatea legii au fost

înlăturate argumentat de instanță. Astfel, s-a arătat că H.G. nr. 107/2008

pentru modificarea art. 6 din H.G. nr. 834/1991 se aplică de la data intrării

în vigoare - data de 4 februarie 2008 - pentru viitor, nu și pentru trecut cum

a susținut reclamanta în mod neîntemeiat. Împrejurarea că stabilirea valorii

terenului conform H.G. nr. 107/2008 ar determina o diminuare a patrimoniului

societății reclamante și o majorare a participației statului prin Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului nu constituie o încălcare a

principiului neretroactivității legii.

De asemenea, motivat,

a fost înlăturată și raportarea reclamantei la data de 12 decembrie 2006 când

s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 81, când nu era

eliberat certificatul de proprietate asupra terenului, subliniindu-se că

evaluarea se face potrivit legii în vigoare la data parcurgerii acestei

operațiuni de evaluare, precum și cu respectarea procedurii instituite prin

hotărâre de guvern emisă în executarea legii.

Legalitatea unui act

administrativ se verifică în raport cu dispozițiile cuprinse în legi sau

dispoziții cu caracter normativ ierarhic superioare în executarea sau aplicarea

cărora actul a fost emis, or, în speță recurenta-reclamantă nu arată căror

astfel de dispoziții contravine H.G. nr. 107/2008.

În privința condiției

pagubei iminente, corect s-a observat că nici aceasta nu este îndeplinită,

susținerea că evaluarea terenului s-ar face potrivit H.G. nr. 107/2008 cu

efecte ireversibile anterior soluționării acțiunii în anulare a acestei

hotărârii de guvern nefiind probată, mai ales că acțiunea în anulare formează

deja obiectul unui dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

De altfel toate

aspectele menționate în cererea de suspendare și reiterate în cererea de recurs

privitoare la pericolul ca prin aplicarea imediată a H.G. nr. 107/2008 să se

ajungă la o majorare artificială și nelegală a participației statului, prin

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, și implicit la afectarea

în mod corespunzător al dreptului a preempțiune legal al Asociației

Salariaților R.D. prin prețul uriaș ce va trebui achitat către Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului, sunt aspecte de atributul instanței

care soluționează cererea în anularea H.G. nr. 107/2008.

În acest context este

corectă și legală concluzia instanței că nu sunt incidente dispozițiile art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 față de domeniul de aplicare a H.G. nr.

107/2008 prin care s-a modificat art. 6 din H.G. nr. 834/1991 și față de

inexistența unei proceduri de executare a reclamantei în temeiul acestor acte

normative.

Văzând și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de SC R.D. SA împotriva Sentinței nr. 5561 din 3 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.