ÎCCJ, decizie (scj.ro #83532)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83532) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Prescripția dreptului de a cere executarea
silită. Termen. Creanță preluată de AVAB
O.U.G.nr.51/1998
Chiar
dacă
titlul
executor
este
reprezentat
de
sentința
civilă
din 26
iunie
1997,
creanța
pe
care
acesta
îl
constată
a
fost
cesionată
către
AVAB la 3
decembrie
1999,
dată
de la care se
calculează
prescripția
dreptului
de a
cere
executarea
silită
,
în
cazul
creanțelor
preluate
de
AVAB,
și
care
este
de 7
ani
,
potrivit
art.19
alin
.(5) din OUG nr.51/1998,
modificat
prin
OUG nr. 64 din 18
iunie
1999,
termen
care
nu
se
aplică
,
însă
,
creanțelor
pentru
care
dreptul
de a
cere
executarea
silită
a
fost
prescris
.
Prin
urmare
,
în
mod
corect
,
executării
declanșate
de AVAB
i
s-a
aplicat
legea
specială
,
în
forma
în
vigoare
la
acea
dată
,
O.U.G.nr.51/1998
privind
valorificarea
activelor
bancare
.
(
Secția
comercială
,
decizia
nr.159
din20
ianuarie
2004)
Reclamantul
I.A.M. a
formulat
contestație
la
executare
,
în
contradictoriu
cu A.V.A.B.,
împotriva
procesului
verbal de
licitație
din 14
iunie
2002,
prin
care s-a
adjudecat
imobilul
proprietatea
sa
,
solicitând
anularea
formelor
de
executare
și
invocând
prescripția
dreptului
de a
cere
executarea
silită
în
raport
cu
sentința
civilă
nr.913 din 26
iunie
1997,
pronunțată
de
Tribunalul
Constanța
, de
obligare
la
restituirea
creditului
și
data
procesului
verbal de
punere
în
executare
, din 28
aprilie
1998, care
constituie
ultimul
act de
executare
.
Prin
sentința
civilă
nr.4 din 17
ianuarie
2003,
Curtea
de
Apel
București
,
secția
a V a
comercială
, a
respins
contestația
la
executare
ca
neîntemeiată
, cu
motivarea
că
dreptul
intimatei
de a
cere
executarea
silită
nu
s-a
prescris
în
raport
cu
prevederile
art.13 pct.5 din O.U.G. nr.51/1998,
potrivit
cărora
termenul
de
prescripție
,
în
acest
caz
,
este
de 7
ani
iar
titlul
a
fost
emis
la 26
iunie
1997.
Contestatorul a
declarat recurs, criticând respingerea, de catre prima instanță,
a excepției prescripției dreptului de a cere executarea
silită, motivând că termenul de decădere s-a împlinit la 26 iunie 2000,
în raport cu Decretul nr.167/1958 iar nu cu legea specială, adoptată în
2001, titlul executor reprezentându-l sentința civilă nr.913/1997.
Recursul este nefondat.
Î
n
speță
,
actul
normativ
după
care se
calculează
termenul
de
prescripție
este
legea
specială
, O.G. nr.51/1998,
modificată
,
iar
nu
Decretul
nr.167/1958, cum
greșit
a
susținut
recurentul
.
Deși
,
titlul
executor
îl
formează
sentința
civilă
nr.913 din 26
iunie
1997,
pronunțată
de
Tribunalul
Constanța
,
creanța
pe
care
acesta
o
constată
a
fost
cesionată
către
A.V.A.B. la
3
decembrie
1999,
dată
de
la care se
calculează
,
potrivit
art.9
alin
.(5) din O.U.G. nr.51/1998
modificat
prin
O.U.G. nr.
64/18
mai
1999,
în
vigoare
la
acea
dată
,
termenul
de
prescripție
a
dreptului
de a
cere
executarea
silită
a
creanțelor
preluate
de A.V.A.B.
și
care
este
de 7
ani
,
termen
care
nu
se
aplică
,
însă
,
creanțelor
pentru
care
dreptul
de a
cere
executarea
silită
a
fost
prescris
.
Or,
la data de
3
decembrie
1999,
dreptul
de a
cere
executarea
silită
nu
era
prescris
(independent de
existența
pe
rolul
Tribunalului
Constanța
a
unui
dosar
de
executare
,
perimat
la 15
februarie
2000)
și
, ca
urmare
,
în
mod
corect
,
executării
declanșată
de A.V.A.B.
i
s-a
aplicat
legea
specială
, O.U.G.
nr.51/1998,
privind
valorificarea
activelor
bancare
,
în
vigoare
la
acea
dată
.
Mai
mult
, conform
dovezilor
de la
dosarul
de fond ,
intimata
a
procedat
și
la
înștiințarea
debitorului
cu
privire
la
licitația
organizată
, la a
cărei
ședință
debitorul
nu
a
participat
,
iar
compunerea
comisiei
de
licitație
și
stabilirea
prețului
de
pornire
al
acesteia
s-au
realizat
în
conformitate
cu
prevederile
art.70-71 din O.U.G. nr.51/1998,
modificată
la
acea
dată
prin
Legea
nr.409/2001.
În consecință, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.