ÎCCJ, decizie (scj.ro #84441)

Plângere împotriva

rezoluției procurorului. Plângere adresată instanței

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva

măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

- plângere împotriva rezoluției procurorului

- plângere adresată instanței

C.

proc. pen.,

art. 275-278,

art. 278

1

Comunicarea

soluției de neîncepere a urmăririi penale, sub semnătura conducătorului

parchetului, este un act administrativ care nu presupune însușirea soluției de

către acesta și nu echivalează cu soluționarea plângerii împotriva rezoluției

procurorului de neîncepere a urmăriri penale de către conducătorul parchetului,

potrivit art. 278 C. proc. pen. Ca atare, plângerea împotriva rezoluției

procurorului de neîncepere a urmăririi penale, adresată direct instanței de

judecată, fără parcurgerea prealabilă a procedurii prevăzute în art. 278 C.

proc. pen., este inadmisibilă, chiar dacă soluția de neîncepere a urmăririi

penale a fost comunicată petiționarului de către conducătorul parchetului.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia nr. 5336 din 21 septembrie 2005

Prin

sentința nr. 84 din 12 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins ca inadmisibilă

plângerea formulată de petiționara B.C. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale din 21 aprilie 2005 a procurorului de la Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

Instanța a

reținut că petiționara a formulat plângere împotriva acestei rezoluții de

neîncepere a urmăririi penale, pe care a adresat-o Curții de Apel București,

fără a fi parcurs procedura prevăzută în art. 278 C. proc. pen., care

stabilește că plângerea împotriva măsurilor luate de procuror se rezolvă de

procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel și, numai în cazul

respingerii acesteia, persoana vătămată se poate adresa instanței căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Recursul

declarat de petiționară este nefondat.

Potrivit

art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor

efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se

rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al

parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Numai după

respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face

plângere la instanța de judecată, în temeiul art. 278

1

din același

cod.

Or, petiționara nu a respectat aceste dispoziții legale și,

fără a face plângere la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de

apel împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 21 aprilie 2005,

s-a adresat direct instanței de judecată.

În aceste condiții, în mod corect prima instanță

a respins plângerea petiționarei ca inadmisibilă, legea neprevăzând

posibilitatea investirii instanței de judecată fără parcurgerea prealabilă a

procedurii stabilite de lege.

Susținerea

petiționare potrivit căreia, prin semnarea de către procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a comunicării soluției, acesta

și-a însușit-o, nu poate fi primită, întrucât comunicarea soluției de

neîncepere a urmăririi penale este un act administrativ care nu presupune

însușirea acesteia de către conducătorul parchetului. Legea îi conferă

conducătorului parchetului atributul de a verifica, la plângerea persoanei

vătămate, soluția dispusă de procuror, pe baza aprecierii materialului probator

administrat în cauză, și de a o infirma în cazul în care constată nelegalitatea

și netemeinicia ei.

În

consecință, recursul petiționarei a fost respins.