Decizia nr. 159 — ÎCCJ, Secția comercială — Prescripția dreptului de a cere executarea silită

Prescripția dreptului de a cere executarea silită. Termen. Creanță preluată de AVAB O.U.G.nr.51/1998 Chiar dacă titlul executor este reprezentat de sentința civilă din 26 iunie 1997, creanța pe care acesta îl constată a fost cesionată către AVAB la 3 decembrie 1999, dată de la care se calculează prescripția dreptului de a cere executarea silită , în cazul creanțelor preluate de AVAB, și care este de 7 ani , potrivit art.19 alin .(5) din OUG nr.51/1998, modificat prin OUG nr. 64 din 18 iunie 1999, termen care nu se aplică , însă , creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris . Prin urmare , în mod corect , executării declanșate de AVAB i s-a aplicat legea specială , în forma în vigoare la acea dată , O.U.G.nr.51/1998 privind valorificarea activelor bancare . ( Secția comercială , decizia nr.159 din20 ianuarie 2004) Reclamantul I.A.M.

a formulat contestație la executare , în contradictoriu cu A.V.A.B., împotriva procesului verbal de licitație din 14 iunie 2002, prin care s-a adjudecat imobilul proprietatea sa , solicitând anularea formelor de executare și invocând prescripția dreptului de a cere executarea silită în raport cu sentința civilă nr.913 din 26 iunie 1997, pronunțată de Tribunalul Constanța , de obligare la restituirea creditului și data procesului verbal de punere în executare , din 28 aprilie 1998, care constituie ultimul act de executare . Prin sentința civilă nr.4 din 17 ianuarie 2003, Curtea de Apel București , secția a V a comercială , a respins contestația la executare ca neîntemeiată , cu motivarea că dreptul intimatei de a cere executarea silită nu s-a prescris în raport cu prevederile art.13 pct.5 din O.U.G.

nr.51/1998, potrivit cărora termenul de prescripție , în acest caz , este de 7 ani iar titlul a fost emis la 26 iunie 1997. Contestatorul a declarat recurs, criticând respingerea, de catre prima instanță, a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, motivând că termenul de decădere s-a împlinit la 26 iunie 2000, în raport cu Decretul nr.167/1958 iar nu cu legea specială, adoptată în 2001, titlul executor reprezentându-l sentința civilă nr.913/1997. Recursul este nefondat. Î n speță , actul normativ după care se calculează termenul de prescripție este legea specială , O.G. nr.51/1998, modificată , iar nu Decretul nr.167/1958, cum greșit a susținut recurentul . Deși , titlul executor îl formează sentința civilă nr.913 din 26 iunie 1997, pronunțată de Tribunalul Constanța , creanța pe care acesta o constată a fost cesionată către A.V.A.B.

la 3 decembrie 1999, dată de la care se calculează , potrivit art.9 alin .(5) din O.U.G. nr.51/1998 modificat prin O.U.G. nr. 64/18 mai 1999, în vigoare la acea dată , termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.B. și care este de 7 ani , termen care nu se aplică , însă , creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris . Or, la data de 3 decembrie 1999, dreptul de a cere executarea silită nu era prescris (independent de existența pe rolul Tribunalului Constanța a unui dosar de executare , perimat la 15 februarie 2000) și , ca urmare , în mod corect , executării declanșată de A.V.A.B. i s-a aplicat legea specială , O.U.G.

nr.51/1998, privind valorificarea activelor bancare , în vigoare la acea dată . Mai mult , conform dovezilor de la dosarul de fond , intimata a procedat și la înștiințarea debitorului cu privire la licitația organizată , la a cărei ședință debitorul nu a participat , iar compunerea comisiei de licitație și stabilirea prețului de pornire al acesteia s-au realizat în conformitate cu prevederile art.70-71 din O.U.G. nr.51/1998, modificată la acea dată prin Legea nr.409/2001. În consecință, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.