ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 67/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-A contencios administrativ și fiscal reclamanta SC R.D. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea executării actului administrativ cu caracter normativ - H.G. nr. 107/2008 pentru modificarea art. 6 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, precum și pentru abrogarea unor reglementări din domeniu, publicată în M. Of. nr. 87/04.02.2008 - până la pronunțarea unei soluții de către instanța de judecată. În motivarea cererii, cu privire la dreptul legal al SC R.D.

SA și la interesul legitim vătămate de către Guvernul României la data edictării H.G. nr. 107/2008, reclamanta a arătat că a fost cuprinsă în planul integrat de privatizare pentru anii 2006 - 2007, plan priorizat 2006, plan 1, poziția 10, acest plan fiind aprobat de către Guvernul României în ședința din data de 12 aprilie 2006, Guvernul fiind cel care a aprobat strategia națională de privatizare, conform art. 41 din O.U.G. nr. 88/1997. A mai arătat reclamanta că în urma procesului de privatizare, la data de 21 decembrie 2006 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 81/2006, prin care Asociația salariaților R.D. a cumpărat întreg pachetul de acțiuni deținute de către AVAS la capitalul social al SC R.D.

SA. La data semnării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 81/2006, (ce instituia obligativitatea în sarcina cumpărătorului de a determina societatea să facă demersuri pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, situat în București, bd. Timișoara nr. 8 a, sector 6, și care urma sa fie încorporat în capitalul social al societății, cu emiterea corespunzătoare de acțiuni în beneficiul AVAS, ca instituție publică, reprezentantă a statului și implicată în privatizare), erau în vigoare dispozițiile H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat. La momentul semnării contractului de privatizare al SC R.D.

SA., cumpărătoarea a avut convingerea clară, fermă că evaluarea terenului ce urma a fi încorporat în capitalul social al societății urma să se facă în condițiile stabilite de H.G. nr. 834/1991, reglementari în vigoare la data cumpărării întregului pachet de acțiuni, respectiv la valoarea stabilită de consiliile de administrație ale societăților, în raport de criteriile stabilite de acest act normativ, iar nu în raport de valoarea terenurilor actualizată cu indicele de inflație până la data adoptării hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților, valoare impusă de H.G. nr. 107/2008 și net superioară celei stabilite de H.G. nr. 834/1991. S-a mai precizat că la data semnării contractului de vânzare de acțiuni, societatea nu avea eliberat certificatul de proprietate asupra terenului, astfel încât prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 81/21 decembrie 2006, în temeiul clauzelor nr. 8.5.2 și 8.5.3, cumpărătorul Asociația salariaților R.D.

s-a obligat să determine societatea, să întocmească și să depună la organele competente documentația completă pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, obligație respectată conform certificatului de înregistrare nr. 708292/07 februarie 2007 la OCPI București. După obținerea avizelor de la OCPI sector 6 și de la Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei București, documentația a fost depusă la Secretariatul General al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, fiind înregistrat sub nr. 20584/SG/14 noiembrie 2007, societatea îndeplinindu-și toate obligațiile legale în condițiile și în termenele prevăzute de lege.

Ulterior, conform Raportului de Evaluare elaborat de SC E.V. SRL terenul a fost evaluat conform dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, la suma de 3.459.840 RON, acesta urmând sa devină de drept aport în natură la capitalul social al SC R.D. SA. A mai subliniat reclamanta că întreaga procedură de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului a avut la bază acest raport de evaluare și respectiv dispozițiile H.G. nr. 834/1991. S-a mai precizat în susținerea acțiunii că H.G. nr. 107/2008 contravine celor mai elementare principii de drept civil, vătămând deopotrivă interese de ordin privat, dar și public precum și că H.G. nr. 107/2008 încalcă principiul general de drept "tempus regit actum". A mai susținut reclamanta că suspendarea executării actului administrativ este întemeiată întrucât sunt întrunite toate condițiile speciale cerute de lege în acest sens, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată la data de 09 mai 2011 și la data de 10 mai 2011 pârâtul a invocat excepțiile nulității cererii pentru lipsa timbrajului și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 5561 din 3 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile netimbrării și lipsei calității procesuale active invocate de pârât ca fiind neîntemeiate și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.D. SA ca fiind neîntemeiată. În ceea ce privește excepția netimbrării, Curtea a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, conform chitanței depuse de reclamantă la dosar la termenul de judecată din 09 mai 2011 și la data de 20 iunie 2011, dar și timbrelor judiciare.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active au fost avute în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, caracterul normativ al actului a cărui suspendare se cere și pe cale de consecință sfera de aplicare a acestuia, subliniindu-se că argumentele invocate în susținerea excepției se subscriu analizei ce urma a fi efectuată pe fondul cauzei. Pe fond, Curtea a constatat că nu este întrunită nici cerința cazului bine justificat, neobservând niciun indiciu în sensul că H.G. nr. 107/2008 ar contraveni principiului neretroactivității ori principiului conform căruia un act juridic se încheie în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii lui și este supus acestora (tempus regit actum), dar nici cerința pagubei iminente.

S-a reținut că H.G. nr. 107/2008 pentru modificarea art. 6 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, precum și pentru abrogarea unor reglementări din domeniu a fost publicată în M. Of. nr. 87/04.02.2008 și se aplică de la data intrării în vigoare pentru viitor, nu și pentru trecut. Împrejurarea că stabilirea valorii terenului conform prevederilor H.G. nr. 107/2008 ar determina o diminuare a patrimoniului reclamantei și o majorare a participației statului prin AVAS nu constituie o chestiune de neretroactivitate, astfel că nu s-a putut reține vreun viciu de legalitate în ceea ce privește H.G. nr. 107/2008. Pe de altă parte, deși reclamanta a invocat o valoare a terenului situat în București, Bd.

Timișoara nr. 8 a, sector 6 de 3.459.840 RON, valoare determinată conform H.G. nr. 834/1991, nu a făcut dovada acestei susțineri. În sfârșit, s-a reținut că este vădit neîntemeiată raportarea reclamantei la data de 21 decembrie 2006, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 81/2006; o astfel de raportare este eronată întrucât evaluarea terenurilor se face conform legii în vigoare la data parcurgerii respectivei operațiuni (de evaluare) și cu respectarea procedurii instituite prin hotărârea de guvern emisă în executarea legii, fiind deci fără relevanță data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, act încheiat în urma procesului de privatizare a societății reclamante, și în conformitate cu dispozițiile legii în vigoare la momentul încheierii menționatului contract.

În privința pagubei iminente, s-a reținut că reclamanta nu a dovedit că evaluarea terenului s-ar face conform H.G. nr. 107/2008 cu efecte ireversibile anterior soluționării cererii de anulare a respectivei hotărâri. Aceasta cu atât mai mult cu cât dosarul nr. 3954/2/2011 având ca obiect cererea de anulare a H.G. nr. 107/2008 are prim termen de judecată la 04 octombrie 2011. A concluzionat Curtea că din împrejurările speței nu rezultă o îndoială asupra legalității, veridicității și autenticității de care se bucură H.G. nr. 107/2008 și nici existența unei urgențe în suspendarea actului, împrejurare dedusă din lipsa unei procedurii executorii în derulare, dar și din domeniul de aplicare a actului.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs SC R.D. SA. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că înseși considerentele primei instanțe conturează împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității H.G. nr. 107/2008, astfel că în mod greșit s-a reținut că nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, totodată și cerința pagubei iminente a fost dovedită în cauză în contextul materialului probator existent la dosar. S-a subliniat că actul administrativ normativ contestat încalcă în mod evident principiul general de drept tempus regit actum în condițiile în care recurenta-reclamantă a parcurs pași importanți în vederea majorării capitalului social cu valoarea terenului iar aplicarea imediată a dispozițiilor H.G.

nr. 107/2008 în ceea ce privește modalitatea de evaluare a terenului o prejudiciază în mod vădit. În prezent societatea este pusă în situația aplicării unui algoritm de calcul impus de H.G. nr. 107/2008 deși la data semnării contractului de privatizare și respectiv la data efectuării raportului de expertiză erau aplicabile dispozițiile H.G. nr. 834/1991. În același timp, H.G. contestată reprezintă o veritabilă încălcare a principiului neretroactivității legii civile câtă vreme el se aplică și în ipoteza în care există deja eliberat un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, în ale cărui anexe figurează o anumită valoare calculată conform H.G. nr. 834/1991 în vigoare la acea dată.

În măsura în care actul administrativ atacat nu se va suspenda recurenta ar suferi o pagubă iminentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, care nu ar putea fi înlăturată în condițiile în care societatea se află în plin proces de majorare a capitalului social cu valoarea terenului, valoare calculată conform H.G. nr. 834/1991 în vigoare la data privatizării societății și la data inițierii procedurii de încorporare a terenului în capitalul social.

Majorarea capitalului social ar urma să se realizeze potrivit noului act normativ la valoarea stabilită de societate, dar actualizată cu indicii de inflație calculați din luna următoare celei pentru care s-au utilizat valorile de evaluator, până la finele lunii anterioare adoptării efective a hotărârii de majorare a capitalului social, ceea ce impune o majorare a capitalului social la o valoare net superioară celei avute în vedere la data privatizării și care ar majora în mod artificial și nelegal participația statului prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. La achiziționarea pachetului de acțiuni suplimentare, dreptul legal de preempțiune al Asociației Salariaților R.D. va fi afectat în mod corespunzător prin prețul uriaș care va trebui achitat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs rezumate mai înainte și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință. Cererea de suspendare a executării H.G. nr. 107/30 ianuarie 2008 (pentru modificarea art. 6 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, precum și pentru abrogarea unor reglementări din domeniu) a fost formulată de reclamanta SC R.D. SA în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit căruia: În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. Conform adresei de răspuns nr. 15A/2034/CA/23 martie 2011 emisă de Secretariatul General al Guvernului României rezultă că, respectând noma legală citată mai înainte, reclamanta a sesizat anterior autoritatea publică emitentă a actului contestat. În examinarea cererii cu care a fost învestită Curtea de Apel s-a raportat corect la dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, procedând la verificarea îndeplinirii celor două condiții cumulativ și imperativ fixate de legiuitor pentru a se aprecia asupra suspendării executării unui act administrativ, instrument procedural cu caracter de excepție deoarece actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind supus regulii executării imediate și din oficiu.

Așa cum este reglementată măsura întreruperii temporare a efectelor unui act administrativ prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ea poate opera numai în condițiile existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, accepțiunea acestor sintagme fiind lămurită de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. t) și lit. ș) din același act normativ.

Norma națională din perspectiva căreia se evaluează o cerere de suspendare a executării unui act administrativ este în acord cu principiile aplicabile protecției provizorii acordate de instanță împotriva actelor administrative, principii cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre; potrivit unuia din aceste principii măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv, iar aplicarea unei astfel de măsuri nu influențează în niciun fel decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată cu contestarea pe fond/anularea actului respectiv.

Instanța de control judiciar remarcă faptul că prima instanță a avut în vedere nu numai dispoziția legală ce a constituit temeiul cererii de suspendare a executării H.G. nr. 107/2008 ci și circumstanțele concrete ale cauzei, considerentele sentinței recurate fiind de referință în acest sens. Fiind obligat de lege să procedeze la o sumară verificare a actului administrativ pendinte, judecătorul fondului a reținut că niciuna din cele două exigențe nu este îndeplinită. Aparențele de nelegalitate invocate de societatea reclamantă referitoare la încălcarea principiilor de drept tempus regit actum și neretroactivitatea legii au fost înlăturate argumentat de instanță. Astfel, s-a arătat că H.G. nr. 107/2008 pentru modificarea art. 6 din H.G.

nr. 834/1991 se aplică de la data intrării în vigoare - data de 4 februarie 2008 - pentru viitor, nu și pentru trecut cum a susținut reclamanta în mod neîntemeiat. Împrejurarea că stabilirea valorii terenului conform H.G. nr. 107/2008 ar determina o diminuare a patrimoniului societății reclamante și o majorare a participației statului prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu constituie o încălcare a principiului neretroactivității legii. De asemenea, motivat, a fost înlăturată și raportarea reclamantei la data de 12 decembrie 2006 când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 81, când nu era eliberat certificatul de proprietate asupra terenului, subliniindu-se că evaluarea se face potrivit legii în vigoare la data parcurgerii acestei operațiuni de evaluare, precum și cu respectarea procedurii instituite prin hotărâre de guvern emisă în executarea legii.

Legalitatea unui act administrativ se verifică în raport cu dispozițiile cuprinse în legi sau dispoziții cu caracter normativ ierarhic superioare în executarea sau aplicarea cărora actul a fost emis, or, în speță recurenta-reclamantă nu arată căror astfel de dispoziții contravine H.G. nr. 107/2008. În privința condiției pagubei iminente, corect s-a observat că nici aceasta nu este îndeplinită, susținerea că evaluarea terenului s-ar face potrivit H.G. nr. 107/2008 cu efecte ireversibile anterior soluționării acțiunii în anulare a acestei hotărârii de guvern nefiind probată, mai ales că acțiunea în anulare formează deja obiectul unui dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

De altfel toate aspectele menționate în cererea de suspendare și reiterate în cererea de recurs privitoare la pericolul ca prin aplicarea imediată a H.G. nr. 107/2008 să se ajungă la o majorare artificială și nelegală a participației statului, prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, și implicit la afectarea în mod corespunzător al dreptului a preempțiune legal al Asociației Salariaților R.D. prin prețul uriaș ce va trebui achitat către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, sunt aspecte de atributul instanței care soluționează cererea în anularea H.G. nr. 107/2008. În acest context este corectă și legală concluzia instanței că nu sunt incidente dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 față de domeniul de aplicare a H.G.

nr. 107/2008 prin care s-a modificat art. 6 din H.G. nr. 834/1991 și față de inexistența unei proceduri de executare a reclamantei în temeiul acestor acte normative. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de SC R.D. SA împotriva Sentinței nr. 5561 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.