ÎCCJ, decizie (scj.ro #84441)

Plângere împotriva rezoluției procurorului. Plângere adresată instanței Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere împotriva rezoluției procurorului - plângere adresată instanței C. proc. pen., art. 275-278, art. 278 1 Comunicarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, sub semnătura conducătorului parchetului, este un act administrativ care nu presupune însușirea soluției de către acesta și nu echivalează cu soluționarea plângerii împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăriri penale de către conducătorul parchetului, potrivit art. 278 C. proc.

pen. Ca atare, plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, adresată direct instanței de judecată, fără parcurgerea prealabilă a procedurii prevăzute în art. 278 C. proc. pen., este inadmisibilă, chiar dacă soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petiționarului de către conducătorul parchetului. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5336 din 21 septembrie 2005 Prin sentința nr. 84 din 12 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționara B.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 21 aprilie 2005 a procurorului de la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Instanța a reținut că petiționara a formulat plângere împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, pe care a adresat-o Curții de Apel București, fără a fi parcurs procedura prevăzută în art. 278 C. proc. pen., care stabilește că plângerea împotriva măsurilor luate de procuror se rezolvă de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel și, numai în cazul respingerii acesteia, persoana vătămată se poate adresa instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Recursul declarat de petiționară este nefondat. Potrivit art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Numai după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere la instanța de judecată, în temeiul art. 278 1 din același cod. Or, petiționara nu a respectat aceste dispoziții legale și, fără a face plângere la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 21 aprilie 2005, s-a adresat direct instanței de judecată. În aceste condiții, în mod corect prima instanță a respins plângerea petiționarei ca inadmisibilă, legea neprevăzând posibilitatea investirii instanței de judecată fără parcurgerea prealabilă a procedurii stabilite de lege.

Susținerea petiționare potrivit căreia, prin semnarea de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a comunicării soluției, acesta și-a însușit-o, nu poate fi primită, întrucât comunicarea soluției de neîncepere a urmăririi penale este un act administrativ care nu presupune însușirea acesteia de către conducătorul parchetului. Legea îi conferă conducătorului parchetului atributul de a verifica, la plângerea persoanei vătămate, soluția dispusă de procuror, pe baza aprecierii materialului probator administrat în cauză, și de a o infirma în cazul în care constată nelegalitatea și netemeinicia ei. În consecință, recursul petiționarei a fost respins.