ÎCCJ, decizie (scj.ro #85500)

Despăgubiri civile stabilite de organele de jurisdicție

ale Curții de Conturi. Răspunderea ordonatorului principal de credite și a

contabilului

Primarul localității în calitate de

ordonator de credite și contabilul răspund pentru  paguba produsă prin

efectuarea unor cheltuieli de protocol la care primăria nu avea dreptul

chiar dacă consiliul local, fără a avea competență,  a hotărât a fi

efectuate.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.2975 din 10 octombrie 2002

Prin decizia nr.68 din 26 septembrie 2001, Curtea de Conturi a României, în

compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992, republicată, a admis

recursul în anulare jurisdicțional declarat de procurorul general financiar

împotriva sentinței nr.1 din 10 ianuarie 2001 a Colegiului Jurisdicțional

Tulcea, în sensul admiterii în parte a încheierii  de sesizare și

obligării pârâților - primar și contabil -  la plata în solidar a sumei de

4.808.069 lei, reprezentând cheltuieli nelegale pentru acțiuni de protocol și a

dobânzii aferente de 49,65% pe an, de la data efectuării plăților nelegale până

la plata integrală a sumei, către Consiliul local al comunei „T”.

Pentru a decide astfel, instanța Curții de Conturi a reținut, în esență, că

potrivit art.1 din Ordonanța Guvernului nr.63/1994 și Anexei l la această

ordonanță, consiliile locale comerciale nu pot constituit legal fonduri pentru

acțiuni de protocol, încât cheltuielile comunale cu această destinație din

bugetul local sunt imputabile celor care au dispus efectuarea lor.

Împotriva acestei soluții,  T.Gh. și M.M. au declarat recurs criticând-o

pentru încălcarea  și greșita aplicare a legii (art.304 pct.9

C.proc.civ.).

Se susține în motivele de casare că plățile au fost făcute în baza hotărârilor

date de consiliul local pentru aplicarea bugetului comunei și pentru efectuarea

cheltuielilor de protocol, iar din moment ce aceste hotărâri nu au fost

atacate, revocate sau anulate, ele trebuiau puse în executare, primarul având

chiar obligația  legală de a asigura executarea și aplicarea lor (art.44

lit.b din Legea nr.69/1991, atunci în vigoare).

Se mai susține, totodată, că în absența vinovăției, răspunderea

recurenților-pârâți a fost în mod greșit antrenată de către organele Curții de

Conturi și că,  pe de altă parte, nu există nici un act normativ care să

fi fost încălcat.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, prin Ordonanța Guvernului nr.63/1994 privind actualizarea unor

normative  de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile

publice, aprobată și modificată prin Legea nr.13/1995, au fost stabilite

dreptul unor autorități și instituții publice de a efectua cheltuieli de

protocol, precum și limitele exercitării acestuia, între care nu figurează și

consiliile locale comunale.

Prin urmare, Consiliul local al comunei „T”. Nu avea un drept prevăzut de lege

pentru  a include în bugetul local cheltuieli pentru acțiuni de protocol,

iar primarul, în calitate de ordonator de credite și contabilul instituției nu

puteau dispune, respectiv aviza, în mod legal, efectuarea acestora.

Susținerea recurenților în sensul că ordonanța în cauză nu conține o normă

expresă care  să le interzică dreptul de a face cheltuieli pentru acțiuni

de protocol, nu poate fi primită, deoarece un asemenea drept nu a fost prevăzut

pentru consiliul comunal.

Cum deja s-a arătat, prin O.G. nr.63/1994 (art.4 și Anexa 1), s-a stabilit

dreptul de a efectua cheltuieli pentru acțiuni de protocol numai în favorea

unor anumiți subiecți, între care nu se regăsesc și cosiliile locale comunale.

Așa fiind, întrucât plățile făcute sunt nelegale, în mod corect s-a antrenat

răspunderea pârâților recurenți pentru recuperearea sumei de 4.808.069 lei.

În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.