ÎCCJ, decizie (scj.ro #84612)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84612) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Omor
calificat. Tentativă. Premeditare
Încercarea de a ucide o persoană din
răzbunare, după verificarea prin telefon dacă este acasă, deplasarea
făptuitorului în comuna unde domiciliază victima și pândirea ei spre a se convinge
că este singură în locuință constituie acțiuni ce caracterizează premeditarea
infracțiunii de omor prevăzută în art. 175 lit. a) C. pen.
Secția
penală, decizia nr. 2333 din 20 mai 2003
Prin sentința penală nr.267 din 1 august 2002, Tribunalul Bacău a condamnat pe
inculpatul T.C. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută
în art. 20 raportat la art. 174, prin schimbarea încadrării juridice din
tentativă de omor calificat prevăzută în art. 175 lit. a) C.pen., și a infracțiunii
de violare de domiciliu prevăzut în art. 192 alin. (2) din același cod.
Instanța a reținut că, în timp ce locuia împreună cu partea vătămată S.G.,
inculpatul a furat din locuința acesteia, la 6 septembrie 2001, bani și
bijuterii.
S.G. s-a adresat cu plângere judecătoriei, iar părinții inculpatului au
reproșat acestuia fapta săvârșită.
În pornirea sa împotriva lui S.G., la 27 decembrie 2001, în jurul orei 17, după
ce s-a convins, telefonându-i, că partea vătămată se află acasă, a plecat din
comuna Secuieni la Hemeiuși, unde aceasta avea domiciliul; o vreme inculpatul a
așteptat în fața casei, și când s-a convins că partea vătămată este în
locuință, a pătruns în casă prin efracție și, fiind descoperit, a lovit pe aceasta
cu cuțitul pe care-l avea asupra sa, la mână și în zona capului, încetând
agresiunea după ce victima a reușit să-l lovească puternic cu un lemn pe care-l
aruncase spre el.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr.341 din 24 octombrie 2002, a respins
apelul procurorului.
Recursul declarat de procuror, cu motivarea că fapta a fost comisă cu
premeditare, este fondat.
Premeditarea presupune ca luarea rezoluției să preceadă cu un oarecare timp
activitatea materială ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii, și să
se concretizeze în anumite activități de pregătire a infracțiunii, cum ar fi
obținerea de informații, procurarea de mijloace ori pândirea victimei.
În speță, din probe rezultă că inculpatul, anterior comiterii faptei, în timp
ce se afla la domiciliul părinților, într-o altă localitate, a luat hotărârea
de a se răzbuna pe S.G., în care scop i-a telefonat și, constatând că este
acasă, s-a deplasat la domiciliul acestuia, în altă localitate unde, după ce
s-a asigurat că nu este văzut și victima e singură în casă, a pătruns în
casă înarmat cu un cuțit; în momentul în care a fost descoperit,
i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul.
Motivarea instanțelor că inculpatul a acționat cu intenția de a se răzbuna pe
victimă, care îl denunțase pentru furtul bunurilor din locuință, nu dovedește
lipsa premeditării, ci dimpotrivă, că inculpatul a urmărit de
mai multă vreme comiterea faptei.
În consecință recursul declarat de procuror a fost admis, s-au casat hotărârile
atacate și s-a dispus condamnarea inculpatului conform art. 20 raportat la art.
174 și art. 175 lit. a) C. pen.