ÎCCJ, decizie (scj.ro #84781)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84781) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere
de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate. Condiția relevanței excepției asupra
soluționării cauzei. Criterii de apreciere.
Legea
nr.47/1992, art.29 alin.1
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: excepție de neconstituționalitate
Potrivit
dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale, republicată,
„(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate
în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial
privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei
dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care
are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a
litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Condiția
relevanței excepției, care impune ca normele criticate să
aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu
trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de
tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe
rolul instanței, în aprecierea îndeplinirii acestei condiții
impunându-se realizarea unei analize riguroase a cauzei, în care să fie
luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de
neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și
a stadiului concret în care se află litigiul.
Decizia
3120 din 8 martie 2013
Prin
cererea adresată Curții de Apel Pitești – Secția contencios
administrativ și fiscal, reclamanta GJ a chemat în judecată
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,
Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
și BG – președintele A.N.R.P. pentru ca, în baza art.25 alin.1 din
Legea nr.554/2004, să se dispună:
- aplicarea
pârâtului BG, președintele Autorității Naționale pentru
Restituirea Proprietății, unei amenzi de 20% din salariul minim brut
pe economie, pe zi de întârziere, de la data de 23.03.2012 și până la
data emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire în dosarul
nr.46090/CC.
În cadrul
acestui litigiu a fost invocată de către reclamantă
excepția de neconstituționalitate a articolului unic din O.U.G.
nr.62/2010 și art.1 și 2 din Legea nr.117/2012, solicitând sesizarea
Curții Constituționale în vederea constatării
neconstituționalității textelor de lege menționate, iar în
vederea soluționării excepției invocate, în temeiul art.29
alin.1 raportat la dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992,
solicită constatarea neconstituționalității textelor de
lege mai sus amintite.
În motivarea
excepției de neconstituționalitate, reclamanta a arătat că
deși se află în posesia unei hotărâri judecătorești
irevocabile de obligare la emiterea unei decizii reprezentând titlu de
despăgubire, din cauza unor acte emise în 2012, toate procedurile de stabilire
și acordarea despăgubirilor, sunt suspendate până în luna mai
2013 și astfel este în imposibilitatea finalizării demersurilor
prevăzute de Legea nr.247/2005.
A fost
invocată neconstituționalitatea dispozițiilor față de
art.15 alin.2, art.16, art.21 și art.44 din Constituția României.
Prin Încheierea
din 6.02.2013 a Curții de Apel Pitești – Secția contencios
administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții
Constituționale.
Pentru a
motiva această soluție, instanța de fond a reținut că
în raport de dispozițiile art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992,
excepția este admisibilă pentru că a fost invocată de una
din părți, pentru că se referă la dispoziții din
ordonanțe de urgență ale Guvernului și că acestea nu
au fost declarate neconstituționale prin vreo decizie a Curții Constituționale.
Însă,
s-a constatat că nu este îndeplinită condiția ca prevederile din
ordonanțele de urgență și lege, apreciate de
reclamantă ca fiind neconstituționale, să aibă
legătură cu cauza și s-a considerat că declararea ca
neconstituționale a dispozițiilor legale menționate nu ar avea
nicio înrâurire asupra cauzei în raport de obiectul acesteia.
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs reclamanta GJ și a solicitat admiterea
recursului și rejudecând cauza, să fie admisă cererea de
sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată.
În
motivele de recurs s-a arătat că aceste dispoziții, a căror
excepții de neconstituționalitate a fost invocată, au
legătură cu cauza dedusă judecății, fiind vorba de un
litigiu prin care se solicită aplicarea amenzii pentru nerespectarea unei
sentințe ce obligă la îndeplinirea unor condiții legale din
cadrul procedurii prevăzute de Legea nr.247/2005, text modificat tocmai
prin actele normative a căror neconstituționalitate este invocată.
Faptul
că deja Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra
constituționalității unor articole în sensul respingerii
excepției de neconstituționalitate nu impietează asupra
admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Intimații
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și BG au
formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Soluția
instanței de recurs
După
examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în
cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele
considerente:
Instanța
de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția
de nelegalitate invocată arătând că nu sunt îndeplinite
condițiile cerute de lege, respectiv, nu s-a dovedit legătura dintre
cauză și excepția de neconstituționalitate invocată.
Potrivit
dispozițiilor art.29 alin.1-3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale, republicată,
„(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate
în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial
privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții
dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are
legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului
și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi
ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de
către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De
asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața
instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot
face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind
neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții
Constituționale”.
Din
interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2)
și (3) al Legii nr.47/1992 rezultă că pentru sesizarea
Curții constituționale cu o excepție de
neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții,
în mod cumulativ:
-
excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul
unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;
-
excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi
sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o
ordonanță în vigoare;
- norma
vizată de excepție să aibă legătură cu
soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind
neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții
Constituționale.
Așa
cum s-a arătat, chiar și instanța de fond a recunoscut
admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale dar nu a
considerat că aceasta are relevanță în cauză, raportat la
obiectul cauzei.
Condiția
relevanței excepției, care impune ca normele criticate să
aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu
trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de
tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe
rolul instanței.
Astfel,
se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul
interesul procesual al rezolvării excepției de
neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și
a stadiului concret în care se află litigiul.
Cu
privire la relevanța pe care soluționarea excepției de
neconstituționalitate invocată o are în prezenta cauză, din
analiza textelor a căror neconstituționalitate a fost invocată
și obiectul cauzei în fața instanței de fond se constată
că sunt fondate criticile recurentei și există
legătură între soluționarea ce se va da în cadrul litigiului
și soluția ce va fi pronunțată de Curtea
Constituțională.
În
esență, textele legale a căror excepție de nelegalitate a
fost invocată (articolului unic din O.U.G. nr.4/2012, art.III din O.U.G.
nr.62/2010 și art.1 și 2 din Legea nr.117/ 2012), prevăd că
procedurile administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr.247/2005,
se suspendă până la 15 mai 2013.
Cum
obiect al cauzei aflate pe rolul instanței de fond îl reprezintă
cenzurarea atitudinii autorităților publice implicate în procedurile
de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr.247/2005, deoarece nu a fost
pusă în executare o decizie irevocabilă prin care au fost obligate la
emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, se constată
că soluția în această cauză depinde de soluția ce va
fi dată în cazul excepției de neconstituționalitate
invocată de reclamantă.
De
aceea, în baza art.312 Cod procedura civilă raportat la art.20 din Legea
nr.554/2004, va fi admis recursul, va fi casată încheierea atacată
și va fi admisă cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic din O.U.G. nr.4/2012, art.III din O.U.G. nr.62/2010 și
art.1 și 2 din Legea nr.117/ 2012.
Opinia
instanței cu privire la excepția de neconstituționalitate
invocată
În baza
art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte apreciază
că textele nu sunt neconstituționale, așa cum susține
recurenta-reclamantă și excepția este neîntemeiată.
Textele
atacate pe calea de excepție de neconstituționalitate nu încalcă
principiul neconstituționalității legii, consacrat de art.15
alin.2 din Constituție, nici principiul egalității în drepturi,
așa cum prevede art.16 din Constituție, nici accesul liber la
justiție, astfel cum este reglementat în art.21 din legea fundamentală
și nici dreptul de proprietate privată, drept prevăzut de art.44
din Constituție.
Prin
actele normative a căror excepție de neconstituționalitate a
fost invocată, legiuitorul a dorit suspendarea procedurilor administrative
de acordare a despăgubirilor potrivit Legii nr.247/ 2005, pe de o parte,
pentru a da posibilitatea implementării măsurilor dispuse în
hotărârea pilot (cauza Maria Atanasiu și alții împotriva
României) pronunțată de CEDO și, pe de altă parte, pentru a
putea fi identificate posibilitățile de acordare a
despăgubirilor.
Prin
aceste prevederi nu se neagă dreptul celor cărora legea le-a
recunoscut posibilitatea primirii de despăgubiri, ci este numai o
măsură temporară.