ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5182/2013

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Înaltei Curți la data de 15 octombrie 2012, R.L. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 3630 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 11365/2/2010. 2. Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 3630 din 20 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 2782 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul că au fost înlăturate dispozițiile de fixare a termenelor pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtei C.C.S.D.

Instanța a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamantul R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor - C.C.S.D., obligarea pârâtului la trimiterea fără întârziere a Dosarului nr. 37905 la un evaluator autorizat desemnat de instanța de judecată și, în baza raportului întocmit de acesta, să-i fie emis titlul de despăgubire conform Legilor nr. 10/2001 și 247/2005 și a Deciziei nr. 61/C a Curții de Apel Constanța, pronunțată la 19 februarie 2007 în Dosarul civil nr. 125/36/2007, pentru imobilul-construcție, vilă cu 12 camere (220 mp) din Mangalia, Str. I.V.S.

(fostă R.M.), trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 și care nu mai poate fi restituit în natură; să fie obligat pârâtul la plata unor daune cominatorii în valoare de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii instanței, ca sancțiune pentru refuzul de finalizare a dosarului aflat la C.C.S.D. din data de 28 mai 2007. Prin Sentința nr. 2782 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamant, a obligat pârâta să desemneze, în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la întocmirea raportului de evaluare, fiind respins ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul, în calitate de persoană îndreptățită, conform Deciziei nr. 61/C din 19 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. 125/26/2007, și conform Deciziei nr. 257 din 18 ianuarie 2005, emisă de A.V.A.S., de acordare a despăgubirilor pentru imobilul din Mangalia, str. I.V.S., a contestat refuzul nejustificat al C.C.S.D. de a-i soluționa cererea de despăgubiri.

Curtea de apel a considerat că, în condițiile în care imobilul a fost identificat, s-a stabilit că acesta nu poate fi restituit în natură, fiind recunoscut deja dreptul reclamantului la despăgubiri, depășirea termenului rezonabil de soluționare a cererii de plată efectivă a despăgubirilor (în condițiile în care procedura administrativă s-a declanșat în anul 2002, nefiind finalizată până la data sesizării instanței, 22 noiembrie 2010) constituie un refuz nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantului referitoare la un drept legitim, astfel cum acest refuz este definit de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, instanța de fond a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 580 3 C. proc.

civ., pentru neexecutarea obligațiilor de a face, care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană decât debitorul, nu se pot acorda daune cominatorii, creditorul obligației având doar posibilitatea de a sesiza instanța de executare cu o cerere de obligare a debitorului la plata unei amenzi civile în favoarea statului, precum și de solicitare de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației. Față de aceste împrejurări, curtea de apel a respins ca inadmisibil capătul de cerere referitor la plata daunelor cominatorii. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Instanța de control judiciar, sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat că recursul este fondat numai în ceea ce privește dispoziția de fixare a unui termen pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtei.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de control judiciar a avut în vedere faptul că legiuitorul nu a stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum s-a pronunțat în mod constant această instanță supremă. 3. Cererea de revizuire formulată de R.L. Revizuentul a criticat hotărârea instanței de recurs arătând că orice obligație trebuie îndeplinită într-un interval de timp rezonabil, altfel obligația devine inexistentă, facultativă.

A precizat că hotărârea instanței de recurs este nelegală, căci au fost anulate obligațiile stabilite de instanța de fond, respectiv termenele în care pârâta să fie obligată la trimiterea dosarului la evaluare și la emiterea titlului. A apreciat că fără termene de aplicare nicio lege nu este funcțională, iar casarea hotărârii în datele ei esențiale este nu numai o eroare, ci și o încurajare a indolenței, a bunului plac și nu în ultimul rând a corupției. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia, a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează în Titlul V - Cap. II revizuirea hotărârilor (art. 322 - 328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, pentru motivele expres prevăzute în cele 10 puncte ale articolului arătat. Înalta Curte reține că revizuentul a indicat ca temei juridic dispozițiile art. 322 C. proc. civ., fără a menționa expres care este motivul de revizuire prevăzut de lege.

Cercetând motivul revizuentului, respectiv nemulțumirea în ceea ce privește decizia pronunțată în recurs privind înlăturarea obligațiilor stabilite de instanța de fond, respectiv a termenelor în care pârâta să fie obligată la trimiterea dosarului la evaluare și la emiterea titlului, Înalta Curte a reținut că acest motiv nu poate fi încadrat în niciunul dintre cele 10 motive prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de față nu întrunește cerințele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivele de revizuire formulate a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale.

Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de R.L. împotriva Deciziei nr. 3630 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ