ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3506/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul C.F. a chemat

în judecată pe pârâtul Președintele A.N.F.P. București, pentru ca acesta să fie

obligat să remită un răspuns la memoriul înregistrat la data de 09 noiembrie 2009.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că la data de 09 noiembrie 2009 a trimis un memoriu pârâtului

A.N.F.P., la care nu a primit niciun răspuns până la data formulării cererii de

chemare în judecată, astfel că solicită să fie obligat pârâtul să remită un răspuns

așa cum prevede legea, cât și obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de acest

proces determinat exclusiv din culpa sa.

Prin precizările depuse

la dosar, reclamantul a arătat că în calitate de consilier local, în temeiul

art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 393/2004, republicată, a formulat o sesizare

către A.N.F.P. București, prin care a invocat aspecte de încălcare a legii de către

secretarul Consiliului Local Mereni, numita I.M., sesizare la care nu a primit niciun

răspuns.

A arătat reclamantul că,

deoarece pârâtul nu a înțeles să răspundă în termenul prevăzut de lege, de 30 de

zile, a înțeles a formula prezenta acțiune.

Pârâta A.N.F.P. a depus

la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile,

solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.

Prin sentința civilă

nr. 329/CA din 06 octombrie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea pricinii

după declinarea competenței de către Tribunalul Constanța, a respins ca nefondată

excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât și a respins acțiunea

formulată de reclamantul C.F., în contradictoriu cu pârâtul Președintele A.N.F.P.

București, ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea

administrației sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare

la un drept ori un interes legitim prevăzut de lege este suficientă dovada făcută

în instanță că reclamantul s-a adresat cu o cerere autorității publice, iar termenul

de soluționare a expirat fără a primi un răspuns, nefiind obligatorie procedura

prealabilă, astfel că a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii

reclamantului, pentru lipsa plângerii prealabile.

În ceea ce privește fondul

litigiului, instanța a reținut că la data de 24 februarie 2010 pârâtul

a comunicat reclamantului răspunsul la petiția adresată, astfel că cererea sa de

chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâtului de a-i răspunde memoriului

din 02 noiembrie 2009, a rămas fără obiect, fiind respinsă ca atare.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul C.F., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de recurs formulată

de reclamantul C.F. la data de 26 noiembrie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții:

„cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității (...) c) motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu

dispune altfel.”

De asemenea, conform dispozițiilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu

motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu există

motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea

de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și

nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului

declarat de C.F. împotriva sentinței civile nr. 329/CA din 06 octombrie 2010 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2011.