ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5428/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1567 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș – Severin a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta D.O. și a dispus obligarea pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș – Severin la plata către reclamantă a sumei de 1.000.000 RON, despăgubiri morale. A obligat pârâtul și la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 18 iunie 1951, când reclamanta avea 20 de ani împotriva sa a fost luată măsura administrativă cu caracter politic a strămutării, împreună cu concubinul acesteia, S.I.P., cu fiica lor D.A.

și cu tatăl concubinului, preotul S.I., fiind deportați din localitatea T.M. în apropierea localității S., din C.B. Măsura abuzivă a fost luată în baza deciziei M.A.I. nr. 200/1951 pentru perioada 18 iunie 1951 – 15 ianuarie 1956 fiindu-i cauzate prejudicii materiale și morale ale căror consecințe s-au repercutat asupra vieții lor ulterioare, fiindu-le știrbit dreptul personal nepatrimonial la libertate, onoare, reputație. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român întrucât despăgubirile pentru prejudiciul moral prevăzut de art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009 se acordă doar celor care au fost condamnați politic, iar nu și celor cărora li s-a aplicat o măsură cu caracter politic, cum este cazul reclamantei.

A fost criticat și cuantumul în care s-au stabilit despăgubirile morale, fiind considerat nejustificat în raport cu prejudiciul real suferit. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 93/A din 21 aprilie 2010 a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 1567 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pe pârâtul apelant la plata sumei de 80.000 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, reclamantei D.O.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reținut că nu este întemeiată interpretarea pe care pârâtul – apelant o dă dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2009 în sensul că despăgubirile morale se acordă numai pentru condamnările cu caracter politic întrucât măsurile reparatorii se acordă pentru ambele categorii de persoane, adică și pentru cele ce au suferit o măsură cu caracter administrativ. În ceea ce privește însă cuantumul despăgubirilor curtea a constatat că suferințele fizice și psihice ale reclamantei generate de măsura strămutării în C.B. și în cursul celor aproximativ 5 ani cât a fost nevoită să locuiască acolo cu familia sa sunt de netăgăduit dar legislația nu reglementează nici un fel de criterii.

Doctrina și jurisprudența au consacrat totuși anumite criterii, precum ar fi consecințele negative, suferite pe plan fizic și moral, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au afectat situația familială, profesională sau cea socială. Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral implică evident și o doză de aproximare, trebuie stabilit un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată nu va fi înlăturat în totalitate și despăgubirile acordate, fără a se ajunge la situația unei îmbogățiri fără just temei. În aceste condiții, Curtea a apreciat că acordarea sumei de 80.000 euro reprezintă o compensație justificată și echitabilă pentru reclamantă. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta D.O.

și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș Severin. Dezvoltând criticile de nelegalitate întemeiate pe cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta – reclamantă a susținut că instanța de apel și-a argumentat soluția prin aceea că pentru cuantificarea daunelor morale nu există un criteriu de referință legal, un reper consacrat legislativ, funcție de care să se poată aprecia cuantumul daunelor morale, unul dintre criterii fiind cel al echității. A mai arătat că instanțele naționale au acordat, în medie, sume considerabil mai mari, atât persoanelor persecutate politic în mod direct cât și descendenților acestora, invocând practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența C.E.D.O.

În aceste condiții diminuarea despăgubirilor ce i-au fost acordate de prima instanță apare ca o soluție injustă, inechitabilă și nelegală, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și păstrarea hotărârii primei instanțe. Pârâtul – recurent Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș Severin a reiterat criticile din apel, respectiv faptul că reclamanta nu poate beneficia de acordarea unor despăgubiri în temeiul art. 5 din Legea nr. 221/2009 întrucât nu a suferit o condamnare, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic. Pe de altă parte, recurentul – pârât a apreciat că acordarea daunelor morale nu se justifică întrucât însăși drepturile prevăzute în Decretul – Lege nr. 118/1990, republicat reprezintă măsuri cu caracter reparatoriu.

De asemenea, suma de 80.000 euro este nejustificată în raport cu întinderea prejudiciului real suferit și nu poate fi transformată într-un izvor de îmbogățire fără just temei al celor ce se pretind prejudiciați. În privința cuantificării prejudiciului instanța de judecată, trebuie să respecte principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată și pe cel al echității. Raportat la împrejurările speței o stabilire în echitate care să asigure reparația morală și nu una având scop patrimonial impune concluzia caracterului exorbitant al cuantumului despăgubirilor solicitate. Față de cele expuse, pârâtul – recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei D.O.

Examinând criticile de nelegalitate invocate de către recurenta – reclamantă și de pârâtul – recurent, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este întemeiat urmând a fi admis iar cel formulat de reclamanta – recurentă va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin art. 1 și art. 3 din Legea nr. 221/2009 sunt definite două categorii de măsuri abuzive luate de regimul politic comunist, care pot fi reparate și anume condamnările cu caracter politic, definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile în baza cărora a fost pronunțată condamnarea și măsurile administrative cu caracter politic. Modalitatea practică de reparare a prejudiciului este stabilită de legiuitor prin art. 5 din lege.

Așa fiind, critica recurentului – pârât că reclamanta nu beneficiază de prevederile Legii nr. 221/2009 întrucât nu a suferit o condamnare cu caracter politic este nefondată. Întrucât sub aspectul redimensionării cuantumului prejudiciului moral acordat, au fost formulate critici prin ambele recursuri acestea vor fi analizate printr-un considerent comun. Procedând la schimbarea soluției pronunțate de prima instanță cu arătarea în concret a criteriilor privind întinderea prejudiciului moral, instanța de apel nu a dat eficiență deplină principiilor proporționalității daunei cu despăgubirea acordată și criteriului echității. Cuantificării prejudiciului moral trebuie să i se dea o apreciere rezonabilă, echitabilă, corespunzătoare prejudiciului suferit.

Raportat la împrejurările speței, o statuare în echitate, care să asigure reparația morală și nu una având scop patrimonial impune concluzia că suma de 80.000 euro este exagerată. În jurisprudența C.E.D.O., criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar în aceeași măsură instanța europeană a statuat că despăgubirile acordate să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime. În spiritul echității, Înalta Curte va redimensiona cuantumul prejudiciului moral la suma de 10.000 euro. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș Severin, va casa decizia atacată și în rejudecare va reduce cuantumul daunelor morale de la 80.000 euro la 10.000 euro. Va respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă D.O. împotriva acelorași hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș – Severin împotriva deciziei civile nr. 93 A din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată și, în rejudecare, reduce cuantumul daunelor morale de la 80.000 euro, la 10.000 euro. Respinge recursul declarat de reclamanta D.O. împotriva deciziei civile nr. 93 A din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2011.