ÎCCJ, decizie (scj.ro #84738)

Luare de mită. Furt. Paznic

Fapta paznicului de a participa la

sustragerea unor bunuri aflate în paza sa, în urma acceptării promisiunii că va

primi  o parte din banii ce se vor realiza prin  valorificarea

bunurilor sustrase, constituie  infracțiunea de furt, nu și cea de luare

de mită, de vreme ce banii au fost promiși pentru fapta sa de furt, iar

nu pentru o acțiune sau inacțiune privitoare la îndatoririle sale de serviciu.

Secția penală, decizia nr.2706 din 29 mai

2002

Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr.69 din 15 octombrie 2001, a

condamnat, între alții, pe inculpatul P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de

furt calificat prevăzută  în art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1

lit.a, g și i și de luare de mită prevăzută în art.254 alin.1 C.pen.

Instanța a reținut că, în noaptea de 16 iunie 2001, inculpatul, împreună cu

alții, a sustras dintr-o magazie a societății comerciale unde era angajat, mai

multe cupoane din stofă, la solicitarea lui V.G., condamnat în cauză, care i-a

oferit o parte din suma ce se va obține din vânzarea bunurilor sustrase.

Luarea de mită a fost reținută deoarece inculpatul ocupa funcția de paznic în

cadrul societății comerciale, având obligația de a controla orice fel de

produse scoase din unitate, mijloacele de transport  și persoanele care

ieșeau pe poartă, lucru pe care nu l-a făcut, în scopul obținerii câștigului

promis.

Secția a II-a penală a Curții de Apel București, prin decizia nr.31 din 29

ianuarie 2002, a respins apelul inculpatului. Instanța de control judiciar a

motivat că fapta inculpatului care, în calitate de paznic, a acceptat oferta

făcută de inculpatul V.G. să participe la sustragere, iar din prețul obținut

prin valorificarea lucrului furat să primească o parte, întrunește și

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, așa cum legal a

reținut prima instanță.

Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că infracțiunea de luare de mită a

fost greșit reținută, este fondat.

Potrivit art.254 alin.1 C.pen., constituie infracțiunea de luare de mită fapta

funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte

foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau

nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia

îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul

de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Rezultă, deci, că acțiunea sau inacțiunea  care constituie elementul

material al laturii obiective a acestei infracțiuni poate privi fie efectuarea

unui act licit, când subiectul activ îndeplinește un act în cadrul legal al

obligațiilor sale de serviciu, fie efectuarea unui act ilicit, când nu

îndeplinește  ori întârzie îndeplinirea actului ce intră în atribuțiile

sale de serviciu, sau când face un act contrar îndatoririlor sale.

În speță, din coroborarea probelor rezultă că  inculpatul a ajutat

un alt făptuitor să escaladeze zidul magaziei, iar după ce acesta a desprins

geamul unei ferestre și a pătruns în interior, de unde a  sustras

baloți de material textil, aceștia au fost preluați, în  exterior, de

către inculpat care i-a așezat în stivă lângă clădire. Împreună cu un al

treilea făptuitor, cu toții  au  transportat apoi baloții la poartă,

unde i-au încărcat în autoturismul inculpatului.

Așa fiind, inculpatul P.G. nu a acceptat promisiunea primirii unei sume de bani

pentru a permite altor persoane să sustragă bunuri dintre cele pe care le avea

în pază, pentru a nu-și îndeplini, deci, un act privitor la îndatoririle sale

de serviciu iar apoi, în mod nemijlocit să fi participat la săvârșirea

sustragerii bunurilor, ci banii promiși reprezentau partea ce-i revenea din

valorificarea produselor sustrase, în împrejurările menționate, de toți

inculpații.

În consecință, constatându-se că inculpatul P.G. nu a săvârșit infracțiunea de

luare de mită, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.a

C.proc.pen. s-a dispus achitarea  pentru această infracțiune.