ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5428/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1567 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș – Severin a fost admisă

acțiunea civilă formulată de reclamanta D.O. și a dispus obligarea pârâtului Statul

Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș – Severin

la plata către reclamantă a sumei de 1.000.000 RON, despăgubiri morale.

A obligat pârâtul și la cheltuieli de judecată

în cuantum de 1.000 RON.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că la data de 18 iunie 1951, când reclamanta avea 20 de

ani împotriva sa a fost luată măsura administrativă cu caracter politic a strămutării,

împreună cu concubinul acesteia, S.I.P., cu fiica lor D.A. și cu tatăl concubinului,

preotul S.I., fiind deportați din localitatea T.M. în apropierea localității S.,

din C.B.

Măsura abuzivă a fost

luată în baza deciziei M.A.I. nr. 200/1951 pentru perioada 18 iunie 1951 – 15 ianuarie

1956 fiindu-i cauzate prejudicii materiale și morale ale căror consecințe s-au repercutat

asupra vieții lor ulterioare, fiindu-le știrbit dreptul personal nepatrimonial la

libertate, onoare, reputație.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâtul Statul Român întrucât despăgubirile pentru prejudiciul moral

prevăzut de art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009 se acordă doar celor care au fost

condamnați politic, iar nu și celor cărora li s-a aplicat o măsură cu caracter politic,

cum este cazul reclamantei.

A fost criticat și cuantumul

în care s-au stabilit despăgubirile morale, fiind considerat nejustificat în raport

cu prejudiciul real suferit.

Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă, prin decizia nr. 93/A din 21 aprilie 2010 a admis apelul declarat

de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 1567 din 15 decembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Caraș Severin pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat

pe pârâtul apelant la plata sumei de 80.000 euro sau echivalentul în RON la data

efectuării plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, reclamantei D.O.

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel, a reținut că nu este întemeiată interpretarea pe care pârâtul –

apelant o dă dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2009 în sensul

că despăgubirile morale se acordă numai pentru condamnările cu caracter politic

întrucât măsurile reparatorii se acordă pentru ambele categorii de persoane, adică

și pentru cele ce au suferit o măsură cu caracter administrativ.

În ceea ce privește însă

cuantumul despăgubirilor curtea a constatat că suferințele fizice și psihice ale

reclamantei generate de măsura strămutării în C.B. și în cursul celor aproximativ

5 ani cât a fost nevoită să locuiască acolo cu familia sa sunt de netăgăduit dar

legislația nu reglementează nici un fel de criterii.

Doctrina și jurisprudența

au consacrat totuși anumite criterii, precum ar fi consecințele negative, suferite

pe plan fizic și moral, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au afectat

situația familială, profesională sau cea socială.

Stabilirea cuantumului

despăgubirilor pentru prejudiciul moral implică evident și o doză de aproximare,

trebuie stabilit un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată

nu va fi înlăturat în totalitate și despăgubirile acordate, fără a se ajunge la

situația unei îmbogățiri fără just temei.

În aceste condiții, Curtea

a apreciat că acordarea sumei de 80.000 euro reprezintă o compensație justificată

și echitabilă pentru reclamantă.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta D.O. și Statul Român reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș Severin.

Dezvoltând criticile de

nelegalitate întemeiate pe cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta – reclamantă a susținut că instanța de apel și-a argumentat

soluția prin aceea că pentru cuantificarea daunelor morale nu există un criteriu

de referință legal, un reper consacrat legislativ, funcție de care să se poată aprecia

cuantumul daunelor morale, unul dintre criterii fiind cel al echității.

A mai arătat că instanțele

naționale au acordat, în medie, sume considerabil mai mari, atât persoanelor persecutate

politic în mod direct cât și descendenților acestora, invocând practica judiciară

a Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența C.E.D.O.

În aceste condiții diminuarea

despăgubirilor ce i-au fost acordate de prima instanță apare ca o soluție injustă,

inechitabilă și nelegală, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate și păstrarea hotărârii primei instanțe.

Pârâtul – recurent Statul

Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș Severin a

reiterat criticile din apel, respectiv faptul că reclamanta nu poate beneficia de

acordarea unor despăgubiri în temeiul art. 5 din Legea nr. 221/2009 întrucât nu

a suferit o condamnare, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter

politic.

Pe de altă parte, recurentul

– pârât a apreciat că acordarea daunelor morale nu se justifică întrucât însăși

drepturile prevăzute în Decretul – Lege nr. 118/1990, republicat reprezintă măsuri

cu caracter reparatoriu.

De asemenea, suma de 80.000

euro este nejustificată în raport cu întinderea prejudiciului real suferit și nu

poate fi transformată într-un izvor de îmbogățire fără just temei al celor ce se

pretind prejudiciați.

În privința cuantificării

prejudiciului instanța de judecată, trebuie să respecte principiul proporționalității

daunei cu despăgubirea acordată și pe cel al echității.

Raportat la împrejurările

speței o stabilire în echitate care să asigure reparația morală și nu una având

scop patrimonial impune concluzia caracterului exorbitant al cuantumului despăgubirilor

solicitate.

Față de cele expuse, pârâtul

– recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate iar pe

fond respingerea acțiunii reclamantei D.O.

Examinând criticile de

nelegalitate invocate de către recurenta – reclamantă și de pârâtul – recurent,

Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice este întemeiat urmând a fi admis iar cel formulat de reclamanta

– recurentă va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin art. 1 și art. 3

din Legea nr. 221/2009 sunt definite două categorii de măsuri abuzive luate de regimul

politic comunist, care pot fi reparate și anume condamnările cu caracter politic,

definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile în baza cărora a fost

pronunțată condamnarea și măsurile administrative cu caracter politic.

Modalitatea practică de

reparare a prejudiciului este stabilită de legiuitor prin art. 5 din lege.

Așa fiind, critica recurentului

– pârât că reclamanta nu beneficiază de prevederile Legii nr. 221/2009 întrucât

nu a suferit o condamnare cu caracter politic este nefondată.

Întrucât sub aspectul

redimensionării cuantumului prejudiciului moral acordat, au fost formulate critici

prin ambele recursuri acestea vor fi analizate printr-un considerent comun.

Procedând la schimbarea

soluției pronunțate de prima instanță cu arătarea în concret a criteriilor privind

întinderea prejudiciului moral, instanța de apel nu a dat eficiență deplină principiilor

proporționalității daunei cu despăgubirea acordată și criteriului echității.

Cuantificării prejudiciului

moral trebuie să i se dea o apreciere rezonabilă, echitabilă, corespunzătoare prejudiciului

suferit.

Raportat la împrejurările

speței, o statuare în echitate, care să asigure reparația morală și nu una având

scop patrimonial impune concluzia că suma de 80.000 euro este exagerată.

În jurisprudența C.E.D.O.,

criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere ca persoana vătămată

să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte

compensatorii, dar în aceeași măsură instanța europeană a statuat că despăgubirile

acordate să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri

nejustificate pentru victime.

În spiritul echității,

Înalta Curte va redimensiona cuantumul prejudiciului moral la suma de 10.000 euro.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Statul

Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș Severin,

va casa decizia atacată și în rejudecare va reduce cuantumul daunelor morale de

la 80.000 euro la 10.000 euro.

Va respinge recursul declarat

de recurenta – reclamantă D.O. împotriva acelorași hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș –

Severin împotriva deciziei civile nr. 93 A din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Casează decizia atacată

și, în rejudecare, reduce cuantumul daunelor morale de la 80.000 euro, la 10.000

euro.

Respinge recursul declarat

de reclamanta D.O. împotriva deciziei civile nr. 93 A din 21 aprilie 2010 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2011.