ÎCCJ, decizie (scj.ro #85018)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85018) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Polițist. Cerere de pensionare anticipată. Schimbarea
datei de încetare a raporturilor de serviciu. Inducere în eroare. Consecințe.
O.U.G.
nr
. 185/2005
Prin Ordonanța de Urgență a
Guvernului
nr
. 185/2005 a fost modificat
art
. 17
lit
. b) din Legea
nr
. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de
asigurări sociale ale polițiștilor, în sensul majorării de la 45 la 50 de ani
pentru bărbați, și respectiv de la 40 la 45 de ani pentru femei, a
vârstei de la care polițiștii, care și-au desfășurat activitatea în condiții de
muncă deosebite, un număr minim de ani, pot solicita pensionarea anticipată.
Polițistul care îndeplinind condițiile legale prevăzute de Legea
nr
. 179/2004, a formulat cerere de pensionare anticipată
anterior intrării în vigoare a O.U.G.
nr
. 185/2000,
se bucură de beneficiul legii vechi. Soluția se menține chiar și în situația în
care, ulterior formulării cererii de ieșire la pensie, reclamantul a
solicitat schimbarea datei de încetare a raporturilor sale de serviciu, la solicitarea
expresă a conducerii inspectoratului de poliție, care avea cunoștință de
iminenta modificare a legii, fiind astfel în fața unui consimțământ viciat,
prin inducere în eroare.
Î.C.C.J., Secția de
contencios administrativ și fiscal,
Decizia
nr
. 1965 din 12 aprilie 2007
Prin acțiunea înregistrată la 25 ianuarie 2006 reclamantul GG a chemat în
judecată Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.), Ministerul
Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Constanța
(I.P.J. Constanța), solicitând obligarea primului pârât să avizeze favorabil
cererea sa privitoare la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie
anticipată și înaintarea acesteia spre aprobare ministrului administrației și
internelor, obligarea acestuia să emită ordinul de încetare a raporturilor sale
de serviciu cu drept de pensie anticipată și obligarea I.P.J. Constanța să-i
întocmească dosarul de pensionare și să-l depună la Casa de Pensii a
Ministerului Administrației și Internelor.
În motivarea acțiunii arată că este încadrat ca ofițer de poliție din anul
1984, că la data de 7 noiembrie 2005 împlinea vârsta de 45 ani și îndeplinea
condițiile prevăzute de
art
. 17
lit.b
)
din Legea
nr
. 179/2004 și că a înțeles să solicite
pensionarea anticipată prin raportul din 11 octombrie 2005, la care nu a primit
un răspuns oficial.
Mai arată că prin raportul din 9 noiembrie 2005 a solicitat încetarea
raporturilor de serviciu începând cu data de 30 noiembrie 2005, cerere
înaintată la I.G.P.R., de către I.P.J. Constanța, cu aviz favorabil, dar că
nici până în prezent nu a primit vreo comunicare privind modul de soluționare a
cererii și că ulterior a aflat că I.G.P.R. a adresat instituțiilor din
subordine rugămintea ca cererile polițiștilor privind încetarea raporturilor de
serviciu cu drept la pensie de serviciu anticipată să fie soluționate cu data
de 31 decembrie 2005.
Susține că a trebuit să facă o nouă cerere, la 28 noiembrie 2005, prin care a
solicitat recunoașterea dreptului consacrat de
art
.
65
lit.a
) din Legea
nr
.
360/2002 și
art
. 17 din Legea nr.179/2004 și că a
aflat că s-a modificat legislația privitoare la pensionarea anticipată în
sensul că vârsta de pensionare a crescut de la 45 la 50 de ani pentru bărbați,
însă cum cererea de pensionare anticipată a fost formulată sub imperiul
legii vechi, trebuie să i se aplice prevederile acesteia.
Curtea de Apel Constanța – Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă
nr
.
570/CA din 12 iunie 2006 a admis acțiunea, în sensul că a obligat I.G.P.R. la
avizarea favorabilă a cererii reclamantului și la înaintarea acesteia spre
aprobare Ministerului Administrației și Internelor, a anulat măsura luată la
data de 3 ianuarie 2006 cu privire la respingerea propunerii de încetare a
raporturilor de serviciu cu drept de pensie anticipată și a obligat Ministerul
Administrației și Internelor să emită ordinul de încetare a raporturilor de
serviciu ale reclamantului cu drept de pensie anticipată și pe pârâtul I.P.J.
Constanța să întocmească dosarul de pensionare al reclamantului și să-l depună
la Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor.
Instanța reține că reclamantul îndeplinește condițiile speciale prevăzute de
legiuitor pentru a beneficia de pensie de serviciu anticipată, respectiv
împlinirea vârstei de 45 de ani și desfășurarea activității în condiții de
muncă deosebite sau speciale.
Mai reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a
Guvernului
nr
. 185/2005, intrată în vigoare la 23
decembrie 2005, prin care s-a modificat
art
. 17
lit.b
) din Legea
nr
. 179/2004 în
sensul pensionării anticipate a persoanelor care au împlinit vârsta de 50
de ani bărbații și 45 de ani femeile, dacă și-au desfășurat activitatea în
condiții de muncă speciale cel puțin 15 ani efectiv, din care cel puțin 10 ani
efectiv ca polițiști sau militari, deoarece reclamantul a solicitat
pensionarea anticipată anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe și îi
sunt aplicabile dispozițiile legislației în vigoare la acea dată.
Împotriva sentinței au declarat recurs toți pârâții.
I.P.J. Constanța susține că la data formulării primei cereri reclamantul nu
îndeplinea condițiile privind vârsta de pensionare anticipată, că i s-a indicat
ulterior să
reformuleze
cererea de încetare a raporturilor
de serviciu cu data de 31 decembrie 2005, ceea ce a și făcut, achiesând astfel
la recomandarea de a renunța la solicitarea anterioară.
Consideră că cererea ulterioară i s-a respins pentru că nu îndeplinea
condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensie anticipată, față de
solicitarea ca pensionarea să fie începând cu data de 31 decembrie 2005.
Ministerul administrației și internelor critică sentința pentru netemeinicie,
susținând că instanța nu a ținut cont de incidența prevederilor Legii
nr
. 179/2004 care prevedea situațiile speciale pentru
pensionarea anticipată, între care reclamantul nu se regăsea.
I.G.P.R. susține că hotărârea
recurată
a fost dată cu
aplicarea greșită a legii, menționând că
nesoluționarea
cererii reclamantului din data de 11 octombrie 2005 s-a datorat deficitului
foarte mare de polițiști, numărului mare de polițiști care cereau încetarea
raporturilor de serviciu cu instituția și angajamentelor luate de România față
de Uniunea Europeană și că adresa din 22 noiembrie 2005 a inspectorului general
al Poliției Române a fost o recomandare adresată structurilor din teritoriu
pentru ca acestea să discute cu polițiștii spre a rămâne în continuare în
activitate.
Menționează că pentru stabilirea drepturilor la pensie nu prezintă relevanță
data depunerii cererii de încetare a raporturilor de serviciu, ci data
încetării acestor raporturi, conform
art
. 49 alin.
(1) din Legea
nr
. 179/2004.
Recursurile sunt
nefondate
.
Intimatul a formulat cerere, la data de 11 octombrie 2005, prin care solicită
aprobarea încetării raporturilor de serviciu începând cu data de 30 noiembrie
2005, ținându-se cont că la data de 7 noiembrie 2005 împlinea vârsta de 45 ani
necesară pentru pensionarea anticipată.
La cererea sa nu a primit rezolvare, cu toate că a revenit cu o nouă cerere la
data de 9 noiembrie 2005 și apoi la data de 28 noiembrie 2005, prin care
stăruia în soluționarea favorabilă a solicitării sale începând cu data de 30
noiembrie 2005.
La datele când intimatul a formulat cele 3 cereri, prin care solicita aprobarea
pentru încetarea raporturilor de serviciu în vederea pensionării anticipate,
îndeplinea condițiile legale pentru pensionare anticipată, prevăzute de
art
. 17
lit.b
) din Legea
nr
. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de
asigurări sociale ale polițiștilor și anume la data de 7 noiembrie 2005
împlinea vârsta de 45 ani și a desfășurat activitatea în condiții de muncă
deosebite sau speciale cel puțin 15 ani efectiv, din care 10 ani ca polițist.
I.G.P.R. a refuzat să rezolve favorabil cererile intimatului, ca și a altor
polițiști care au depus astfel de cereri, recomandând structurilor aflate în
subordinea
sa să discute cu polițiștii respectivi pentru a
renunța la cererile de pensionare anticipată sau ca aceste cereri să fie
soluționate începând cu data de 31 decembrie 2005, având în vedere că urma să
se modifice
art
. 17
lit.b
din Legea
nr
. 179/2004.
Necunoscând
faptul că textul respectiv se va
modifica, la stăruința conducerii I.P.J. Constanța intimatul a formulat o altă
cerere, la data de 12 decembrie 2005, prin care a solicitat ca raporturile de
serviciu să înceteze începând cu data de 31 decembrie 2005 în vederea
pensionării anticipate.
Dar, prin Ordonanța de urgență a Guvernului
nr
.
185/2005, intrată în vigoare la 23 decembrie 2005, s-au modificat prevederile
art
. 17
lit.b
) din Legea
nr
. 179/2004, în sensul că vârsta pentru pensionarea
anticipată la polițiștii bărbați s-a majorat de la 45 ani la 50 ani, astfel că
începând cu data de 23 decembrie 2005, în baza modificării legii, intimatul
n-ar mai fi îndeplinit condiția privind vârsta pentru pensionare anticipată și
în considerarea acestei modificări i s-a respins, în final, cererea referitoare
la încetarea raporturilor de serviciu în vederea pensionării anticipate.
Însă, trebuie ținut cont – pe de o parte – că intimatul a depus 3 cereri prin
care stăruia în sensul încetării raporturilor de serviciu la data de 30
noiembrie 2005 în vederea pensionării anticipate, iar pe de altă parte– că a
fost indus în eroare să formuleze o nouă cerere fără să aibă cunoștință că se
preconiza modificarea dispozițiilor legale privitoare la vârsta necesară pentru
pensionarea anticipată.
Pretinsa achiesare a intimatului la recomandarea de a renunța la cererea de
pensionare începând cu data de 30 noiembrie 2005 și de a cere încetarea
raporturilor de serviciu la data de 31 decembrie 2005 în vederea pensionării
anticipate, nu poate fi avută în vedere pentru că s-a făcut în condiții
speciale, prin inducerea în eroare a intimatului.
Cert este faptul că acesta a făcut repetate diligențe în vederea pensionării
anticipate și cum îndeplinea condițiile legale pentru rezolvarea favorabilă a
solicitării sale, la momentul indicat în cerere, exista obligația pentru
recurenți de a propune, respectiv de a aproba cererea de încetare a
raporturilor de serviciu la data 30 noiembrie 2005, în vederea pensionării
anticipate.
Trebuie ținut cont că erau aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data
formulării cererii, respectiv la 11 octombrie 2005, dată la care nu era
adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului
nr
.
185/2005 spre a putea fi avută în vedere la soluționarea cererii intimatului,
art
. 1 din Codul civil stabilind că legea dispune numai
pentru viitor,
neavând
putere retroactivă.
Instanța de fond interpretând corect dispozițiile legale aplicabile în cauză și
a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, recursurile au fost respinse ca
nefondate
.