ÎCCJ, decizie (scj.ro #86907)

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei. Inaplicabilitatea extinderii efectelor recursului

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Legea penală și limitele ei de aplicare. Aplicarea legii penale

Indice alfabetic:

Drept penal

-

aplicarea legii penale mai favorabile

C. pen.,

art. 6

În cazul în care unul dintre inculpați a declarat calea de atac a recursului, guvernată de dispozițiilor Codului de procedură penală anterior, situația juridică a coinculpatului care nu a declarat recurs poate fi examinată de instanțele competente prin prisma dispozițiilor legale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, neimpunându-se extinderea efectelor recursului cu privire la acesta.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 420 din 3 februarie 2014

Prin sentința penală nr. 10/MF din 27 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a dispus condamnarea inculpatului M.V. la 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, cu executare în condițiile art. 57 raportat la art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul P.V. la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. anterior, cu executare în condițiile art. 57 raportat la art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpați a probelor genetice, în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

S-a admis în totalitate cererea de constituire de părți civile.

A fost obligat inculpatul M.V. în solidar cu inculpatul minor P.V., acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei totale de 38.076,81 lei daune materiale către părțile civile G.A., G.E. și G.R. și a sumei de 100.000 euro către G.A. și a câte 50.000 euro către părțile civile G.E. și G.R., sume calculate în lei la data efectuării plății.

Prin decizia nr. 100/A/MF din 5 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea apelurile declarate de procuror și inculpați, menținându-se hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul M.V., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 17

2

C. proc. pen. anterior.

În ceea ce privește primul caz de casare s-a solicitat a se constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav și, ca atare, se impune achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior.

Greșita aplicare a legii constă - în opinia apărării - în omisiunea instanței de fond de a reține circumstanțele judiciare atenuante și a coborî pedeapsa sub minimul special.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că recursul este fondat, dar pentru ale motive decât cele invocate de recurentul inculpat M.V.

Instanța de fond a reținut, în raport cu probele administrate la dosarul cauzei, că fapta inculpatului M.V. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior și constă în aceea că în data de 4 februarie 2012 a lovit victima G.D. cu un briceag, de mai multe ori în zona gâtului. La agresiune a participat și minorul P.V., care a lovit, la rândul său, victima cu pumnul în zona umărului, victima lovindu-se de stâlpul dintre ușile autoturismului.

După agresiune, inculpatul M.V. însoțit de minorul P.V. s-au deplasat într-o zonă lăturalnică a satului P., unde au stropit mașina cu o substanță inflamabilă, după care au aruncat o țigară incendiind astfel autoturismul victimei.

Raportat la starea de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești este indubitabilă participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii, astfel că prima critică invocată în recurs este nefondată.

Cât privește greșita individualizare a pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această critică nu poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. anterior și niciunui alt caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu.

Hotărârile pronunțate în cauză urmează, însă, a fi reformate prin prisma dispozițiilor art. 5 C. pen.

Astfel, este de observat că fapta inculpatului M.V. se încadrează în dispozițiile art. 188 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cu  aplicarea  art. 77   lit. d) C. pen. - săvârșirea infracțiunii de către un major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor - ceea ce impune schimbarea încadrării juridice a faptei prin prisma dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen.).

Va fi menținută pedeapsa privativă aplicată inculpatului, limitele de pedeapsa fiind identice și redusă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi de la 10 ani la 5 ani.

În ceea ce privește situația juridică a minorului P.V., aceasta poate fi soluționată prin prisma legii penale mai favorabile pentru pedepse definitive și, ca atare, nu se impune extinderea efectelor recursului cu privire la acesta. Ca și argumente de text, sunt incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei nr. 100/A/MF din 5 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 10/MF din 27 mai 2013 a Tribunalului Argeș, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul M.V. și numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., al încadrării juridice a faptei și al duratei pedepsei complementare și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută în art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. h) și art. 77 lit. d) C. pen. în vigoare.

În baza art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. h) și art. 77 lit. d) C. pen. raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.