ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3528/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3528/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 9 noiembrie 2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele :

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 22 august 2008,

ulterior precizată, reclamanta SC N.T.M. SA a chemat-o în judecată pe pârâta SC

N.T.P.S. SRL, solicitând instanței să dispună evacuarea acesteia din spațiul

înscris în C.F. nr. 10622 sub nr. top.2460/1/1/1/7 - teren de construcții,

parcare auto, pasarelă, pavilion administrativ - în suprafață de 9.377,65 mp și

obligarea pârâtei la plata sumei de 224.677,90 Euro, în echivalent lei la data

plății, reprezentând contravaloarea daunelor produse pe perioada 1 martie 2008

- 24 noiembrie 2008, urmând ca aceste daune rezultate din imposibilitatea

valorificării spațiilor ocupate să fie calculate în continuare până la data

achitării.

În

motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că pârâta

folosește spațiile și bunurile proprietatea SC N.T.M. SA fără drept.

În

drept s-au invocat dispozițiile art. 480 C. civ., art. 998 C. civ., art. 274 C.

proc. civ.

În

apărare, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să

respingă acțiunea, ca fiind nelegală și neîntemeiată.

De

asemenea, pârâta a formulat cerere reconvențională, ulterior precizată, prin

care a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei reconvenționale la

plata sumei de 1.990,59 lei

reprezentând

cheltuieli făcute cu furnizarea utilităților, a sumei de 198.464 lei

reprezentând un

procent de 20% din valoarea contractului de prestări

servicii de pază asigurate de firma de pază angajată de către SC N.T.P.S. SRL

pe perioada martie 2008 - noiembrie 2008 și a sumei de 9.000 lei reprezentând

contravaloarea menținerii în stare de folosință și îngrijirii spațiilor cu

destinația de „birouri” situate în „pavilionul administrativ" proprietatea

SC N.T.M. SA, pe perioada ianuarie 2008 - decembrie 2008, cu cheltuieli de

judecată.

În

apărare, reclamanta-pârâtă reconvențională a formulat întâmpinare, prin care a

solicitat instanței să respingă cererea reconvențională, ca fiind neîntemeiată.

Prin

sentința civilă nr. 475/C din 31 martie 2010, Tribunalul Brașov, secția

comercială, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC N.T.M.

SA.

A

dispus evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de

3.891,29 mp compus din birouri, anexe, pasarelă, parcare, înscris în C.F. nr.

100582 Făgăraș sub nr. top. 2460/1/1/1/7 teren construcții - parcare auto,

pasarelă, pavilion administrativ.

A

obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 93.390,80 Euro, în

echivalent lei la data plății, reprezentând daune aferente perioadei 1 martie

2008 – 24 noiembrie 2009.

A

respins restul pretențiilor reclamantei.

A anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată și

precizată de reclamanta

reconvențională SC N.T.P.S. SRL în contradictoriu cu pârâta

reconvențională SC N.T.R. SA.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta

este proprietar tabular asupra imobilului înscris în C.F. nr. 100582 Făgăraș

(provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 10622) sub nr. top. 2460/1/1/1/7,

compus din teren construcții - parcare auto, pasarelă, pavilion administrativ,

în suprafață de 9377,65 mp.

Imobilul

mai sus identificat i-a revenit reclamantei în urma divizării S.C. N.T.M. S.A.,

aceasta rămânând cu o parte din active și intrând ulterior în procedura

falimentului.

Conform

Raportului de expertiză nr. 487691 din 6 octombrie 2009 pârâta ocupă în

prezent, fără a avea încheiat un contract de închiriere, anumite birouri din

Pavilionul administrativ, utilizând și pasarela și parcarea auto. Suprafața

utilizată de pârâtă reprezentată de birouri, anexe, pasarelă și parcare este de

3.891,29 mp. Birourile utilizate de pârâtă sunt situate la parter și etajul I,

restul birourilor situate la parter și etajul I, precum și etajele II și III

fiind închise. Expertul precizează și că etajele II și III sunt într-o stare

avansată de degradare, necesitând lucrări importante de reparații.

Pentru

suprafața efectiv ocupată de societatea pârâtă, expertul a calculat daune în

cuantum de 88.721 Euro, datorate pentru 19 luni, iar pentru întreaga suprafață

a imobilului, în sumă de 124.723 Euro, datorate de asemenea pentru 19 luni.

În

speță, pârâta folosește suprafața de 3.891,29 mp a imobilului fără a justifica

în nici un fel acest fapt, titlul locativ pe care eventual îl posedă.

Discuțiile

purtate între părți având ca obiect vânzarea sau închirierea acestui spațiu nu

s-au concretizat în sensul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare ori a

unui contract de închiriere.

Susținerile

pârâtei în sensul că din suprafața de 2.830,74 mp menționată în Raportul de

expertiză nr. 487691 din 6 octombrie 2009 reprezentând birouri și anexe, o

parte i-a fost închiriată de către SC V. SA nu sunt dovedite prin nici un

mijloc de probă.

Faptul

menționării în Raportul de evaluare în vederea privatizării SC N.T.S. SA

întocmit în iulie 2005, a transmiterii imobilelor cu nr. de inventar 10345,

suprafață desfășurată de 902,2 mp, din patrimoniul S.C. N.T.M. S.A. în

patrimoniul SC N.T.S. SA, așa cum rezultă din procesul verbal de

predare-primire din data de 13 mai 2004, încheiat la divizarea efectivă a

societății reclamantă (f. 33 vol. II), activ identificat în lista mijloacelor

fixe întocmită la data de 31 mai 2004 (f. 13 vol. II) ca fiind Clad. Adm. Dir.

Gen. nu dovedește că acest mijloc fix este situat în Pavilionul administrativ,

înscris în C.F. ca aparținând reclamantei, ori că pârâtei i-a fost închiriată

de către SC V. SA suprafața mai sus menționată.

În

plus, din extrasul C.F. nr. 100582 Făgăraș rezultă că dreptul de proprietate al

reclamantei, asupra imobilului de la A+1, a fost înscris în baza Actului de

dezmembrare cu partaj voluntar nr. 1851 din 17 august 2005 emis de BNP G.M. și,

în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938, dacă în

cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane se prezumă că

dreptul există în folosul ei.

Susținerile

pârâtei referitoare la activele pasarelă și parcarea auto în sensul că asupra

acestora este înscris un drept de servitute în favoarea imobilelor aparținând SC

V. SA nu prezintă relevanță în cauză deoarece, astfel cum rezultă din raportul

de expertiză întocmit în cauză, S.C. N.T.P.S. S.R.L. utilizează o suprafață de

40 mp reprezentând pasarelă și o suprafață de 1.020,55 mp reprezentând parcare

auto fără nici un drept. Faptul că în C.F. este înscris un drept de servitute

în favoarea SC V. SA nu presupune că același drept îl are și societatea pârâtă.

Susținerile

pârâtei în sensul că, din discuțiile purtate cu reprezentanții Primăriei

Municipiului Făgăraș, parcarea ar aparține Municipiului Făgăraș sunt

neîntemeiate, din extrasul C.F. rezultând că proprietar tabular este

reclamanta.

În

speță, reclamanta, proprietar tabular asupra imobilului înscris în C.F. nr. 100582

Făgăraș, este lipsită de folosința spațiului ocupat fără nici un titlu de

societatea pârâtă, fiind îndreptățită astfel la contravaloarea folosinței

acestui spațiu.

Reclamanta

a invocat însă ca temei legal pentru acordarea daunelor constând în lipsa de

folosință a imobilului proprietatea sa, prevederile art. 998 C. civ. potrivit

cărora orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe

acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. În completare, prin art. 999

C. civ. se precizează că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a

cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin

imprudența sa.

În

speță, s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale.

Astfel,

prejudiciul constă în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, fapta

ilicită constă în folosirea fără nici un drept a spațiului aparținând

reclamantei, raportul de cauzalitate este dovedit prin aceea că fapta pârâtei

de a utiliza spațiul a provocat prejudiciul constând în contravaloarea lipsei

de folosință, iar vinovăția pârâtei rezultă din atitudinea subiectivă a acesteia,

prin organele sale de conducere, care cunoșteau în mod neîndoielnic că ocupă un

spațiu fără a deține vreun titlu.

Pretențiile

reclamantei au fost admise însă în parte întrucât pârâta utilizează doar

suprafața de 3.891,29 mp compusă din birouri, anexe, pasarelă, parcare și nu

întreg imobilul înscris în C.F. nr. 100582 Făgăraș sub nr. top. 2460/1/1/1/7

teren construcții – parcare auto, pasarelă, pavilion administrativ, evacuarea a

fost dispusă din acest spațiu.

În

ceea ce privește cuantumul folosului de tras, instanța a constatat că pârâta

datorează contravaloarea folosinței doar pentru suprafața efectiv ocupată,

respectiv 3.891,29 mp, reținând totodată că pentru această suprafață

reclamanta, așa cum a precizat, solicită suma de 93.390,80 Euro aferentă perioadei

1 martie 2008 – 24 noiembrie 2009. Această sumă se înscrie în limitele

stabilite de expert, care, pentru 19 luni, a calculat contravaloarea lipsei de

folosință ca fiind de 88.721 Euro.

Susținerile

reclamantei în sensul că pârâta datorează contravaloarea lipsei de folosință

pentru întreaga suprafață de 9.377,65 mp și până la data achitării au fost

considerate nefondate, din declarațiile martorilor A.L. și A.I., rezultând că

reclamanta are acces la spațiile neutilizate de pârâtă, arhiva S.C. N.T.M. S.A.

aflându-se de altfel în patru foste birouri din clădirea administrativă.

Reclamanta nu a dovedit așadar că S.C. N.T.P.S. S.R.L. împiedică accesul S.C. N.T.M.

S.A. ori a unei alte societăți la aceste spații.

Susținerile

reclamantei în sensul că starea avansată de degradare a birourilor neutilizate

de pârâtă aflate la parter și etajul I precum și a etajelor II și III ale

Pavilionului administrativ se datorează S.C. N.T.P.S. S.R.L. nu au fost

dovedite prin niciun mijloc de probă.

Cererea

reconvențională formulată de reclamanta reconvențională S.C. N.T.P.S. S.R.L. a

fost anulată ca netimbrată, în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

modificată, având în vedere că la termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2009

s-a admis excepția netimbrării invocată din oficiu.

Prin

decizia nr. 113/Ap din 9 decembrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, a respins apelul declarat de pârâta S.C. N.T.P.S. S.R.L. Făgăraș

împotriva sentinței mai sus menționate.

În

motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că:

Potrivit

precizării de acțiune depuse la termenul din 4 noiembrie 2009, obiectul

litigiului a fost restrâns la imobilul identificat prin nr. top 2460/1/1/1/7

din C.F. 10622 Făgăraș reprezentând teren construcții, parcare auto, pasarelă

și pavilion administrativ în suprafață de 9377,65 mp, reclamanta arătând că din

eroare a menționat evacuarea pârâtei din imobilul identificat în C.F. 7175 sub

nr. top 2460/9.

Extrasul

de C.F. nr. 10622 Făgăraș depus atât la instanța de fond (fila 5) cât și în

apel (fila 145) atestă faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului

aparține reclamantei S.C. N.T.M. S.A. Făgăraș și nu SC V. SA cum greșit susține

apelanta-pârâtă.

Din

actele depuse la dosar, respectiv extras C.F. 7175 Făgăraș și raportul nr. 14

al lichidatorului judiciar M.S.P.R.L. din 26 aprilie 2007, rezultă că imobilul

cu nr. inventar 10345 este înscris în C.F. 7175 cu nr. cadastral 2460/1/2 și

nr. în C.F. 10622, astfel încât toate susținerile apelantei-pârâte legate de

acest imobil nu au legătură cu cauza ce privește doar imobilele înscrise în C.F.

10.622 Făgăraș.

Expertiza

tehnică efectuată în cauză și reținută în mod corect de instanța de fond arată

că pârâta ocupă anumite birouri din Pavilionul administrativ, pasarela și

parcarea auto înscrise în C.F. 10.058 (provenită din conversia C.F. nr. 10622)

sub nr. top 2460/1/1/1/7, iar pentru spațiile ocupate nu deține un contract de

închiriere cu reclamanta. Suprafața efectiv ocupată și utilizată de către

pârâtă a fost determinată la 3891,29 mp, iar despăgubirile privind folosința

spațiului fiind calculate în mod corect pentru această suprafață și nu la întreaga

suprafață de 9.377,65 mp.

În

speță, pârâta nu a demonstrat buna sa credință, notificările emise de

reclamantă prin adresele nr. 16-17 din 14 ianuarie 2008, prin SC V. SA,

adresele nr. 175 din 12 mai 2008 și nr. 184 din 20 iunie 2008 direct către

pârâtă, învederând intenția sa de revendicare a imobilelor și a fructelor

civile. De altfel, pârâta prin adresa nr. 216 din 21 mai 2008 recunoaște că nu

deține nici un titlu asupra imobilului, arătând că nici nu este interesată de

închirierea spațiilor. În acest context, în mod corect instanța de fond a

reținut că pârâta datorează restituirea fructelor civile culese, către proprietar,

începând cu data înființării sale ca societate, în condițiile în care a preluat

o posesie nevalabilă notificată de proprietar.

Dispozițiile

art. 485 C. civ. nu obligă proprietarul să facă dovada prejudiciului

nerealizat, singura obligație stipulată fiind prevăzută în sarcina posesorului,

aceea a dovedirii bunei sale credințe, ceea ce în speță nu s-a confirmat.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta SC N.T.P.S. SRL Făgăraș,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, în sensul admiterii

apelului său așa cum a fost formulat și schimbării în tot a sentinței

pronunțate de tribunal, în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC N.T.M.

SA, ca nefondată.

Recurenta-pârâtă

formulează următoarele critici:

1.

Instanța de apel a interpretat greșit situația de fapt, ignorând toate

înscrisurile pe care pârâta le-a depus la dosarul cauzei.

Recurenta

consideră că dovada proprietății trebuie făcută cu un titlu de proprietate, de

orice natură, din care ar trebui să rezulte dreptul de proprietate al

reclamantei-intimate asupra acelor imobile. Deși la dosarul cauzei, atât la

fond cât și în apel, reclamanta nu a depus niciun înscris din care să rezulte

dreptul său de proprietate, ambele instanțe au ignorat acest lucru, cu toate că

acesta ar fi trebuit pus în discuție cu prioritate, având în vedere că obiectul

acțiunii este acela de evacuare a sa dintr-un imobil ce aparține reclamantei.

Susține

că extrasul de carte funciară nu constituie un titlu de proprietate în

adevăratul sens al cuvântului, acesta având un rol doar de publicitate

imobiliară și informare generală, or, este de neconceput faptul că cele două

instanțe au dispus evacuarea pârâtei dintr-un spațiu pe care îl deține în mod

legal, fără a verifica titlul de proprietate deținut de reclamantă.

2.

Prin sentința pronunțată de către instanța de apel, aceasta reține în mod

eronat faptul că imobilul cu numărul de inventar 10345, este înscris în C.F.

7175, nefăcând obiectul litigiului. Susținerile sale reies tocmai din procesul

verbal de predare primire din decembrie 2007, încheiat între reclamantă și SC N.T.S.

SA, (fostul proprietar), din rapoartele de activitate ale lichidatorului,

precum și din încheierile judecătorului sindic, toate aceste documente fiind

depuse la dosarul cauzei. Într-adevăr, înainte de divizarea SC N.T.M. SA, toată

platforma N.T.M. era înscrisă în C.F. 7175, dar odată cu divizarea s-au

efectuat și lucrările de dezmembrare, astfel pavilionul administrativ a fost

înscris în C.F. 10622 cu nr.topo 2460/1/1/1/7. Eroarea de înscriere în cartea

funciară a tot pavilionului administrativ în proprietatea N.T.R. s-a realizat

în 2005, la divizare, motiv care a dus în perioada 2005-2007 la dispute între N.T.M.

și N.T.S., care s-au finalizat prin aducerea la îndeplinire a încheierilor

judecătorului sindic ce au avut la bază Hotărârea Adunării Generale a

Creditorilor și a Comitetului Creditorilor, încheindu-se procesul verbal de

predare-primire în decembrie 2007.

3.

S-a reținut în mod eronat de către instanța de apel că pârâta „nu a demonstrat

buna sa credință”, în speța de față, fapt ce rezultă, în opinia instanței de

apel, din notificările transmise de către reclamantă atât către SC V. SA cât și

către SC N.T.P.S. SRL. Dimpotrivă, din analiza respectivelor notificări nu

rezultă o rea credință din partea sa, mai ales că acestea conțineau aspecte

echivoce și ambigue cu privire la deținătorul și proprietarul respectivelor

active. Din nicio așa-zisă notificare invocată de către instanța de apel nu

rezultă că reclamanta-intimată este proprietara pavilionului administrativ din

discuție și nici a altui imobil.

4.

Instanța de apel a respins în mod nejustificat proba cu expertiza tehnică de

specialitate imobiliară, cu atât mai mult cu cât la momentul depunerii la fond

a raportului de expertiză imobiliară, societatea sa a formulat obiecțiuni la

acesta, obiecțiuni respinse de către instanța de fond.

S-a

reținut în mod eronat că societatea pârâtă ocupă o suprafață de 3.891 mp fără

titlu și că trebuie să plătească reclamantei suma de 93.890,80 Euro, cu titlu

de lipsă de folosință pe perioada 1 martie 2008 – 24 noiembrie 2009. În

realitate, suprafața ocupată efectiv este de 1.969,36 mp., deoarece, din

pavilionul administrativ pârâta ocupa 902 mp, conform listei de inventar, mai

precis poziția 10345, iar parcarea de 1.020,55 mp. nu este deținută și ocupată

în fapt de către societatea sa.

Recursul

nu este fondat.

Din

examinarea criticilor exprimate în recurs, în raport de actele dosarului,

precum și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele:

1.

Critica recurentei conform căreia instanța de apel a interpretat greșit

situația de fapt, ignorând pe de-o parte înscrisurile depuse de pârâtă, iar pe

de altă parte, faptul că reclamanta nu a depus niciun înscris din care să

rezulte dreptul său de proprietate, extrasul de carte funciară neconstituind un

titlu de proprietate în adevăratul sens al cuvântului, nu este întemeiată.

Din

actele dosarului rezultă că reclamanta este proprietar tabular asupra

imobilului înscris în C.F. nr. 100582 Făgăraș sub nr. top.2460/1/1/1/7, compus

din teren construcții - parcare auto, pasarelă, pavilion administrativ, în

suprafață de 9377,65 mp., iar imobilul astfel identificat i-a revenit

reclamantei în urma divizării SC N.T.M. SA.

Extrasul

C.F. nr. 100582 Făgăraș atestă că dreptul de proprietate al reclamantei asupra

imobilului A+1 a fost înscris în baza Actului de dezmembrare cu partaj voluntar

nr. 1851 din 17 august 2005 emis de BNP G.M., iar potrivit art. 32 alin. (1)

din Decretul-lege nr. 115/1938, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept

real în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei, - așa

cum corect a reținut și prima instanță.

2.

Critica recurentei-pârâte în conformitate cu care se susține că în mod eronat

curtea de apel a reținut că imobilul cu numărul de inventar 10345 este înscris

în C.F. 7175, dar nu face obiectul litigiului, este de asemenea neîntemeiată.

Prin

precizarea de acțiune depusă pentru termenul din termenul din 4 noiembrie 2009,

obiectul prezentului litigiu a fost restrâns la imobilul identificat prin nr.

top 2460/1/1/1/7 din C.F. 10622 Făgăraș, reprezentând teren construcții,

parcare auto, pasarelă și pavilion administrativ în suprafață de 9377,65 mp,

prilej cu care reclamanta a arătat și că din eroare a solicitat evacuarea

pârâtei din imobilul identificat în C.F. 7175 sub nr. top 2460/9.

3.

Nici susținerile conținute de cea de-a treia critică nu sunt întemeiate,

întrucât din extrasul de C.F. nr. 10622 Făgăraș rezultă că dreptul de

proprietate asupra imobilului aparține reclamantei S.C. N.T.M. S.A. Făgăraș și

nu SC V. SA, iar reclamanta prin notificările transmise prin adresele nr. 16,

17 din 14 ianuarie 2008 către SC V. SA și adresele nr. 175 din 12 mai 2008 și

nr. 184 din 20 iunie 2008 către pârâtă, a învederat intenția de revendicare a

imobilelor și a fructelor civile, timp în care pârâta prin adresa nr. 216 din

21 mai 2008 a recunoscut că nu deține niciun titlu asupra imobilului și nici nu

este interesată de închirierea spațiului, - așa încât în mod corect s-a reținut

de către curtea de apel că pârâta nu a demonstrat buna credință.

4.

În ce privește cea de-a patra critică referitoare la respingerea nejustificată

a probei cu expertiza tehnică de specialitate imobiliară se constată că această

critică vizează netemeinicia deciziei curții de apel și nu nelegalitatea

acesteia, fiind o chestiune ce ține de aprecierea instanței, care în acest caz

a considerat că proba nu este necesară și utilă cauzei și a respins-o ca atare.

De

altfel, expertiza tehnică efectuată în cauză a evidențiat, iar instanțele și-au

însușit în mod judicios concluziile acesteia, conform cărora pârâta ocupă

anumite birouri din Pavilionul administrativ, anexe, pasarela și parcarea auto

înscrise în C.F. 10058 (provenită din conversia nr. 10622) sub nr.top

2460/1/1/1/7.

Suprafața

efectiv ocupată și utilizată de către pârâtă a fost determinată la 3891,29 mp,

iar daunele au fost calculate corect raportat la această suprafață și nu la

întreaga suprafață de 9.377,65 mp.

În

consecință, reținându-se că recurenta pârâtă nu a formulat nicio critică

întemeiată, care să conducă la casarea sau modificarea deciziei curții de apel,

în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., recursul pe care aceasta l-a declarat în cauză se va respinge ca

nefondat și va fi menținută ca fiind legală decizia pronunțată de curtea de

apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta SC N.T.P.S. SRL Făgăraș împotriva

deciziei comerciale nr. 113/Ap din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2011.