ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3555/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul D.J., în

contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., a solicitat obligarea pârâtei la emiterea

deciziei conținând titlul de despăgubiri bănești, potrivit art. 16 alin. (7)

din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Arad, str. Dorel Sibii (fostă

Grănicerilor), înscris în CF col. nr. 21048 Arad și CF ind. nr. 21844 Arad, sub

nr. top. 627/5/I, împreună cu terenul aferent în cotă de 128/237 m.p.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că P.M. Arad a emis dispoziția nr. 2135 din 13

mai 2009, prin care s-a propus acordarea în beneficiul reclamantului de măsuri

reparatorii, constând în despăgubiri bănești, reprezentând diferența dintre suma

încasată ca despăgubiri, actualizată și valoarea reală a imobilului, dosarul

fiind înregistrat la Secretariatului C.C.S.D., în baza procesului verbal de

predare-primire nr. 12114 din 28 iulie 2009, pentru stabilirea cuantumului

despăgubirilor pentru care se va emite titlu de despăgubire.

Prin întâmpinare,

pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii,

învederând că, în privința reclamantului, se arată, că nu a fost depășită etapa

de analizare a legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în

natură a imobilului, constatându-se o neconcordanță de suprafață în privința

suprafeței sale, apartamentul fiind menționat cu suprafețe diferite în CF ind. nr.

21844 Arad, nr. top. 627/5/I, în procesul verbal de evaluare întocmit pentru

acordarea despăgubirilor în temeiul Legii nr. 112/1995, în contractul de

vânzare a apartamentului încheiat în baza aceluiași act normativ și în fișa

tehnică întocmită în anul 1981.

instanțe

Prin Sentința nr. 383

din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea promovată de

reclamantul D.J. împotriva pârâtei C.C.S.D.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că din actele aflate la dosar se

confirmă în speță susținerile pârâtei, potrivit cărora aceasta a solicitat P.M.

Arad, prin adresa nr. 45010/ CC din 3 iunie 2011, comunicarea suprafeței

apartamentului pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, fără a

fi primit răspuns până la acest moment, neputând fi considerat nejustificat

refuzul pârâtei de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire,

întrucât emiterea titlului de despăgubire este condiționată de evaluarea

imobilului pentru care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că refuzul autorității pârâte de soluționare a

cererii de acordare de despăgubiri este justificat în speță de absența din

dosarul administrativ a unor înscrisuri care să ateste suprafața reală a

imobilului pentru care s-a cerut acordarea măsurilor reparatorii, refuzul

apărând întemeiat prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (7) din

Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

exercitată în cază

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs reclamantul D.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că

în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu există refuz nejustificat din

partea pârâtei, cu privire la întârzierea emiterii Titlului de despăgubire,

deși procedura administrativă a fost începută prin notificarea nr. 1305/2001 și

nu a fost încă finalizată.

Totodată,

recurentul-reclamant a criticat sentința atacată susținând că nu este necesară

completarea dosarului de despăgubiri cu informații necesare în vederea efectuării

evaluării, întrucât din Referatul Comisiei că imobilul avea o întindere de 128

mp.

Intimata-pârâtă

C.C.S.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului

formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către  instanța

de fond, susținând, în esență, că emiterea titlului de despăgubiri este

condiționată de parcurgerea procedurii administrative reglementate prin Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007 și

cu prevederile Deciziei nr. 2815/16 septembrie 2008, cu respectarea ordinii de înregistrare

a dosarelor.

Totodată,

intimata a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, potrivit cărora se suspendă pe

o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de

conversie precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se

acordă despăgubiri.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor

cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

Prin acțiunea

formulată, recurentul-reclamant s-a adresat instanței de contencios

administrativ solicitând obligarea autorității administrative la emiterea titlului

de despăgubiri pentru imobilul situat în Arad, str. Dorel Sibii (fostă

Grănicerilor), înscris în CF col. nr. 21048 Arad și CF ind. nr. 21844 Arad, sub

nr. top. 627/5/I, împreună cu terenul aferent în cotă de 128/237 m.p.

Prin

dispoziția nr. 2135 din 13 mai 2009, P.M. Arad a soluționat notificarea reclamanților,

în sensul  că a respins cererea de restituire în natură a imobilului notificat,

înaintând dosarul Secretariatului C.C.S.D., fiind declanșată procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În

cauză, astfel cum rezultă din probatoriul administrat a fost parcursă etapa transmiterii

și înregistrării dosarului, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2)

capitolul V Titlul VII modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, urmând

etapa analizării dosarelor de către Secretariatul C.C.S.D. sub aspectul posibilității

restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa

evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C.C.S.D. a deciziei reprezentând

titlul de despăgubire și valorificarea acestuia, în condițiile prevăzute de

pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

Din

probatoriul administrat în cauză, rezultă că în etapa analizării legalității respingerii

cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamant, s-a

constatat că dosarul de despăgubiri este incomplet, fiind necesară completarea acestuia

cu înscrisuri care să ateste suprafața reală a imobilului pentru care s-a cerut

acordarea măsurilor reparatorii.

Astfel

fiind, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin

sentința atacată că cererea reclamantului de emitere a titlului de despăgubiri

este neîntemeiată, întrucât în cauză nu au fost parcurse etapele obligatorii

din procedura administrativă reglementată de dispozițiile legale mai sus

citate.

Nu

pot fi reținute susținerile recurentului privind încălcarea termenului

rezonabil în emiterea titlului de despăgubiri, întrucât, astfel cum în mod

corect s-a reținut și de către judecătorul fondului, nu au fost parcurs etapele

procedurii administrative prevăzute de lege, iar nefinalizarea acestei

proceduri nu s-a datorat culpei autorității administrative, avându-se în vedere

necesitatea completării dosarului cu actele solicitate.

Rezultă așadar că nu

se poate reține existența unui refuz din partea C.C.S.D. cu privire la

soluționarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea

reclamantului, nefiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 1 și art. 2 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care se reține că

prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care instanța de

control judiciar o va păstra.

Având

în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția Curții de

Apel este legală și se impune a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va

respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge

recursul declarat de D.J. împotriva Sentinței nr. 383 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.