ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5182/2013

Asupra cererii de

revizuire de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți la data

de 15 octombrie 2012, R.L. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 3630

din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în

Dosarul nr. 11365/2/2010.

instanței de recurs

Prin Decizia nr. 3630

din 20 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost

admis recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 2782 din 6 aprilie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, și a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul că au fost

înlăturate dispozițiile de fixare a termenelor pentru îndeplinirea obligațiilor

stabilite în sarcina pârâtei C.C.S.D.

Instanța a menținut

celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, prin acțiunea introductivă,

reclamantul R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor

Publice și Agenția Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor - C.C.S.D.,

obligarea pârâtului la trimiterea fără întârziere a Dosarului nr. 37905 la un

evaluator autorizat desemnat de instanța de judecată și, în baza raportului

întocmit de acesta, să-i fie emis titlul de despăgubire conform Legilor nr.

10/2001 și 247/2005 și a Deciziei nr. 61/C a Curții de Apel Constanța,

pronunțată la 19 februarie 2007 în Dosarul civil nr. 125/36/2007, pentru

imobilul-construcție, vilă cu 12 camere (220 mp) din Mangalia, Str. I.V.S.

(fostă R.M.), trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950

și care nu mai poate fi restituit în natură; să fie obligat pârâtul la plata

unor daune cominatorii în valoare de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere,

după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii instanței, ca sancțiune

pentru refuzul de finalizare a dosarului aflat la C.C.S.D. din data de 28 mai

2007.

Prin Sentința nr.

2782 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamant, a

obligat pârâta să desemneze, în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii, un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită

decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la

întocmirea raportului de evaluare, fiind respins ca inadmisibil capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că reclamantul, în calitate de persoană

îndreptățită, conform Deciziei nr. 61/C din 19 februarie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. 125/26/2007, și conform Deciziei nr.

257 din 18 ianuarie 2005, emisă de A.V.A.S., de acordare a despăgubirilor

pentru imobilul din Mangalia, str. I.V.S., a contestat refuzul nejustificat al

C.C.S.D. de a-i soluționa cererea de despăgubiri.

Curtea de apel a

considerat că, în condițiile în care imobilul a fost identificat, s-a stabilit

că acesta nu poate fi restituit în natură, fiind recunoscut deja dreptul

reclamantului la despăgubiri, depășirea termenului rezonabil de soluționare a

cererii de plată efectivă a despăgubirilor (în condițiile în care procedura

administrativă s-a declanșat în anul 2002, nefiind finalizată până la data sesizării

instanței, 22 noiembrie 2010) constituie un refuz nejustificat al pârâtei de a

soluționa cererea reclamantului referitoare la un drept legitim, astfel cum

acest refuz este definit de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii,

instanța de fond a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 580

3

C. proc. civ., pentru neexecutarea obligațiilor de a face, care nu pot fi

îndeplinite prin altă persoană decât debitorul, nu se pot acorda daune

cominatorii, creditorul obligației având doar posibilitatea de a sesiza

instanța de executare cu o cerere de obligare a debitorului la plata unei

amenzi civile în favoarea statului, precum și de solicitare de despăgubiri pentru

acoperirea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației.

Față de aceste

împrejurări, curtea de apel a respins ca inadmisibil capătul de cerere

referitor la plata daunelor cominatorii.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Instanța de control

judiciar, sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat că recursul

este fondat numai în ceea ce privește dispoziția de fixare a unui termen pentru

îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtei.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța de control judiciar a avut în vedere faptul că

legiuitorul nu a stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare

etapă, însă această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică

este abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca

deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen

rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, așa cum s-a pronunțat în mod constant această instanță supremă.

revizuire formulată de R.L.

Revizuentul a

criticat hotărârea instanței de recurs arătând că orice obligație trebuie

îndeplinită într-un interval de timp rezonabil, altfel obligația devine

inexistentă, facultativă.

A precizat că

hotărârea instanței de recurs este nelegală, căci au fost anulate obligațiile

stabilite de instanța de fond, respectiv termenele în care pârâta să fie

obligată la trimiterea dosarului la evaluare și la emiterea titlului.

A apreciat că fără

termene de aplicare nicio lege nu este funcțională, iar casarea hotărârii în

datele ei esențiale este nu numai o eroare, ci și o încurajare a indolenței, a

bunului plac și nu în ultimul rând a corupției.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte,

sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia, a constatat

că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și

procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii.

C. proc. civ.

reglementează în Titlul V - Cap. II revizuirea hotărârilor (art. 322 - 328),

cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de

art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, pentru motivele expres

prevăzute în cele 10 puncte ale articolului arătat.

Înalta Curte reține

că revizuentul a indicat ca temei juridic dispozițiile art. 322 C. proc. civ.,

fără a menționa expres care este motivul de revizuire prevăzut de lege.

Cercetând motivul

revizuentului, respectiv nemulțumirea în ceea ce privește decizia pronunțată în

recurs privind înlăturarea obligațiilor stabilite de instanța de fond, respectiv

a termenelor în care pârâta să fie obligată la trimiterea dosarului la evaluare

și la emiterea titlului, Înalta Curte a reținut că acest motiv nu poate fi

încadrat în niciunul dintre cele 10 motive prevăzute de dispozițiile art. 322

C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că cererea de față nu întrunește cerințele minime de

admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei

atacate în raport cu motivele de revizuire formulate a rezultat că cererea de

revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale.

Văzând și

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care

dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care

se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de R.L. împotriva Deciziei nr. 3630 din 20 septembrie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ