ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3555/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul D.J., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., a solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubiri bănești, potrivit art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Arad, str. Dorel Sibii (fostă Grănicerilor), înscris în CF col. nr. 21048 Arad și CF ind. nr. 21844 Arad, sub nr. top. 627/5/I, împreună cu terenul aferent în cotă de 128/237 m.p. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că P.M.

Arad a emis dispoziția nr. 2135 din 13 mai 2009, prin care s-a propus acordarea în beneficiul reclamantului de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri bănești, reprezentând diferența dintre suma încasată ca despăgubiri, actualizată și valoarea reală a imobilului, dosarul fiind înregistrat la Secretariatului C.C.S.D., în baza procesului verbal de predare-primire nr. 12114 din 28 iulie 2009, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru care se va emite titlu de despăgubire. Prin întâmpinare, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii, învederând că, în privința reclamantului, se arată, că nu a fost depășită etapa de analizare a legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, constatându-se o neconcordanță de suprafață în privința suprafeței sale, apartamentul fiind menționat cu suprafețe diferite în CF ind.

nr. 21844 Arad, nr. top. 627/5/I, în procesul verbal de evaluare întocmit pentru acordarea despăgubirilor în temeiul Legii nr. 112/1995, în contractul de vânzare a apartamentului încheiat în baza aceluiași act normativ și în fișa tehnică întocmită în anul 1981. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 383 din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea promovată de reclamantul D.J. împotriva pârâtei C.C.S.D. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că din actele aflate la dosar se confirmă în speță susținerile pârâtei, potrivit cărora aceasta a solicitat P.M.

Arad, prin adresa nr. 45010/ CC din 3 iunie 2011, comunicarea suprafeței apartamentului pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, fără a fi primit răspuns până la acest moment, neputând fi considerat nejustificat refuzul pârâtei de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, întrucât emiterea titlului de despăgubire este condiționată de evaluarea imobilului pentru care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că refuzul autorității pârâte de soluționare a cererii de acordare de despăgubiri este justificat în speță de absența din dosarul administrativ a unor înscrisuri care să ateste suprafața reală a imobilului pentru care s-a cerut acordarea măsurilor reparatorii, refuzul apărând întemeiat prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (7) din Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

3. Calea de atac exercitată în cază Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul D.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu există refuz nejustificat din partea pârâtei, cu privire la întârzierea emiterii Titlului de despăgubire, deși procedura administrativă a fost începută prin notificarea nr. 1305/2001 și nu a fost încă finalizată. Totodată, recurentul-reclamant a criticat sentința atacată susținând că nu este necesară completarea dosarului de despăgubiri cu informații necesare în vederea efectuării evaluării, întrucât din Referatul Comisiei că imobilul avea o întindere de 128 mp.

Intimata-pârâtă C.C.S.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, susținând, în esență, că emiterea titlului de despăgubiri este condiționată de parcurgerea procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007 și cu prevederile Deciziei nr. 2815/16 septembrie 2008, cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor. Totodată, intimata a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, potrivit cărora se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat. Prin acțiunea formulată, recurentul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând obligarea autorității administrative la emiterea titlului de despăgubiri pentru imobilul situat în Arad, str. Dorel Sibii (fostă Grănicerilor), înscris în CF col. nr. 21048 Arad și CF ind. nr. 21844 Arad, sub nr. top. 627/5/I, împreună cu terenul aferent în cotă de 128/237 m.p. Prin dispoziția nr. 2135 din 13 mai 2009, P.M.

Arad a soluționat notificarea reclamanților, în sensul că a respins cererea de restituire în natură a imobilului notificat, înaintând dosarul Secretariatului C.C.S.D., fiind declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În cauză, astfel cum rezultă din probatoriul administrat a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarului, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) capitolul V Titlul VII modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, urmând etapa analizării dosarelor de către Secretariatul C.C.S.D. sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C.C.S.D.

a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia, în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că în etapa analizării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamant, s-a constatat că dosarul de despăgubiri este incomplet, fiind necesară completarea acestuia cu înscrisuri care să ateste suprafața reală a imobilului pentru care s-a cerut acordarea măsurilor reparatorii. Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că cererea reclamantului de emitere a titlului de despăgubiri este neîntemeiată, întrucât în cauză nu au fost parcurse etapele obligatorii din procedura administrativă reglementată de dispozițiile legale mai sus citate.

Nu pot fi reținute susținerile recurentului privind încălcarea termenului rezonabil în emiterea titlului de despăgubiri, întrucât, astfel cum în mod corect s-a reținut și de către judecătorul fondului, nu au fost parcurs etapele procedurii administrative prevăzute de lege, iar nefinalizarea acestei proceduri nu s-a datorat culpei autorității administrative, avându-se în vedere necesitatea completării dosarului cu actele solicitate. Rezultă așadar că nu se poate reține existența unui refuz din partea C.C.S.D. cu privire la soluționarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului, nefiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care se reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care instanța de control judiciar o va păstra.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția Curții de Apel este legală și se impune a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de D.J. împotriva Sentinței nr. 383 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.