ÎCCJ, decizie (scj.ro #82608)

Înscrierea dreptului de proprietate în

cartea funciară. Încheierea de admitere a înscrierii.Legalitate

Încheierea prin care judecătorul admite cererea de înscriere a dreptului de

proprietate în cartea funciară este producătoare de efecte juridice numai dacă

s-a comunicat persoanelor interesate, în drept a exercita căile de atac

prevăzute de lege, conform art.52 din Legea nr.7/1996.

Secția

civilă, decizia nr.1117 din 20 martie 2003

La data de 12 septembrie 2000, Municipiul Pitești, prin primar, a cerut, în

contradictoriu cu Asociația Sportivă „Edilul” Pitești, rectificarea înscrierii

operate de judecătorul delegat al Biroului de Carte funciară în baza încheierii

nr.1467 din 28 februarie 2000, prin care a fost admisă cererea asociației

pârâte și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al acesteia asupra

construcției – Stadionul Tineretului, tribună, culoar de trecere.

În motivarea cererii s-a arătat că imobilul în  discuție, cu toate

dotările aferente, aparține domeniului public, „titlul” în baza căruia s-a

făcut intabularea, constând dintr-un proces-verbal de recepție a unor lucrări

de amenajare și întreținere, neîntrunind cerințele legale pentru efectuarea

operațiunii respective.

Prin sentința civilă  nr.4109 din 10 mai 2001 Judecătoria Pitești a

respins acțiunea, cu motivarea că nu s-a prezentat o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă prin  care să se fi constatat, în condițiile

art.36 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr.7 din 13 martie

1996, că: înscrierea sau actul  în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea

nu a  fost valabil.

Împotriva hotărârii pronunțate procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de  Justiție a declarat recurs în anulare, solicitând

casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului în anulare sunt reiterate aspectele invocate în

acțiune, cu privire la apartenența imobilului la domeniul public și

neîntrunirea cerințelor legale pentru înscrierea dreptului de proprietate

asupra acestuia în favoarea Asociației Sportive „Edilul”. Sub acest din urmă

aspect este invocat contractul de închiriere încheiat la data de 5 iunie 1990,

pe o perioadă de 10 ani, cu Administrația Bazelor Sportive – organ de

specialitate în cadrul Primăriei Municipiului Pitești, în virtutea căruia

asociația sportivă locatară avea obligația de a remedia și  întreține în

perfectă stare de funcționare încăperile aflate în exploatare și instalațiile

aferente.

Recursul în anulare este întemeiat.

Procedura de înscriere în cartea funciară este reglementată de Legea

cadastrului și a publicității imobiliare nr.7 din 13 martie 1996 prin

articolele 49-57.

Potrivit art.50-52 din lege, încheierea prin care judecătorul de la

biroul de carte funciară admite ori respinge cererea de înscriere se comunică

celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și

celorlalte persoane interesate, în termen de 20 de zile de la pronunțarea

încheierii, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data înregistrării cererii.

Încheierea este supusă căilor ordinare de atac iar hotărârea judecătorească

definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului de carte funciară

de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului.

Așa dar, încheierea judecătorului de carte funciară nr.1467 din 28 februarie

2000, prin care s-a admis cererea Asociației Sportive „Edilul” și s-a intabulat

dreptul acesteia de  proprietate asupra imobilului în litigiu, este

producătoare de efecte juridice  numai dacă „celelalte persoane

interesate” nu au exercitat căile de atac prevăzute de lege ori dacă, fiind

exercitate, acestea au fost respinse definitiv și irevocabil..

În cauză, Municipiul Pitești este, necontestat, „persoană interesată”, în

sensul legii, întrucât este proprietarul terenului pe care se  află

încăperile și instalațiile închiriate asociației sportive pârâte. Ca urmare,

descifrând sensul și finalitatea demersului judiciar al reclamantului, care

s-ar putea constitui într-o cale de atac îndreptată împotriva a înseși

încheierii de intabulare, instanța avea îndatorirea să verifice dacă s-a făcut

comunicarea acesteia conform legii și să pună în discuția părților consecințele

ce decurg în cazul necomunicări.

Față de cele ce preced, recursul în anulare este întemeiat, urmând a se admite,

a se dispune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la aceeași

instanță, pentru rejudecare.