ÎCCJ, decizie (scj.ro #85445)

Societate comercială.taxă pentru

autorizație de comercializare. Plata taxei cu întârziere. Consecințe

În cazul în care organele Ministerului Finanțelor Publice a acceptat

plata cu întârziere a taxei pentru autorizația de comercializare, prevăzută de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/1998, aprobată, cu modificări și

completări prin Legea nr.148/1999, percepând și majorări, nu se mai justifică

anularea autorizației.

Decizia

nr.409 din 6 februarie 2002

Societatea comercială „S.P.U.” a chemat în judecată Direcția Generală a

Finanțelor Publice Gorj, solicitând desființarea deciziei nr.172 din 16 mai

2000 prin care s-a dispus anularea autorizației de comercializare pentru

neplata în termen a tranșei a doua a taxei de autorizare.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a achitat ambele tranșe ale

taxei autorizației de comercializare, 3 milioane de lei la 27 ianuarie 1999 și

alte 3 milioane de lei la 24 mai 1999, plus majorările de întârziere la 5

aprilie 2000, astfel încât nu se justifică anularea autorizației.

Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința

nr.14 din 19 ianuarie 2001, a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei

nr.172/2000 emisă de pârâtă.

Instanța a reținut că la data încheierii notei de constatare – 5 aprilie 2000 –

tranșa a doua a taxei de autorizare fusese deja achitată, astfel că prin

acceptarea plății peste termen, inclusiv a majorărilor de întârziere, pârâta nu

mai putea lua măsura anulării autorizației. S-a reținut și faptul că, la data

emiterii deciziei contestate, era în vigoare o lege mai favorabilă, care

prevede posibilitatea  achitării tranșei a doua a taxei de autorizare în

termen de 6 luni de la data emiterii autorizației.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice Gorj, învederând că reclamanta nu a respectat termenul de 3 luni

prevăzut pentru plata tranșei a doua a taxei de autorizare, conform

dispozițiilor ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/1998 și că sancțiunea

pentru nerespectarea acestei dispoziții este anularea autorizației. Că,

termenul de 6 luni, la care s-a referit instanța, nu este aplicabil în cauză fiind

introdus începând cu data de 29 iulie 1999, prin Legea nr.148/1999,

dispozițiile legale respective neputând retroactiva.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, reclamanta a achitat tranșa a doua a taxei de autorizare, care era

scadentă la 3 mai 1999, la data de 24 mai 1999, cu o întârziere de 21 de zile.

Însă, societatea a continuat să desfășoare activitățile pentru care a fost

autorizată până la data constatării, 5 aprilie 2000, când a plătit și

majorările aferente celor 21 zile întârziere.

În raport cu aceste împrejurări și cu faptul, esențial, că pârâta a acceptat

plata cu întârziere și deci, continuarea de către reclamantă a activității

comerciale, nu se mai justifică măsura de anulare a autorizației.

Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.